A fost o perioadă în care a fost pur şi simplu isterie cu afişele alea cu Keep calm and Carry On. La început nu am ştiut care-i treaba cu ele sau care este adevăratul mesaj din spatele culorilor aprinse. Am căutat mai multe pe internet, şi wikipedia fiind mereu pe fază, mi-a explicat că Keep Calm and Carry On a fost un afiş făcut de guvernul britanic în anul 1939 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a încuraja populaţia şi pentru a le ridica moralul în caz de invazie. Era foarte puţin cunoscut şi nu a fost niciodată folosit, însă în anul 2000 a fost redescoperit şi pus în circulaţie ca simplu afiş, iar unele firme private au început să-l folosească ca temă decorativă pentru o serie de produse obişnuite.

Legea din Marea Britanie este gândită şi concepută în aşa fel încât drepturile de autor asupra bunurilor artistice create de către guver sunt anulate după o perioadă de 50 de ani, astfel că la momentul acesta imaginea este un bun public, putând fi folosită de absolut oricine.
La momentul de faţă, atât imaginea cât şi mesajul, au fost adaptate, astfel că s-ar putea să găsiţi pe internet tot felul de mesaje asemănătoare, dar care sunt ori parodii, ori pur şi simplu nişte adaptări de la ideea originală – pentru nişte situaţii asemănătoare.

Există chiar şi site-uri/miniblog-uri doar cu acestea. Un exemplu foarte bun e acesta.

Probabil foarte mulţi din cei care citesc acest text, folosesc facebook ca reţea principală de socializare. Trecem peste faptul că socializare este un cuvânt picat ca din cer, chiar nepotrivit pentru ceea ce reprezintă aceste site-uri. În fine. Mă gândesc că aţi văzut că apar foarte multe evenimente d-astea idioate, făcute de orice copilă idioată care nu ştie ce să mai facă să iasă în evidenţă, să capete popularitate. Bun, şi uite aşa avem ziua coca-cola, ziua în care purtăm ochelari de soare, ziua în care purtăm rochii, în care ne facem unghiuţele roşii şi alte genialităţi. Da, sunt ironic, şi zic asta să se prindă şi bloggerii care au o problemă cu modul unora de a scrie.

Am intrat şi eu la evenimentul ăla cu coca-cola să văd descrierea evenimentului, în ce constă. Deliciul, nu este descrierea, ci comentariile participanţilor care sunt foarte entuziasmaţi de eveniment. Era una care declara că e cam greu cu munca, şi cafeaua nu prea face bine la inimă, aşa că mai bine consumă 1L de coca-cola. Replica mea ar fi: nu te supăra, eşti idioată? Nu mă înţelegeţi greşit, şi mie-mi place coca-cola, şi eu beau coca-cola însă… să compari cafeaua cu cola şi să stai să te gândeşti care e mai sănătoasă, şi care face mai mult rău… ai o problemă clar! Probabil cola ţi-a afectat şi judecata, dacă ai avut-o vreodată. S-o luăm pe rând, am văzut că mulţi au probleme cu logica în ultimul timp:

1. nici cafeaua nu e bună în exces. da, poţi să ai probleme cu inima, de tensiune (din cauza ei)
2. materia primă la cafea este? boabele de cafea. materia primă la coca-cola? … (aici ar trebui să fie o rectilinie d-aia ca la monitoarele din spital când pacientul nu mai este în viaţă)

În plus, a fost Earth Hour. Un eveniment care se ţine de ceva ani, şi ştiu sigur că la începutul său acest eveniment a avut mai mult impact, deoarece oamenii făceau chestia asta pentru că se gândeau de ce merită să o faci şi, în general, se gândeau la chestia asta: de ce ar trebui să facă lucrul ăsta. Acum, a fost fluier vid (expresie echivalentă cu fix pula!) deoarece acum totul se face pentru că e cool, pentru că şi ceilalţi o fac, iar restul nu mai contează.

Erau unii care erau aşa entuziasmaţi în comentariile alea de pe facebook… şi erau aşa mândrii de ei că sunt nişte adevăraţi ecologişti pentru că ei au ţinut earth hour în 2011 şi alte chestii ce ţin de narcisism. Mi-am dat seama că ideea evenimentului e bună, însă atâta timp cât consumatorii mari de energie/curent nu fac ceva în sensul ăsta, nea Ion de la ţară nu rezolvă nimic şi nu schimbă cu nimic situaţia. Nici acum, nici în treizeci de ani. Căcatul ăla cu: dacă noi le demonstrăm azi unora că avem dreptate, mâine or să facă şi ei ca noi şi uite aşa ne vom înmulţi, e o minciună gogomană care e făcută să vândă, şi atât! În realitate nu e aşa.

Şi, după cum am mai zis, dacă vă fac idioţi, vă aduc şi probe. Poftim: citeşte asta! (hai repede cât e caldă)

Cu o vechime de peste trei ani pe piaţa pariurilor sportive online din Romania, Pariuri-X.ro a devenit cea mai mare comunitate de pariori din ţară cu peste 13.000 de membrii înregistraţi şi peste 450.000 de mesaje postate pe forum. În acest moment Pariuri-X.ro a organizat un concurs în premieră în România

Citeste mai multe »

Deci pot să zic că sunt nebun de fericire când ştiu care cum cine mişună pe aici, adică la mine pe blog. Cei care folosesc wordpressul şi au pluginul wp-usersonline ştiu despre ce vorbesc. Este un plugin care îţi arată utilizatorii, vizitatorii şi roboţii online pe blog. Printre vizitatori, se numără şi aceia care au mai fost pe blog, dar şi cei care sunt noi. Dacă aţi observat, după ce cineva lasă un comentariu, a doua oară când acea persoană va intra pe blog va apărea cu numele pe care l-a folosit în acel comentariu. De atunci înainte va apărea aşa, astfel că uneori mai ştiu cine care cum mă citeşte, ce oră şi ce articol.

E un sentiment foarte fain să ştii că unii oameni intră pe blogul tău să-ţi citească articolele, chiar dacă tu ai impresia că ei îşi pierd timpul cu scrierile tale. Da, sunt obsedat de control, şi da: mulţumesc!

Cum ar zice Toto: căcat nou! Mă tot chinui să aflu de ce ţipă femeia asta. Mi-am întrebat amicele, nici ele nu ştiu. În fine, am căzut, am decăzut, m-am ridicat singurel pe picioarele mele şi acum privesc drept în faţă.

Se pare că am fost mai aşteptat ca Isus, la două minute după ce am remediat problema erau zece persoane online pe blog (nu erau din căutări). Deci, e ceva, şi jur că de acum nu mai zic când refac problemele, când scriu ceva, când vorbesc despre ceva, că nu e bine. Dacă nu mă ţin de cuvânt, îmi bat oamenii obrazul şi nu miroase bine. Băă.. eşti bulangiu? Ai zis că faci X.

Pe lângă toate astea, ar fi trebuit să scriu despre 2012 în luna octombrie. Nu e nici jumate articolul aşa că îl amânăm până ne dăm seama despre ce ar mai trebui scris, plus că dacă am ratat luna octombrie… jumate nu mai are rost. Dar asta e, nu a fost vina mea că google pasează advertismente în stânga şi-n dreapta ca pe un joint bun, deşi problema respectivă nu ţinea de mine. Eu ce să fac? Să mă apuc de coding să le zic ălora din America şi Japonia că pluginurile lor au bug-uri? Bine.

// să nu uit de comunitatea online a liceenilor din România: www.la-liceu.com – forum nou prin lumea asta, marca s3ptember, pentru cei cărora le place să se mai distreze în modul ăsta. Eu nu mai am timp de aşa ceva, deşi activam doar pe cele de muzică, ale formaţiilor din peisajul mioritic.

Deşi toată lumea a fost în vacanţă şi nu s-a mai organizat nicio ediţie de Lecturi Urbane Braşov, n-am stat chiar degeaba. Nu fac parte din organizatorii evenimentului (oficial), însă am vorbit cu Ionuţ Popescu şi am reuşit să-l conving să schimbăm tema blogului într-una mai apropiată de

Citeste mai multe »

Poate aţi observat că deja în sidebar-ul blogului, adică în partea dreaptă, a apărut un nou widget. E vorba despre acela de sub norul de tag-uri,  care face referire la prezentarea facebook a blogului stefanoancea.com

Am creat-o de ceva timp deoarece vreau să văd cam câţi de pe facebook ajung pe aici şi le place ceea ce găsesc. Cei mai mulţi dintre cei care au dat “Îmi place” sau “Like” până acum sunt prieteni, însă am avut surpriza plăcută să văd că mai sunt şi persoane pe care nu le cunoşteam absolut deloc şi cărora le place blogul. Vă mulţumesc pentru acest efort al vostru, de a apăsa pe un simplu buton, acum, în era tehnologiei şi a vitezei. Pentru mine este important, apreciez!

De asemenea, unii dintre voi poate au observat, în subsolul fiecărui articol apare butonul “Like” de la facebook, pe care îl puteţi folosi în caz că v-a plăcut un articol anume, sau chiar o pagină. Încă o dată, vă mulţumesc!

P.S. Simţeam nevoia să scriu asta.

Acum ceva timp mi-am făcut un cont pe tumblr, iar la început chiar mă gândeam să renunţ la blogul acesta şi să rămân doar cu mini-blogul. Mi-am schimbat ideile între timp şi le-am păstrat pe ambele în modul în care sunt acum. Acolo voi posta doar poze (şi poate şi citate celebre sau versuri de melodii), încă nu m-am gândit foarte bine.

Azi am reuşit să trec de 1000 de posturi publicate, mai exact 1025. Până acum urmăresc 17 persoane şi sunt urmărit de 14. Sper ca aceste cifre să crească cât mai mult, însă rămâne de văzut.

Pot să zic că-mi place la nebunie tumblr datorită modului rapid în care poţi să publici ceva. Indiferent că e o poză, un text, o melodie, un citat, o conversaţie. WordPress-ul e ceva mai complicat, e pentru ăia care au timp, pentru ăia serioşi, (…), iar Tumblr pentru ăia cărora li se rupe de câţi vizitatori au!

Nu prea am avut timp să scriu, însă acum am deschis laptop-ul la pagina Add New şi i-am dat drumu. Sâmbătă, pe 12 iunie am fost la workshop-ul organizat în Braşov. A fost ultimul blogtrip organizat de Bobby Voicu, şi chiar mă bucur

Citeste mai multe »

Am observat că în Braşov din două în două luni există weekend-uri pline. Adică nu se întâmplă nimic timp de două luni, iar apoi, aşa, într-un weekend – două, sunt ogrămadă de evenimente faine la care poţi să mergi. Cele mai faine evenimente sunt:

• Braşov Anniversary Jazz Nights

Weekend-ul ăsta toţi cei pasionaţi de muzică frumoasă şi adevărată sunt aşteptaţi în Piaţa Sfatului la: “Braşov Anniversary Jazz Nights”. Acest eveniment face parte din turneul naţional intitulat American University şi Jazz Big Bands on Tour, un schimb cultural interesant între România şi SUA. În următoarele două zile, pe 4 şi 5 iunie, muzica jazz se va auzi peste tot în Piaţa Sfatului.

În prima zi de concerte, pasionaţii de jazz vor putea asculta muzica interpretată de trupele “Bourbon Jazz Unit şi InterPlay“ şi “Tuba Project +1“.

Cea de-a doua seară, 5 iunie, va fi deschisă la ora 18:00 de Luiza Zan, desemnată cea mai bună voce la Festivalul de la Montreux, unul dintre cele mai pretigioase festivaluri de jazz din lume şi solistul Alex Man. Mai apoi, concertul va continua de la ora 20:00 cu urcarea pe scenă a unor două big band-uri din SUA: “UNC Jazz Lab Band I” şi “The Jazz Ensemle“. Accesul la eveniment este liber!

Citeste mai multe »

Acum ceva timp, mai bine de două luni, am fost nevoit să le dau add pe messenger unor persoane pe care nu le cunoasteam. Eu nu prea adaug multe persoane în lista de messenger deoarece nu sunt sociabil şi nici în căutare de prieteni nu sunt. Am foarte puţini prieteni apropiaţi, iar când nici ei nu-mi sunt aproape, nicio problemă: îmi rămâne ego-ul.

În fine. I-am contactat pentru a-i ruga să se hotărască ce fac: s-au abonat la blogul meu prin mail şi nu au confirmat abonarea. Le-am explicat clar şi răspicat cum stă treabă, ce au făcut şi ce ar mai trebui să facă dacă vor să continue cu abonarea, astfel, să primească articolele noi pe blog. Dacă nu, să anuleze această acţiune, ca să nu mai stea mailul lor în feedburner degeaba. Nu că ar conta mailul acela acolo, dar aşa, mă disperă să văd cinci mailuri cu “unverified”.

Dragii de ei, mi-au zis că au înţeles care e treaba, ce le-am explicat eu şi că sunt chiar foarte mulţumiţi că le-am spus de ce nu primeau articolele pe mail. Au promis că vor remedia problema. Au trecut pe puţin două luni de atunci. Situaţia? Aceeaşi. Aceleaşi mail-uri neverificate. Nici confirmate, nici anulate. Nu pot să-mi dau seama ce e asta: neştiinţă sau prostie? Neştiinţă nu prea cred că e deoarece le-am explicat tot, de la cap până la coadă. Mai urma să le desenez şi nişte schiţe în photoshop, aşa, ca să fiu sigur că au înţeles. Prostie? Cam cât de prost să fii să nu poţi alege între X şi Y? Ai nevoie de asta? Da? Continuă. NU? ŞTERGE-L! Ar merita să le dau câte 100 de spam-uri pe zi. Mereu aceeaşi chestie. Poate o întrebare sinceră şi retorică: sunteţi proşti? sau poate vor să le trimit post-urile de pe blog prin mail, manual?

Deci, dacă vă abonaţi la blog prin mail, nu uitaţi să vă verificaţi mailul şi să urmaţi link-ul primit acolo! Altfel nu veţi primi articolele prin mail.

100 % natural fără adaos, fără zahăr în plus, fără zaharină… ARMADA e de vină!