Gabriela Lungu a scris în #DoR:

Îmi place TWILIGHT. Recunosc că, după ce m-am prins că o parte din acţiune se întâmplă într-un liceu, m-am întrebat dacă n-o fi prea mare pentru poveşti cu adolescenţi. Am 33 de ani, iar erorii seriei au… 17 ani? Sau 100 şi ceva, depinde cum numeri. O mulţime de doamne de-o generaţie cu mine m-au asigurat însă că nu suntem niciodată prea mari pentru poveşti frumoase.

De fapt, dacă mă gândesc bine, am trăit cu voluptate fenomenul mai degravă alături de ele decât de cele de-o vârstă cu Bella. La noi în agenţie sunt prima care a citit cartea, deşi sunt înconjurată de colege de 20 de ani, mult mai aproape de “target”. Am auzit de Twilight de la sora mea, care are 35 de ani. Am citit sincron toată seria cu prietena mea Dana, care are 37. Despre film am împărtăşit impresii cu Elena, care a trecut de 40 de ani şi a citit cartea la sfatul Adrianei, care are în jur de 35. Acum toate aşteptăm cu nerăbdare lansarea New Moon.

De ce vă plac vampirii? Mie personal îmi plac, nu ştiu de ce însă îmi plac. Totuşi, nu-mi plac toate cărţile/filmele cu ei. A, şi era să uit: cum am mai zis, detest twilight, nu-mi place filmul, cărţile nu o să le citesc, iar fragmentul de mai sus apare aici doar pentru că-mi place cum a scris Gabriela Lungu articolul din DoR.  Twilight nu mi se pare un film excepţional, poate doar un film ok, să zicem, însă nimic mai mult. E un film ca oricare altu, şi a primit prea multă atenţie şi nu înţeleg de ce. De Roberţel ăla, sau cum îl cheamă, nu a auzit nimeni de el până la twilight. Acum, e cel mai zeu, cel mai adevarat, cel mai mare actor. ŞI sincer, sunt scârbit de persoana lui şi de toate căcaturile care apar peste tot despre el.

Cât despre alte poveşti cu vampiri…

• am văzut primul sezon The Vampire Diaries
• sunt la zi cu serialul True Blood (sezonul 3, episodul 10) + am reuşit să citesc primele două volum din colecţia Vampirii Sudului: Morţi până la apus, Moartea la Dallas. După această colecţie a fost făcut serialul True Blood.