Sunt sigur că v-aţi uitat măcar o singură dată la un film care este făcut după o carte. Ceea ce mă interesează pe mine e: ce vă plac mai mult? Cărţile sau ecranizările? Care vă atrage mai mult şi simţiţi că a spus povestea mai bine?

Personal, prefer cărţile, deşi de multe ori mi s-a întâmplat să parcurg poveştile invers: adică mai întâi să văd filmele, iar de abia apoi să mă apuc să citesc cărţile. Prima experienţă de acest fel cred că am avut-o cu “P.S. I love you“. Mai întâi am văzut filmul, nu ştiu ce m-a făcut să mă uit la el căci nu prea mă uit la filme d-astea romantice, iar peste ceva timp am găsit şi cartea scrisă de Cecciclia Ahern într-o librărie şi mi-am cumpărat-o. Pe vremea când am văzut filmul nici nu ştiam că există şi o carte cu acelaşi nume (după care a fost făcut filmul) şi am fost foarte surprins când am găsit-o. Deoarece îmi plăcuse filmul foarte mult, mi-am cumpărat-o direct, iar cartea mi s-a părut şi mai bună.

Al doilea exemplu de acest fel ar fi “Codul lui Da Vinci“. M-am uitat la film deoarece auzisem foarte multe păreri despre el, atât bune cât şi rele, iar pe diferite site-uri acest film a creat discuţii aprinse de dimensiuni foarte mari. Mă întrebam de ce e atât de discutat + că auzisem că Vaticanul a avut ceva de comentat la adresa lui. După ce am văzut filmul, la câteva luni, am citit şi romanul scris de Dan Brown sub formă de e-book. Ambele mi s-au părut extrem de bune, însă pot să zic că romanul a fost de două ori peste. În primul rând, spaţiul de desfăşurare a acţiunii este mult mai mare iar detaliile nu sunt trecute cu vederea. Bineînţeles, un film nu poate cuprinde toată acţiunea unei cărţi pentru că astfel ar dura mai mult de patru ore, riscând să cadă în extrema cealaltă şi să plictisească publicul.

Acum urmează o situaţie radicală. Rolulile s-au inversat iar prima oară am citit cartea iar mai apoi am văzut şi filmul. Este vorba despre “Harry Potter şi Piatra Filosofală“. De obicei nu-mi plac SF-urile însă nu ştiu ce m-a făcut să mă apuc de această carte. Ţin minte că în prima noapte când am deschis-o, am citit mai mult de jumătate, atât de mult m-a atras. Mi-au plăcut aventurile prin care Harry şi prietenii săi au trecut, dar şi denumirile ciudate şi satirice ale lucrurilor pe care autoarea J. K. Rowling le-a dat. După ce am terminat cartea, m-am uitat şi la film, însă acesta m-a surprins puţin deoarece mă aşteptam ca unele personaje să arate puţin diferit. În carte erau descrise într-un fel, iar în film arătau altfel. Oricum, foarte frumos şi acesta.

Ultimul exemplu ar fi serialul True Blood şi cartea “Morţi până la apus“, scrisă de Charlaine Harris. De serial ştiu că m-am apucat anul trecut, la recomandarea prietenei Alexandra. La început, când am auzit că e cu vampiri nu prea-mi venea să-l descarc deoarece am crezut că e ca Twilight, dar bine am făcut că l-am cumpărat şi l-am vizionat. Mi-a plăcut foarte mult. Acum o lună sau ceva de genul, mi-am cumpărat şi prima cartea a serieri “Vampirii Sudului“, cea de care v-am zis mai sus. “Morţi până la apus” am citit-o în 3 zile. Nu este o carte foarte mare, deşi are totuşi cam 400 de pagini. Mi-a plăcut foarte mult şi o citeam pe unde apucam: acasă, în troleu, la şcoală. Nu puteam s-o las din mână! Acum urmează să-mi cumpăr cartea a-II-a din această colecţie, intitulată “Moartea la Dallas“.

În urma acestui post vreau să rămână întrebarea: voi ce preferaţi mai mult? Cărţile sau ecranizările cărţilor? Dacă se poate să-mi daţi şi exemple ar fi perfect.