Vorbesc cât se poate de serios că a început să-mi placă din ce în ce mai mult în România. Nu, pe bune, fără glume, fără chestii luate în batjocură. Mie îmi place în România, şi nu îmi e ruşine să o zic. Toate acestea deoarece simt că la o vârstă trebuie să-ţi dai seama de nişte chestii şi să realizezi că eşti idiot, să treci mai departe şi să-ţi vezi de viaţa ta. Să încerci să o faci mai bună, pe asta, pentru a ţi-o pregăti pe următoarea. Doar avansând în conştiinţa ta prin înţelegere şi meditaţie poţi să o duci mai bine. Dar, să revenim.
Am observat că cei mai mulţi români se plâng de vremurile care sunt, de partidele politice, de spitalele din România, de sistemul de învăţământ, de salariile politicienilor, de şoselele din ţară, de CRIZĂ, de n şi n şi n lucruri. În primul rând, cel mai retarzi mi se par ăştia de seama mea care îmi dau fraze d-alea care se vor pline de inteligenţă şi înţelepciune spunându-mi că E CRIZĂ. Ce criză e mă handicaptule? Ce ştii tu despre o criză politică sau economică? Despre câte mari crize economice globale îmi poţi vorbi din cunoştinţele tale? Păi, cred că despre niciuna. Aşa că? Ce te freacă pe tine dacă e o criză sau nu? Ai un pumn de ani şi te preocupă nişte lucruri despre care habar ai.
La fel de retardaţi mi se par şi adulţii care invocă motivul ăsta să nu-şi mai facă treaba, şi se plâng în continuu se situaţia pe care o au. Frate, bun, să zicem că nu o ducem prea bine, ca populaţie, dar nu vreţi voi să ne gândim şi la anii ce-au trecut? sau poate la alte popoare sau ţări? La oamenii din Africa care mor nuştiucâţicopii pe oră din cauză că nu au APĂ, hrană şi condiţii sanitare ok? Ăia de acum 500 de ani cum o duceau? De sclavii care erau bătuţi în fiecare zi şi înfometaţi până mureau, deşi ei munceau până nu mai puteau? De x, y şi z lucruri.
Acum ceva vreme şi eu mă plângeam de nişte chestii, dar pur şi simplu mi-am dat seama că sunt prea idiot şi d-asta o fac. Nu suport pânzele de păianjen. De fiecare dată când luam una în faţă pe stradă, înjuram şi-mi ziceam că trăiesc într-o ţară de căcat în care nimeni nu face nimic. Nu înţeleg ce vroiam, o organizaţie să se ocupe ca toţi păianjenii din oraş să fie exterminaţi?
Frate, înţelegeţi odată pentru totdeauna, lucrurile astea sunt normale! Toate problemele din viaţa mea, a ta sau a celor care te înconjoară sunt normale. E normal să nu ai bani, e normal să nu-ţi poţi permite iPhone, e normal să nu ai bani de X5! E NORMAL! Nu suntem singurii de pe planeta asta care au problemele astea. Aşa a fost de când s-a născut primul om şi aşa va fi mereu, până la sfârşitul acestei planete! Pentru asta nu trebuie să găsim scuze, să dăm vina pe politicieni că nu fac nimic, pe X şi pe Y. Deveniţi voi politicieni şi faceţi voi minuni, nu mai daţi vina pe ăia care sunt acum.
Profesorii nu ar trebui să mai vină la ore ca retarzii, stând fără să-ţi predea ceva cu adevărat important, iar elevii să nu mai chiulească pe motiv că oricum vor termina studiile şi nu se vor putea angaja pentru că nu au experienţă. OK? Chiuliţi pentru că aşa vreţi voi, pentru că nu aveţi chef de ore, nu pentru că E CRIZĂ şi pentru că oricum şcoala nu vă învaţă nimic.
E cel mai uşor să acuzi o naţiune, sau o ţară, dacă nu-ţi convine… pleacă în p**a mea afară!
Eu nu cred ca oamenii se plang pentru ca e criza. Eu cred ca o neaga, la fel ca atunci cand descoperi ca ai o boala in faza terminala si astepti irational sa treaca de la sine.
Nu se plang pentru ca e criza, se plang pentru ca asteapta ca totul sa fie ca inainte: sume foarte mari (majoritatea bani luati din banci) platite pentru lucruri dispensabile. Noi am trait o iluzie, o himera in care totul avea un pret de doua sau trei ori mai mare decat valora.
Vremurile acelea nu se mai intorc. S-au dus, cei care asteapta sa treaca timpul si totul sa fie exact ca in 2007 se inseala amarnic.
Dar oameni care se plang de criza sunt peste tot in lume pentru ca daca ar incepe sa faca ceva nu ar mai fi criza.
Din punctul meu de vedere asta nu e o criza, e o reglementare, o aducere cu picioarele pe pamant.
[...] This post was mentioned on Twitter by Laurentiu Buica, Ştefan Oancea. Ştefan Oancea said: Nu vă mai plângeţi! – http://stefanoancea.com/2010/08/nu-va-mai-plangeti/ [...]
Nu am vrut să mă leg neapărat de “criză” pentru că nu ştiu dacă există vreuna sau cum arată şi ce urmări are. Nu mă interesează absolut deloc!!! Şi aşa ar trebui să fie şi cei de vârsta noastră: sa nu le prea pese. Nu cred că pe ei ar trebui să-i preocupe.
Ideea e că noi suntem mult prea egoişti, ne gândim doar la noi, la persoana noastră, iar cei din jur nu ne preocupă deloc. N-am auzit pe nimeni să zică “bă ce urât o duc ăia din Africa, de prin triburile alea. Frate, să vezi, mor câte 3 pe zi pentru că nu au apă şi mâncare.” Nimeni nu face ceva ca lumea să-i ajute p-ăia, toţi retardaţii din ţara asta au descoperit ecologeala şi gata, ei fac ceva măreţ, dar urmează să mă leg serios şi de ăia că deja nu mai am loc de ei.
Vorba aia, s-au scris carti despre ego, sa crezi ca dintr-o data cineva va pune pe altcineva in afara de persoana sa inainte e inutil. Suntem genetic conceputi sa fim egoisti.
In plus, daca am avea mila pentru fiecare caz demn de mila din lume, viata nu ar mai avea rost, s-ar opri complet.
Nu sunt mare fan al articolelor de genul, dar ceea ce ai scris surprinde un fenomen foarte sec: cultura minţii sărace.
Eu văd sincer în toate rahaturile care se întâmplă acum, mari oportunităţi. Oamenii care se vor ridica din crizele astea, de identitate şi de economie, vor fi nişte oameni capabili să facă mult mai mult decât s-a făcut până acum.
Vor fi oameni capabili să conducă cu un scop şi având o viziune.
Vor fi oameni diferiţi, cu o mentalitate puternică.
Ceilalţi îi vor urma.
Întrebarea este: vrei să conduci sau să urmezi? :)
Mersi de feedback atunci pe twitter şi pentru link-ul de la blogroll. Sănătate.
Imi plac ideile tale:d , defapt adevaruri !
Ideile prezentate în sine sunt bune, dar te contrazici în acest post prin simplul fapt că negi motto-ul propriului blog->”Cineva mi-a spus ca sunt tare, dar pacat ca sunt roman”… Ce să mai credem din ceea ce spui?Aştept un reply în limita bunului simţ. Pace!Şi sănătate că românii-s un popor tot timpul bolnav..
deci, ca sa ne intelegem: ala, e un citat. bun. am rezolvat primul pas.
2. daca tu spui: “cineva mi-a spus ca sunt tare, dar pacat ca sunt roman” … tu al cui dispret il sustragi de aici? al tau? (fata de poporul roman, bineinteles, ca despre asta vorbim)… SAU A PERSOANEI CARE TI-A ZIS CA ESTI TARE, DAR PACAT CA ESTI ROMAN? de asemenea ca tine, astept un reply sa vad ce ai inteles tu de aici.
sanatate!
Da, in contextul prezentat de tine ai dreptate, dar romana asta e cu mai multe intelesuri… poate ca( mai mult ca sigur) am inteles io gresit…
NU te supara de comment-urile primite, ele sunt un feed-back chiar daca este pozitiv/negativ.Numai bine!
nu ma supar. in viata ai perioade cand esti aplaudat si cand esti facut de cacat, pentru asta nu trebuie sa te sinucizi.