…era un Porsche 911 GT. O maşină impunătoare, cu mulţi caluţi sub capotă, gata să alunece lin pe şoseaua udă din Paris. Cu cât se apropia de Dana mai mult, maşina încetinea, chiar spre surprinderea ei. Nu se aştepta să fie aşa de norocoasă şi să găsească pe cineva aşa de repede, care să oprească şi poate din noroc… să o şi ducă acasă. La volanul maşinii era un bărbat bine făcut, îmbracat casual, cu ochii mari şi negri, părul abanos, nebărbierit, iar toate acestea făceau ca el să fie foarte înfricoşător, însă pentru ea arăta normal, nimic nu i se părea neobişnuit.

- Te duc undeva?
- Charenton Saint-Maurice, mulţumesc.
- Urcă.

Mai mult beată decât ameţită, dupa câteva pahare de tequila, nu mai ştia ce făcea. S-a suit totuşi în maşina unui necunoscut! Nu ştia ce fel de persoană era, ce avea în minte, ce plănuia. Nimic!

Afară ploua brutal iar vântul bătea nestingherit, mutând frunzele dintr-un loc în altul şi făcând copacii să se aplece la suflările lui. Pe autostrada ce trecea prin pădurea dintre Paris şi Charenton Saint-Maurice, la mijlocul drumului, maşina s-a oprit.

- Cred că avem o defecţiune tehnică. S-a defectat motorul.
- Ce facem acuma? Afară plouă.
- GPS-ul arată că dacă mai mergem pe jos 500 de metrii la dreapta, vom ajunge fix acolo unde ne dorim.
- Casa parinţilor mei este chiar la intrarea in Saint-Maurice, deci am putea să mergem pe jos. În circa 15 minute vom ajunge.
- De acord.
- Cred că mai bine lăsăm bagajele mele în maşină şi ne vom întoarce mai încolo după ele.
- Bine.

După ce s-au afundat bine în pădure, el a prins-o de mână. Ea s-a întors mirată. El s-a apropiat de ea şi a încercat să o sărute, dar a fost refuzat printr-un pas făcut înapoi. Nevenindu-i să creadă că a fost refuzat a împins-o cu toată forţa pe spate. Împiedicându-se de rădăcina unui copac, Dana a căzut pe spate şi s-a lovit.

A început să o dezbrace, sfâşiindu-i hainele pe rând. Ea ţipa şi se zbătea să scape din mâinile lui, dar degeaba. De fapt, nici nu se aflau acolo unde credea ea că se află.

Acum era complet goală în faţa lui. Nu-şi dorea să se ajungă aici însă acum nu avea ce să mai facă. Inevitabilul s-a produs. Dacă tot a început o treabă… a dus-o până la capăt. După ce a violat-o, acum fugea cât îl ţineau picioarele să ajungă la maşină. A părăsit-o acolo, însă nu înainte să o mai lovească de câteva ori cu pumnii să fie sigur că nu o să plece de acolo prea curând.

Slăbită, şocată şi foarte speriată, nu avea puterea nici să se ridice şi să plece. A încercat să-l sune pe Lucas, însa el nu răspundea…