Nu ştiu absolut deloc de ce îmi vin în minte cuvintele lui Octavian Paler de pe vremea când era invitat la Sinteza Zilei şi vorbea despre România. Cuvintele acelea magistrale care se terminau cam aşa: sunt în situaţia acum să spun că nu mai cred în nimic, sau aproape în nimic. Nu mai cred în democraţie, nu mai cred în capitalism, nu mai cred nici in libertate.

Ideea e că am scris asta pentru că nu mai văd cum totul s-ar putea remedia. Pur şi simplu cred că pot să folosesc o mică personificare când mă gândesc la ea şi pot să afirm că este o boală incurabilă. Nu-mi dau seama cum poţi să-l crezi pe Dan Puric când îţi spune vorbele alea. Da, poate e un om excepţional, poate chiar un bun filosof, însă refuz să cred toate acele vorbe despre România şi despre poporul român. M-am săturat să-l aud când îmi spune cât de minunaţi suntem ca popor, fără ca noi să facem absolut nimic. Nu văd nimic minunat în asta. Mă uit în jurul meu şi trag singur propriile concluzii. Nu trebuie să mă mintă nimeni, sau să-mi zică cum e în România, pentru că din păcate trăiesc în această societate.

O demonstraţie de “Cine suntem” a făcut-o Mircea Badea zilele trecute. Ştiu că nu v-aţi uitat la emisiune, aşa cum ştiu că nici la înregistrare nu o să vă uitaţi. Nicio problemă, voi aveţi alte lucruri mult mai importante de văzut şi de făcut.

// p.s. cine doreşte, îl poate admira pe Octavian Paler aici.