De mult timp nu m-am mai uitat la un film, un film în adevăratul sens al cuvântului. De câteva luni, poate chiar un an şi ceva nu mă mai uit la filme. La început serialele mi se păreau idioate, acum, mă uit doar la seriale. Azi mi-am zis să mai încerc totuşi să mă uit la un film, căci nu am mai făcut-o de ceva vreme. Am ales să mă uit la The Dreamers, Visătorii în limba română sau Les Innocents în franceză.

Filmul regizat de Bertolucci ecranizează povestea unui roman scris de Gilbert Adair ce are ca subiect trezirea la viaţă a celor trei personaje principale, trei tineri din Paris,  totul întâmplându-se undeva prin anul 1968. Acest film a fost făcut pentru tinerii din acele vremuri dar şi pentru tinerii de azi, care au uitat de evenimentele pentrecute în ’68.

Cei doi gemeni, Isabelle şi Théo, îl întâlnesc pe Matthew în mijlocul unei reprezentaţii de protest la care participau, un american venit în oraş la studii. După ce Matthew îi cunoaşte pe părinţii celor doi gemeni este invitat de către aceştia să locuiască pentru ceva timp împreună cu ei datorită plecării părinţilor lor în vacanţa de vară.
În luxosul apartament labirintic parizian (se pare că regizorul a găsit un apartament care chiar aşa este, nu este doar un studio) al familiei, cei trei îşi omoară timpul jucând diferite jocuri pe teme cinematografice, dar şi pe unele cu tentă sexual-erotică bazate pe pedepse. Regulile sunt stabilite de către ei, iar fiecare din ei îşi experimentează reciproc emoţiile şi sexualitate, jucând o serie de farse din ce în ce mai elaborate.

Filmul are o subtilitate absolută, atunci când vine vorba de introdus alte personaje sau lucruri în povestea sa. Mi-a plăcut foarte mult partea când Matthew ia cina împreună cu familia Isabellei şi începe să-i vorbească tatălui ei despre acea brichetă care se potriveşte peste tot (ca dimensiune – lungime) şi despre armonia cosmică a formelor şi a mărimilor. După părerea mea este o referire CLARĂ şi directă la numărul de aur sau regula de aur (proporţia divină) , iar mai apoi la şirul lui Fibonacci dar şi la Gioconda lui Da Vinci. Îmi place că filmul nu este unul simplu, ca toate celelalte, poţi afla multe chestii interesante dacă te apuci şi extragi informaţiile. Trebuie totuşi să-ţi doreşti să faci chestia asta şi poţi afla de: Războiul din Vietnam, Daoism, Henri Langlois, Greta Garbo, Marlene Dietrich, Mao Zedong şi multe altele.
Idila complicată dintre Isabelle şi Matthew se termină în mijlocul unei revolte din stradă unde aceştia au fost aruncaţi, iar Isabelle a ales să rămână lângă fratele ei.

Da, filmul implică multe scene cu tentă sexuală însă implică şi multă cultură, sau aşa tind eu să cred. Este unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată, alături de The Reader.

Câteva citate/replici din film:

Inspiraţia este ca un copil. Nu alege ora potrivită să intre în lume. Nu are consideraţie pentru poetul amărât.

Înainte să schimbi lumea, trebuie să înţelegi că faci parte din ea!