M-am trezit pe pietrişul rece şi romantic ce-mi înţepa privirea la auzul corbului. Lângă mine era corpul meu. Vedeam cum fluturi roşii şi verzi îmi ieşeau din gură şi plecau către zenit, iar Somnul era un muribund printre gunoaiele minţii noastre, cotrobăind prin tomberoane.

Doctorul intră în salon şi aduce cu el un miros puternic de medicamente. Îmi este frig şi simt cum organele mele joacă şotron în cuşca toracică. Umblând închis în mine precum un submarin singuratic îmi dau seama ce caut aici şi că trebuie să ajung acasă, iar casa mea-i o cochilie de porumbel cu gratii. Rog o asistentă să mă ajute să mă ridic de sub pat. Mă aşez la Enigma şi încep să-i povestesc despre ceva dragoste şi o prinţesă moartă.

Morfina îşi face efectul, iar privirea mi se înceţoşează, uitând de tot şi toate. Endless story de abia acum începe.