Am renunţat de mult să te mai critic, căci am înţeles că fără mine nu puteai să te ridici… şi te iubesc! Dar tu eşti slab şi răneşti ce iubeşti, c-aşa fac toţi, deci negi, renegi cine eşti, c-aşa fac toţi!

Sper că eşti bine, te simţi comfortabil acum. Să nu cumva să gândeşti undeva mai departe de propria persoană, de parcă ai avea o aureolă deasupra capului. Mă distrezi, dar mă faci să te compătimesc  în acelaşi timp, că te porţi de parcă ţi-a fost ştearsă memoria.

Chiar nu înţeleg de unde şi până unde toate lucrurile astea, însă am realizat că ţi-ai făcut prieteni noi şi chiar nu-mi pasă, mă bucur pentru tine. Odată persoane bălăcărite şi etichetate într-un anumit fel, acum prieteni.  E tare aşa, atâta, sper că n-ai uitat ce urăsc cel mai mult şi cel mai mult, deşi ştii bine că eu sunt maestru în a detesta!

Data trecută mi-ai spus că a fost din cauza M&I, celei mai fidele fete, însă acum? Da, ştiu, sunt de căcat că scriu toate astea, însă gândeşte-te că s-au mai schimbat nişte lucruri între timp şi vei dori să faci una-alta, vroiam să-ţi spun de pe acum să nu te aştepţi să te urmez pe undeva. Mă simt ca un soldat din Kuweit lăsat de camarazii săi în mijlocul unei ambuscade, rănit şi slăbit. Nicio problemă, gândeşte-te că într-un an drumurile ni se vor intersecta într-un alt oraş, vroiam să-ţi urez drum bun de pe acum!

ps. // sper că înţelegi unde bat cu poza asta.