Aminteşte-ţi de mine aşa cum m-ai văzut prima dată, timidă şi cu inima strânsă de atâta fericire. Aminteşte-ţi de mine aşa cum m-ai ţinut prima dată de mână şi cu inima strânsă de atâta extaz. Aminteşte-ţi de mine prin mesajele care ne-au apropiat. Aminteşte-ţi de mine… frumos. Aminteşte-ţi de mine înainte să fiu nefericită.

Aminteşte-ţi de mine când o altă iarna va veni şi zăpada îţi va aduce aminte de mine şi de plimbările noastre lungi, cu degetele lipite de frig. Aminteşte-ţi de mine înainte să se fi terminat totul şi înainte, măcar, să fii început. Aminteşte-ţi de mine când încă inima mea tresaltă la atingerea fină a mâinilor tale sau înainte ca vorbele tale să mă rănească mai tare decât o tăietură adâncă.

// scrisă de A.

***

Îmi voi aminti de tine în lungile discuţii, în mesajele ce refuzau să fie şterse de către telefonul nokia din dotare. Îmi voi aminti de tine ca fetiţa cu mâinile de aur, cu degeţelele pe care vroiam să le tai şi să le criogenez, ca de fiecare dată când am nevoia să-mi aduc aminte ce-i aia artă, să le scot şi să-mi deseneze sau să-mi modeleze ceva drăguţ, poate un pandantiv, poate un inel.

Îmi voi aminti de tine când voi ajunge în India, şi-ţi voi trimite o scrisoare – să mă urmezi, indiferent de situaţia fiecăruia de la acel moment. Acolo e Totul. Îmi voi aminti de tine şi te voi chema să-mi desenezi planul casei, doar ţi-am promis. Până ne învârtim noi pe aici, remember me şi… roagă-te, mănâncă, iubeşte!