Am o mie de voci în cap. Poate prea multe, poate prea puţine. Pe acest drum pavat cu vise şi speranţe, am realizat că există multe obstacole. Semafor după semafor, stop-uri după stop-uri. Diverse piedici ce nu vor să te lase să realizezi ceea ce ţi-ai propus.

Oare ce sens are să mai scriu / Despre relaţii pierdute-n pustiu… / Nu e bine… nu, nu, nu e bine…

Şi, ca să fim scurţi la obiect: Zece minute de faimă trebuia să aibe cam 10 “episoade”. M-am tot gândit dacă să mai public sau nu. Totuşi, ele sunt undeva, acolo. Şi acolo vor rămâne. La sfârşit toată lumea afla povestea integrală şi ce reprezentau cele zece minute de faimă. De ce zece. Şi de ce de faimă. Asta e. Cum zicea o prietenă: anumite iubiri, cele greşite, sunt la fel ca ţigările: e mai bine să te laşi.