Nu mai auzi un lucru de mult timp, nu ai mai auzit de persoana aceea de câţiva ani şi deodată îşi face loc în viaţa ta precum un şoricel ce se strecoară printre crăpăturile din perete. De cele mai multe ori nu-i binevenită, chiar dacă într-un timp ai suferit după ea că a plecat din viaţa ta.
La un moment dat, obişnuinţa o să fie la ea acasă, şi totul se reduce la simpla faptă de a închide uşa în urma ta fără să spui nimic, să pleci fără să anunţi, precum un tată alcoolic ce-şi părăseşte copilu’ atunci când avea mai mare nevoie de el.
Ascult piesa asta la oră târzie, nu pot să mă abţin să pun pe hârtie, şi… simt cum fiori reci îmi străbat corpul, mici furnicături pe sub piele, şi nu, nu-i de la frigul din cameră. M-am obişnuit de acum o lună cu el. Sângele-mi curge încet pe coapsa stângă şi simt cum cilice-ul acela de oţel nu-şi mai face treaba aşa cum ar trebui. Îmi las paltalonii în jos şi strâng cureaua mai tare, iar sângele începe să curgă mai abundent şi mai rapid.
Stau cu ochii în sus şi mă gândesc la toate acele clipe petrecute împreună. Nu înţeleg de ce oamenii nu pot să treacă peste unele lucruri sau situaţii, să se uite doar în faţă, fără să tragă cu coada ochiului la trecut. Multe intersecţii sunt în viaţă, iar de cele mai multe ori, fiecare dintre noi pleacă singur pe un singur drum. Rămâi cu el, ştii că tu ai ales, eu am acum drumul meu, al tău e-n celălalt sens!
Tu ai ales, deși oricum ”nu mai contează asta”, așa-i? Viața merge înainte… fără tine, fără mine, fără noi.
…
“Multe intersecţii sunt în viaţă, iar de cele mai multe ori, fiecare dintre noi pleacă singur pe un singur drum.”
Fraza asta mi-a captat atentia. Si eu sunt de parere ca viata omului de zi cu zi reprezinta, in esenta, experienta dobandita nu “dintr-un sir lung” ci din “sirUL” de alegeri pe care fiecare dintre noi este obligat sa le faca.
BUT! I beg to differ! Nu este neaparat in a continua singur pe un drum.
Lasand la o parte faptul ca tu te refereai la o persoana anume, vreau sa spun ca momentan boxele imi soptesc ironic “a venit viitorul hai sa facem panarama” si imi vine in minte acel articol al tau “Keep calm and carry on.”, remember that? Vine 2012! Stai calm si hai sa facem haz de necaz! Cat calm in fata previziunii dezastrului. E feeric. Asa-i romanu’.
“Nu înţeleg de ce oamenii nu pot să treacă peste unele lucruri sau situaţii, să se uite doar în faţă, fără să tragă cu coada ochiului la trecut.”
Niste tinerei spuneau odata “amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc” si spuneau asta pentru simplu fapt ca erau inca tinerei.
Sunt doar amintiri, doar amintiri, nu situatii de fata in care esti expus si obligat sa te implici.
Am si eu o gramada de amintiri neplacute si totusi, nu regret nimic in viata mea; totul este o experienta noua si atata timp cat (eu) nu-mi fac rau si simt ca e bine, incerc sa castig cat mai multa, indiferent de consecinte.
E inevitabil in a privi in trecut, indiferent de situatie, pentru simplu fapt ca asa functioneaza creierul uman, pe baza amintirilor/experientei iei decizii. Daca nu ai amintiri, ramai un simplu caracter de level 1 intr-un joc numit viata pe dificultatea “Realistic”; sau un animal. Amintiri = trecutul, trecutul = experienta de viata.
Parerea mea, logica mea.
Also:
Stefane! Mi-a placut imaginea de fond de la al tau Tumblr, asa ca, ti-am luat-o! Dar, iti dau alta in schimb.
http://img24.imageshack.us/img24/4729/107jpg.png
Keep it cool!
asta e valabila si pentru mine, dar asa .. “Rămâi cu ea, ştii că tu ai ales, eu am acum drumul meu, al tău e-n celălalt sens!”
a ales o ea pentru ca ea e complicata, pentru ca ea ii da cu flit in loc sa il ia in brate, pentru ca il tine activat atunci cand il refuza ..