Crede şi nu cerceta e o mare minciună! Nu înţeleg de ce oamenii cred în proverbe, zicători, şi tot felul de anecdote. Citatele care au fost lăsate în urmă, au fost lăsate ca să ne facă să gândim, să ne deschidă ochiul, să nu mai luăm totul aşa cum e. De obicei, doar proştii dau citate!

Vine uneori o perioadă în viaţa ta când chiar dacă dacă eşti cea mai pesimistă persoană de pe planetă ai o slăbiciune şi toată bariera aia mentală pe care o ai proiectată mereu în creier, cade şi totul arde ca Roma. Ştii de ce se întâmplă asta însă nu poţi avea nicio reacţie, tu nu eşti gol pe dinăuntru, nu eşti ca Mr. D. Poate dacă te-ai fi născut într-o baltă de sânge şi nu ai fi fost capabil pentru dragoste şi orice alt sentiment de acest gen era mai bine. Poate, sau nu, cu siguranţă îţi era mai uşor, însă trebuie să te descurci în continuarea.

Aud în jurul meu mulţi proşti susţinând că timpul vindecă rănile! Nu bă, timpul nu vindecă rănile, ci doar le face uitate. MOARTEA e singura care VINDECĂ!

// mai jos e o piesă care merită ascultată fără să încercaţi să aflaţi cine o cântă sau cum se numeşte. Farmecul ei e în versuri, în instrumental, în prima oară când îmi place skizzo. Într-o strofă care vorbeşte despre multe lucruri din care n-ai să înţelegi nimic. Nu-i nimic, die this way!

// în scurt timp unii dintre voi nu vor mai putea intra pe acest blog deoarece mi se pare logic şi normal ca atâta timp cât noi nu mai avem ce discuta, nici pe aici să nu vă faceţi viaţa. N-am vrut eu să vă rog să nu mai intraţi, pentru că ştiam că tot veţi intra, însă veţi vedea că timpul le rezolvă pe toate. Ştii, amuzant e că versurile astea se potrivesc şi pentru tine acum: ca prin magie, ce blog îţi place ţie dispare repede! Şi ca să nu uit, nu mă mai salutaţi când mă vedeţi!