Și-mi vine să plâng, să râd,
M-opresc… înghit senil în sec,
Observ cât sunt de prost, de hâd
Și-aleg alt drum pe care să merg…
Și-mi vine să râd, să plâng,
Și mă întreb de unde până unde,
Încerc s-aleg un alter-ego sfânt
Dar fuge de mine, se-ascunde…
Și-mi vine să râd, să plâng
Dar le-am uitat pe amândouă
Și m-am trezit singur și nud
Din lumea veche-ntr-una nouă…
Și-mi vine să râd, să plâng,
Să sparg tot ce-ntalnesc în cale
Și-apoi să cad oftând adânc
Pe catifeaua bluzei tale…
* Poezie scrisă la sfârşitul anului 2006 de către Raul. Restul numelui nu mai contează, ci doar faptul că el cândva a fost primul din ţară la aşa ceva şi asta nu a contat pentru mai nimeni. De la tine am învăţat un lucru bă, dacă iubeşti ceea ce faci, atunci continuă!
P.S. ultima strofă e magistrală!
