În încercarea mea de a fi un om mai bun, de a găsi ilminarea, de a înţelege cosmosul, m-am gândit că pot face toate astea doar ajutându-mă pe mine, ceea ce implicit implică faptul de a te ajuta pe tine. Îţi întind o mână de ajutor şi de prietenie. Vom merge împreună în sufragerie, de mânuţă, ne vom întinde pe covorul alb şi moale şi ne vom pune pe strâns jucării, adunat amintiri, cules sentimente.

Doar atunci, draga mea Pandora, cutia aceea va fi bagajul tău plin, căci acum e doar pregătit. Le vom lega pe toate cele cu elastice colorate, prinse cu agrafe, strânse mănunchiuri-mănunchiuri.

Când totul va fi gata, te vei ridica, îţi vei lua tot ce ai avut şi vei pleca într-un loc numai de tine ştiut. Poate la Slobozia, sau chiar Tibet, cert e că n-ar mai trebui să ne găsim paşii unuia aşezaţi lângă ai celuilalt pe vreo stradă, nici acum, nici într-o viaţă următoare.

Regretă tot, uită şi plângi că s-a întâmplat ceva vreodată!