Probabil că aţi văzut cât de minunat e afară. M-am gândit să fac o chestie amuzantă, să-mi chem cinci prieteni afară la o bulgăreală, din ăia cinci, unul să mai cheme încă trei prieteni. Din ăia trei, unul să mai cheme doi, din ăia doi, unul să cheme şapte prieteni şi tot aşa să să răspândească vestea până ne strângem mai mulţi, măcar cincizeci – şaptezeci de copilaşi drăgălaşi cu mănuşi în mâini pregătiţi pentru o adevărată bătălie cu zăpadă ca în vremurile bune, alea de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Nu mi-am pus prea mari speranţe că voi realiza asta, deoarece ştiu prea bine cum sunt tinerii şi adolescenţii din ziua de azi. Să nu cumva să iasă pe vremea asta afară să-şi ude hainele şi ghetele de firmă cumpărate cu o căruţă de bani. Să nu cumva să le îngheţe mâinile sau doamne fereşte… să răcească!
Îmi aduc aminte că acum un an sau ceva de genul ăsta discutam cu un profesor de la şcoală despre elevii din ziua de azi care fără telefon mobil în buzunar şi fără să-i aducă părinţii la şcoală cu maşina (intră cu maşina până în curtea şcolii) nu pot să trăiască. Îmi aduc aminte că la câteva zile după ce am discutat astea, mi-a dat pe mail o mică prezentare în powerpoint. M-am chinuit puţin şi am extras textul de acolo ca să-l scriu aici, fără să vedeţi prezentarea, pentru că nu aia contează, ci mesajul pe care îl promovează.
CUM DUMNEZEULUI AM SUPRAVIETUIT COPILARIEI NOASTRE?
Daca ti-ai trait copilaria in anii ’60, ’70, sau la inceputul anilor ’80.. Cum ai facut sa supravietuiesti?
1.- De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta, nici perne cu aer…
2.- Cand mergeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata.
3.- Leaganele noastre erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.
4.- Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente, dulapuri sau usi.
5.- Cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca.
6.- Beam apa de la cismeaua din gradina, nu dintr-o sticla de apa minerala…
7.- Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aibe strazi inclinate isi dadeau drumul pe ele si la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.
8.- Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inainte de a se lasa intunericul.
9.- Scoala dura pana la pranz si veneam acasa sa mancam . Nu aveam celular, asa ca nimeni nu putea sti unde suntem. De necrezut….
10.- Ne taiam, ne rupeam un os , pierdeam un dinte, dar nici o data nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra.
11.- Mancam biscuiti, paine cu unt, beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pentru ca tot timpul eram afara la joaca..
12.- Imparteam o sticla de suc intre 4 prieteni…utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta.
13.- Nu aveam Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, 99 canale de televiziune pe cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet … dar AVEAM PRIETENI.
14.- Ieseam, ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului, sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam sa ne jucam.
15.- Acolo, afara, in acea lume cruda, fara gardian! Cum dumnezeului faceam? Aveam tot felul de jocuri de echipa, fotbal, tarile, v-ati ascunselea, si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa dar nu se supara nimeni.
16.- Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent, pur si simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atentie, nici hiperactivitate, doar repeta si avea o a doua sansa.
17.- Aveam libertate, esecuri, bucurii, responsabilitati…si am invatat sa ne descurcam cu ele.
Marea intrebare este: Cum faceam sa supravietuim, si mai ales sa devenim persoanele adulte de azi?
Nu ştiu dacă câţi aţi înţeles ce vreau să zic sau dacă v-a plăcut textul, însă nu contează asta, eu nu o să mă lupt de-a lungul vieţii cu voi, eu nu mă cred Don Quijote, mie nu-mi pasă dacă o să ajungeţi o generaţie retardată! Nu aveţi decât să vă trăiţi viaţa aşa cum doriţi! Rămâneţi pe facebook şi trăiţi bine!
// p.s. fericirea e afară, nu în lumea digitală! DACĂ NU SE SIMTE NIMENI REVOLTAT DE CE E ÎN ŢARĂ, am plecat şi numai bine!
Nu doar în ţară, ci în întreaga lume.
nu e aşa peste tot.
Dar nu e nici caz izolat. Oricum, este utopie pură copilăria descrisă mai sus. Eu zic că media e de vină. Cel puţin pe mama o influenţează mult tot ce vede la televizor, încât adeseori îmi restrânge “libertatea”.
ştiu prea bine despre ce vorbeşti. nu e media de vină. ea doar îşi face treaba (doar produce material). vina este a oamenilor! dacă unu îţi bagă ceva pe gât tu trebuie să te gândeşti înainte dacă e sau nu bun de mâncat şi să alegi SINGUR. dacă te iei după alţii…
Din păcate, oamenii nu mai ştiu să aleagă singuri. Majoritatea joacă după cum cântă alţii, acţionează doar după părerile primite, etc.
Decât să îmi construiască alţii viaţa, mai bine…
dar, revenind la ideea mea principală, crede-mă, o mamă (cum e a mea), în special mamele care au fete, după ce văd la TV atâtea crime, accidente, violuri, sinucideri, furturi, etc., cu siguranţă restrâng din timpul liber al copiilor petrecut în afara casei, ceea ce duce la ratarea unor evenimente importante din traiectoria copilăriei. eu, la 14 ani, nu aveam voie să merg cu bicicleta până în parcul de la şaguna, pentru că mă călca maşina.
şi la 7 (ăsta era un caz fericit, 6 era ora limită) trebuia să fiu în casă, pentru că ieşeau golanii pe stradă, sau nu puteam dormi la o prietenă, pentru că îmi punea droguri în băutură.
de aceea m-am legat de media.
unele sunt de înţeles, dar aia cu drogurile e cea mai penală! mama ta de ce nu se apucă de stand up comedy?
mor de râs!
1. nu înţeleg de ce toată lumea are impresia că drogurile au preţul echivalent cu o pungă de cipsuri!!! 1 gm de cocaină nu e = o pungă de cipsuri!! Adică, pe bune.. eu n-aş da un milion ca să îi pun cuiva în băutură!
)
2. re-citeşte punctul 1.
am uitat să menţionez că faza cu drogurile mai e valabilă şi în prezent. mai mult decît atât, ştii de ce îmi pune droguri în băutură ? ca să cheme o gaşcă să mă violeze! mai ceva ca în telenovele !