Ce frumoasă e şcoala uneori, dacă ştii s-o faci frumoasă. Astăzi, după primele două ore (de sport), aveam Fizică. O materie care niciodata nu mi-a plăcut. În generală am avut diriga de fizică, însă numa Fizică nu făceam noi la ore, aşa că niciodata nu am reuţit să înţeleg materia asta cum trebuie. Nici ea nu mă place, dar nici eu nu o plac.

Am intrat frumos în clasă şi am întrebat ce temă am avut, gândindu-mă că trebuia să facem în prealabil vreo problemă sau două. Na, faza mai nasoală a fost când am aflat ce aveam. Erau două pagini de caiet studenţesc, pline cu definiţii. Bineînteles, când îţi zica, francfaci o temă, trebuie să şi ştii ce ai scris, astfel vei pica de prost. De scris, puteam să scriu până venea profa, însă .. să şi învăţ, era totuşi prea mult pentru puterile mele de om normal :d. Bineînteles, am luat un coleg ok cu mine şi am plecat de la şcoală. Am mai sunat un coleg care tocmai plecase de la şcoala (prin împrejurimi) şi ne-am întâlnit pe o străduţă din centru.

Bă, ce facem? dacă tot nu mergem la oră .. (doar nu stăm în ploaie!)

Soluţia a venit rapid: barul preferat ne aşteaptă! Am coborât pe Republicii, am ajuns la gangul potrivit, am făcut stânga, apoi dreapta şi … eram la finalul cursei. Cum afară era frig şi urât, iar ploaia îţi tot dădea bătăi de cap, ne-am hotărât să ne luăm câte o cană cu vin fiert. O idee excelentă, căci de cafea mă plictisisem deja, iar berea .. nu o ador pe vremea asta. Faza cea mai tare a fost după ce ne-au venit cănile. Fiecare, pe rând, ne-am scos cartea pe care o citim în momentul de faţă şi ne-am pus pe treabă. Un peisaj extraordinar după părerea mea. Adică, am chiulit de la şcoală, ne-am luat ceva să ne încălzim şi .. nu am pierdut chiar aiurea timpul. Ne-am apucat de citit, un lucru pe care chiar îl facem cu plăcere. Însă, citim ce ne place nouă .. nu zeci de mii de romane băgate pe gât de către profesorii de română despre ţăranii români de pe vremurile demult apuse. Încet-încet, am început să dăm pagină cu pagină din “Memoriile unei gheişe“, “Codul lui Da Vinci” şi “Cronicile din Narnia“. Faza mai nasoală a fost că acele cărţi, împreună cu mirosul puternic de vin fiert cu scorţişoara ne-a ţinut pe loc şi nu am mers nici la ora următoare, franceză, însă nu ne-am supărat, iar la sfârşit am promis că o să mai repetăm experienţa. Sincer .. prefer să merg într-un bar, să beau ceva şi să citesc, decât să stau la şcoală, să-mi povestească profesoara despre cum i-a murit soacra, călcată de un Jeep, chiar dacă ea era pe trotuar. Nici după 1-2 săptămâni nu-mi pot da seama de ce a ţinut morţiş să ne zică chestia asta, căci chiar nu ne interesa, dar .. aştia sunt profesorii din ziua de azi. Iar dacă îndrăzneam să vorbesc cu un coleg, îmi mai şi atrăgea atenţia că .. nu sunt atent şi deranjez ora. Defapt, singura care o deranja, era chiar ea.