Azi m-a sunat şi mi-a spus că e trist, singurătatea-i apasă pe umeri cu fiecare clipă ce trece. Poate nici nu gândeşti cum se simte, poate stările prin care trece tu nu le ştii nici măcar teoretic. I-am promis că voi trece pe la el, să-i mai alung din ceaţa în care e învăluit, să-i aduc un înger să se lupte cu ai săi demoni. Alcool şi Tutun, doi prieteni ce-l învaţă cum să meargă, ce trasee să aleagă.

Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Avea o ancoră pusă pe perete. Se agaţă de orice vis, de orice moment iluzoriu doar ca să alunge sfaturile primite şi compătimirea jegoasă, nemiloasă. Drum alb şi lumini de faruri, o fantomă sau aşa s-a deghizat de data asta. Răspunsuri există, însă mai bine n-ar fi existat. A aflat că mai are maxim şase luni de trăit. Ştia asta şi fără confirmarea medicului, fără diagnostic. Regina îi e cancerul şi nu poate lua piesa. Şi şi-ar dori ce n-a primit în copilărie, o maşinuţă sau un trenuleţ… să-i curme viaţa!

Atâta suferinţă la vârsta în care tu nu ştii ce-nseamnă viaţă sau lucruri simple. Pentru el spiritualitatea a fost mereu pe primul plan, însă civilizaţia l-a obligat să treacă de la una la alta, fără să gândească. Îngrădit de sentimente false, oameni amăgitori şi complexitate, când totul e atât de simplu. Nu cere prea mult, iar norii sunt departe. Mr Vertigo? Basme prietene, nu vom înţelege ideologia asta niciodată, iar el va fi singurul dus departe.

Şi-a închis telefonul, nu-i pasă deloc, nu vrea oameni, nu vrea să-i spună toţi prietenii că le pare rău că el în câteva luni nu va mai fi printre ei. Ştie că nu-i adevărat, şi-am fi ipocriţi să zicem asta. Nu înţelege de ce oamenii fac lucrurile astea. Şi-a şters o lacrimă, nu din pricina suferinţei sau a gândului – ci pentru că nu a făcut atâtea câte şi-ar fi dorit. Fără eroi, fără prietenie, fără Făt-Frumos.

***

Nu ştii ce vrei şi simţi că faci mereu aceeaşi greşeală, însă el te simte. Hotărăşte-te ce-ţi doreşti, poate mâine va fi prea târziu, şi doar atât! Nu e departe, momentul când voi termina această carte, Şi pe ultima pagină voi scrie: dedicată ţie, DA, ŢIE!

**

P.S. da, am aflat că am cancer. nu plânge, nu-mi zi că-ţi pare rău, nu vreau telefoane, nu vreau mesaje.
Şi ştii de ce? pentru că nu vor avea absolut nicio consecinţă.

P.S. 2 e amuzant că mereu trebuie să modific unele chestii, aflându-mă în contradicţii şi probleme cu persoanele despre care vorbesc. şi da, mi-aş dori să vină chiar în momentul ăsta!