O lumină galben-roşiatică îmi intra prin lentilele ochelarilor mei şi simţeam cum fiecare picătură din corpul meu ieşea la suprafaţă. Şi totul nu se întâmpla din cauza ta, măcar de data asta, ci din cauza soarelui. Era obscen de cald iar marea de nisip ce mă înconjura era supra-populată de oameni. Unii jucau fotbal, alţii voley, alţii făceau adevărate castele din nisip, iar nişte fetiţe de zece – unsprezece anişori colecţionau pietricele şi scoici aduse de fluxul mării.

M-am ridicat de lângă tine, mi-am luat placa de surf si împreună cu noul meu prieten, Jason, pe care îl cunoscusem pe plajă, am plecat spre valurile ce deveneau din minut în minut tot mai mari. Îmi zâmbeai cu subînţeles, însă eu nu ştiam ce vrea să însemne asta.

Am înotat împreună pe plăci cam cincizeci – şaizeci de metrii în larg. Erau deja obosiţi, însă ne bucuram căci acolo erau valurile cele mai mari. Însfârşit un loc liniştit, fără oameni, unde mă puteam bucura de frumuseţile naturale ale acelui mediu.