Probabil foarte mulţi din cei care citesc acest text, folosesc facebook ca reţea principală de socializare. Trecem peste faptul că socializare este un cuvânt picat ca din cer, chiar nepotrivit pentru ceea ce reprezintă aceste site-uri. În fine. Mă gândesc că aţi văzut că apar foarte multe evenimente d-astea idioate, făcute de orice copilă idioată care nu ştie ce să mai facă să iasă în evidenţă, să capete popularitate. Bun, şi uite aşa avem ziua coca-cola, ziua în care purtăm ochelari de soare, ziua în care purtăm rochii, în care ne facem unghiuţele roşii şi alte genialităţi. Da, sunt ironic, şi zic asta să se prindă şi bloggerii care au o problemă cu modul unora de a scrie.

Am intrat şi eu la evenimentul ăla cu coca-cola să văd descrierea evenimentului, în ce constă. Deliciul, nu este descrierea, ci comentariile participanţilor care sunt foarte entuziasmaţi de eveniment. Era una care declara că e cam greu cu munca, şi cafeaua nu prea face bine la inimă, aşa că mai bine consumă 1L de coca-cola. Replica mea ar fi: nu te supăra, eşti idioată? Nu mă înţelegeţi greşit, şi mie-mi place coca-cola, şi eu beau coca-cola însă… să compari cafeaua cu cola şi să stai să te gândeşti care e mai sănătoasă, şi care face mai mult rău… ai o problemă clar! Probabil cola ţi-a afectat şi judecata, dacă ai avut-o vreodată. S-o luăm pe rând, am văzut că mulţi au probleme cu logica în ultimul timp:

1. nici cafeaua nu e bună în exces. da, poţi să ai probleme cu inima, de tensiune (din cauza ei)
2. materia primă la cafea este? boabele de cafea. materia primă la coca-cola? … (aici ar trebui să fie o rectilinie d-aia ca la monitoarele din spital când pacientul nu mai este în viaţă)

În plus, a fost Earth Hour. Un eveniment care se ţine de ceva ani, şi ştiu sigur că la începutul său acest eveniment a avut mai mult impact, deoarece oamenii făceau chestia asta pentru că se gândeau de ce merită să o faci şi, în general, se gândeau la chestia asta: de ce ar trebui să facă lucrul ăsta. Acum, a fost fluier vid (expresie echivalentă cu fix pula!) deoarece acum totul se face pentru că e cool, pentru că şi ceilalţi o fac, iar restul nu mai contează.

Erau unii care erau aşa entuziasmaţi în comentariile alea de pe facebook… şi erau aşa mândrii de ei că sunt nişte adevăraţi ecologişti pentru că ei au ţinut earth hour în 2011 şi alte chestii ce ţin de narcisism. Mi-am dat seama că ideea evenimentului e bună, însă atâta timp cât consumatorii mari de energie/curent nu fac ceva în sensul ăsta, nea Ion de la ţară nu rezolvă nimic şi nu schimbă cu nimic situaţia. Nici acum, nici în treizeci de ani. Căcatul ăla cu: dacă noi le demonstrăm azi unora că avem dreptate, mâine or să facă şi ei ca noi şi uite aşa ne vom înmulţi, e o minciună gogomană care e făcută să vândă, şi atât! În realitate nu e aşa.

Şi, după cum am mai zis, dacă vă fac idioţi, vă aduc şi probe. Poftim: citeşte asta! (hai repede cât e caldă)

Vorbesc cât se poate de serios că a început să-mi placă din ce în ce mai mult în România. Nu, pe bune, fără glume, fără chestii luate în batjocură. Mie îmi place în România, şi nu îmi e ruşine să o zic. Toate acestea deoarece simt că la o vârstă trebuie să-ţi dai seama de nişte chestii şi să realizezi că eşti idiot, să treci mai departe şi să-ţi vezi de viaţa ta. Să încerci să o faci mai bună, pe asta, pentru a ţi-o pregăti pe următoarea. Doar avansând în conştiinţa ta prin înţelegere şi meditaţie poţi să o duci mai bine. Dar, să revenim.

Am observat că cei mai mulţi români se plâng de vremurile care sunt, de partidele politice, de spitalele din România, de sistemul de învăţământ, de salariile politicienilor, de şoselele din ţară, de CRIZĂ, de n şi n şi n lucruri. În primul rând, cel mai retarzi mi se par ăştia de seama mea care îmi dau fraze d-alea care se vor pline de inteligenţă şi înţelepciune spunându-mi că E CRIZĂ. Ce criză e mă handicaptule? Ce ştii tu despre o criză politică sau economică? Despre câte mari crize economice globale îmi poţi vorbi din cunoştinţele tale? Păi, cred că despre niciuna. Aşa că? Ce te freacă pe tine dacă e o criză sau nu? Ai un pumn de ani şi te preocupă nişte lucruri despre care habar ai.

La fel de retardaţi mi se par şi adulţii care invocă motivul ăsta să nu-şi mai facă treaba, şi se plâng în continuu se situaţia pe care o au. Frate, bun, să zicem că nu o ducem prea bine, ca populaţie, dar nu vreţi voi să ne gândim şi la anii ce-au trecut? sau poate la alte popoare sau ţări? La oamenii din Africa care mor nuştiucâţicopii pe oră din cauză că nu au APĂ, hrană şi condiţii sanitare ok? Ăia de acum 500 de ani cum o duceau? De sclavii care erau bătuţi în fiecare zi şi înfometaţi până mureau, deşi ei munceau până nu mai puteau? De x, y şi z lucruri.

Citeste mai multe »

Deci clipul ăsta cu “Bătaie la Bac” cred că e unul din cele mai tari clipuri pe care le-am văzut în ultimele şase luni. Mi se pare absolut genial. Foarte tare iniţiativa celor de la pulafashion. Am intrat mai înainte puţin pe site-ul lor şi am văzut nişte chestii care chiar m-au pus pe gânduri, plus că am găsit foarte multe materiale faine. Mă gândesc chiar să-mi cumpăr un tricou de la ei.

Revenind la clip, pancardele alea cu “Vînd iPhone, ecran spart” şi “Gigi, pleacă din Ghencea” sunt bestiale. Apoi, mesajele acelea de la sfârşitul clipului sunt la înălţime, iar aici ar mai fi de precizat următoarele: Dragi profesori, nu este vina elevilor că 20 de ani aţi tăcut ca proştii iar acum v-aţi trezit să vă cereţi drepturile. Oricum o să vă mânjească cu bani fictivi şi tot aşa o să fie. Nu este vina elevilor pentru ceea ce vi se întâmplă şi gândiţivă că nu sunteţi singurii în acest caz. Mai există şi alţi bugetari înafară de profesori. Şi plus de asta, nu cred că vouă v-ar conveni ca cineva să vă răpească un an din viaţă, aşa, pe nedrept. Cât despre bani, să fim serioşi…

E drept, unii au salariu mic, dar alţii fumează două pachete de ţigări pe zi şi se plâng că nu au bani. Păi bravo!

Sau poate că eu sunt mai încuiat la cap, într-un procent mai mare sau mai mic, și eu sunt cel care nu a înțeles ceea ce trebuia. Ambele variante sunt de luat în calcul și de acceptat într-un final.

Ați observat că de câțiva ani încoace au început să apară tot mai multe asociații d-astea cică non-profit, ong-uri și alte căcaturi d-astea asemenatoare. Cineva zicea că e e lehamite de curvetul de lux de partid, de stat și de ong care a descoperit dintrodată ecologeala. Într-un fel, are mare dreptate. Au apărut foarte mulți care și-au dat seama că traficul de caritate cu proiecte ecologice & stuff scoate bani frumos așa că și-au zis să intre și ei în horă.

În fiecare primăvară apăr ăștia cu proiecte de ecologizare, de salvați narcisele, de curățare a naturii și a parcurilor, de X și de Y. Toți îți zic că e ok să fii voluntar, să mergi să cureți natura, să faci aia și aia și să te alături echipei lor. Zici că-s d-ăia de la martorii lu’ Yehova doar că sunt pe altă nișă. E clar că natura, implicit planeta începe să moară și-mi dau seama de asta doar după clima și vremea țării noastre. La ora 9 a.m. sunt 37 de grade celsius iar la ora 18 p.m. e taifun. Fulgeră puternic, vin inundațiile, cade cerul, piatra e de jumătate de metru și de un kilogram fiecare bucată și tot așa.

Citeste mai multe »

Deşi joc fotbal profesionist de zece ani şi jumătate, niciodată nu mi-a plăcut să discut cu cineva despre acest subiect sau şi mai mult, să scriu pe blog. Din când în când, mai intru pe sport.ro [ca să nu mă uit la căcaturile alea de ştiri de la televizor că mă disperă TOT ceea ce înseamnă ele. De la prezentatori la faptul că se repetă de 100 de ori pe zi] ca să văd ce s-a mai întâmplat prin sport în ultimele zile. Citesc toate ştirile care mă interesează, indiferent de sport.

Aseară, după ce m-am uitat la Arsenal – Barcelona, mi-am zis să intru pe site-ul acela şi să văd ce s-a mai întâmplat prin lumea sportului. Printre ştirile prezente acolo, era şi una despre Cristiano Ronaldo şi despre o proteză pe care acesta o poartă mai nou. Proteza pe care portughezul o poartă este una bucală şi îl ajută la o oxigenare mai bună a plămânilor. Atunci când muşti din ea, mandibula coboară iar discurile de cartilagiu care o separă de cutia craniană se relaxează. Cu ajutorul acestui apărat se pare ca îţi poţi înbunătăţi mai multe abilităţi, printre care şi forţă, viteză, agilitate, rezistentă – (o poză cu această proteză aici).

Eh, pana aici doar pe jumatate interesant. Ceea ce e mai interesant, e în comentariile pe care vizitatorii cu 50 IQ de pe sport.ro le-au lăsat:

Cam cât de prost şi de amator să fii ca să zici una ca asta? Bat pariu că a jucat şi el doi ani de fotbal la un club, prin copilărie, încă trei prin curtea şcolii şi şi-a zis că e în materie şi că poate să-şi dea şi el cu părerea, că doar are o experienţă.

În primul rând, fotbalul din anii 80-90 nu se poate compara cu cel din ziua de astăzi. Este o diferenţă ca de la cer la pământ, din toate punctele de vedere. Sumele investite nu mai sunt aceleaşi, efortul depus de sportivi este mult mai mare acum, nu mai există timp pentru a creşte jucători (de cele mai multe ori). Cele mai multe cluburi, din ţară, îşi doresc jucători gata formaţi. Vor să dea banii pe el, iar el să-şi facă treaba, să aducă rezultate şi toate cele. Puţine sunt cluburile care mai sunt “ferme” şi cresc jucătorii de tineri. Marile cluburi, bineînţeles că au şcoli de fotbal, deoarece şi-au dat seama că de fapt ăsta e viitorul: să investeşti mult mai puţin într-un jucător crescut de tine, în spiritul clubului, care va juca mereu pentru club în primul rând, iar mai apoi pentru bani, decât să dai milioane şi milioane de euro pe un jucător care vine în primul rând pentru bani. Iar aici, exemple ar fi ogrămadă: Gerrard – Liverpool, Totti – Roma, Del Pierdo – Juventus, Maldini – AC Milan, Giggs – Manchester United etc. Românii bineînţeles că nu au înţeles asta nici acum şi nici nu o s-o înţeleagă prea curând, dar tot ei sunt ăia care se plâng că a venit nu ştiu ce brazilian şi că nu prea joacă. Păi bineînţeles că nu joacă.

Ca să-mi susţin oarecum ceea ce-am zis mai sus, şi să-i demonstrez idiotului care a lăsat comentariul ăla pe sport.ro că nu are dreptate, în legătură cu o chestie, mai precis cu: “jucau numai cu apa şi pâine câteodată”. Dacă ar fi cunoscut puţin ‘istoria sportului” ar fi ştiut că dopajul a existat de foarte mult timp, iar acest termen există încă din secolul XVIII. Chiar dacă nu ştia asta, însă dacă era prieten cu Istoria, ar fi ştiut că în al doilea război mondial, soldaţii japonezi foloseau diferite plante şi pastile ca să se dopeze, astfel ei putând să lupte chiar dacă erau răniţi grav. Încă se mai practică chestiile astea, pe soldaţii din Filipine, iar din câte ştiu eu, şi Pacquiao ia astfel de pastile, d-aia e numărul unu mondial în box-ul profesionist şi … tot din această cauză refuză să fie testat anti-doping.

Pe lângă asta, criogenia a avansat foarte mult, şi s-ar putea ca tot ea să fie cea care va învinge cancerul. Whatever, mi-a povestit un profesor de la şcoală, că acum câţiva ani, 20-30, jucătorilor de la Bayern li se lua o cantitate destul de mare de sânge după antrenamente. Sângele acela, cu impurităţi şi plin de reziduri, era băgat în nişte aparate care îl “congelau” şi îndepărtau rezidurile şi îl făceau să fie că nou. În timpul meciurilor, la pauza dintre cele două reprize, la jucători li se injecta acest sânge, plin de oxigen şi de substanţe numai bune să fie arse. Vă daţi seama că în repriza secundă alergau ăia de zici că n-ar fi jucat prima repriză, ci ar fi mers-o. Până la urmă, lumea sportului s-a prins cam ce făceau ăştia şi chestiile astea au fost interzise. Fotbaliştii nu au fost singurii care au apelat la astfel de trucuri, iar unii halterofili & ciclişti au fost găsiţi morţi în camerele lor de hotel, deoarece au încercat să se dopeze şi nu au respectat cantitatea de substanţă injectabilă, aceasta fiind prea mare.

P.S. Înainte să deschideţi gura, mai bine v-aţi gândi de două ori înainte ce vreţi să spuneţi.

Primul alineat ar trebui să conțină explicațiile despre cum, unde, de ce nu am mai scris. Eh, hai să nu o mai zicem și de data asta, decât scurt și la obiect: Cronos nu ne așteaptă. Referitor la titlu și la ce mă refer: în ultimul timp, din plictiseală, mi-am făcut loc pe hi5. Da știu, sunt de căcat (și voi) dar în cazul vostru nu se pune, că voi aveți cont pe facebook și vă jucați joculețele alea idioate și mult mai ratate ca alea de pe miniclip, dar voi sunteți cool pentru că facebook e la putere acum, ci nu hi5-ul. O zicea bine s3ptember cu “oricum pe facebook au disperat ăștia cu farmville, yoville, fishville, pulaville etc.” Niciodată nu am avut o pasiune pentru jocuri, adică la mine, jocul e magic doar primele zile, maxim o săptămână. Cel mai mult timp investit într-un joc a fost în Travian, însă cu siguranță, ăla era joc frate, unde chiar trebuia să-ți pui mintea puțin la contribuție (dacă vroiai să realizezi ceva). Pe lângă timp, am investit și foarte mulți bani însă după două servere terminate am zis să mă las că ajunsesem mult prea urât. Nu mergeam cu săptămânile la școală doar că să merg la net și să-mi fac armată, să mă organizez și alte chestii d-astea.

În fine, că tot era vorba de hi5 mai sus, nu vreau să mă abat prea mult. Pur și simplu disper când intru pe profilele unor copile d-astea idioate și văd câte idioțenii apar pe acolo. E ATÂT DE GREU SĂ FII ORIGINAL, ÎN FELUL TĂU? De ce toată lumea are aceleași chestii?

1. Cel mai des întâlnit lucru și cel mai enervant în același timp, este tabelul ăla de căcat, copiat de toți și toate și completat cu date despre ei. Ăla e de căcat și e și plin de lucruri irelevante: despre tine, când te cunosc, sincer … mi se cam rupe pula dacă îți place vanilia sau ciocolata mai mult. Mă interesează cum gândești, cum discuți cu oamenii, ce fel depoziție ai în societate și cam cu ce te ocupi de obicei. Vanilia și ciocolata nu sunt criterii după care să-ți sortezi prietenii sau să ți alegi! Trecând peste asta, vine partea cea mai frumoasă: tabelul ăla are și o chestie interesantă, “când ți-ai pierdut virginitatea”. Eh, toate copilele astea retardate trec o vârstă pe care nu o vor atinge nici dacă se vor mai reîncarna de 3 ori după ce au murit. Toate vârstele lor însumate nu vor da numărul acela sau unul mai mic. De ce morții tăi mai pui căsuţa aia în tabel dacă nu vrei să spui? Înțeleg, e o chestie personală, nu toată lumea trebuie să știe când te-ai frecat tu prima oară … DAR DE CE O MAI PUI? (şi dacă le zic că au o gândire de căcat și că sunt niște retarzi … eu sunt ăla idiot, și plin de mine.)

2. Pe lângă asta, la fel de idioate sunt și descrierile ce apar sub poze. Adesea sunt versurile unor artiști hip-hop, mai mult sau mai puțin în vogă la momentul actual. Deci după cum urmează, o să găsiți citate din Spike, Guess Who, Puya, Bug Mafia. Ăla care mă disperă cel mai mult e “în anii ce-au trecut, am făcut ce-am vrut”. Să mori tu? Cum poți să zici frate una ca asta, când tu, la ora 21:30 trebuie să fii în casă? La ora 21:00 primești apeluri de la mama să-ți aducă aminte că nu ai voie să depășești acea oră sfântă, iar tu, zici că faci ce vrei … mda.

Probabil aţi realizat şi voi că mulţi dintre cei care folosesc twitterul, deţin şi un background personalizat. Da, unele sunt chiar frumoase şi parcă îţi spun ce preferinţe are respectivul în materie de muzică, droguri şi alte chestii d-astea personale. Ba chiar la unele am rămas puţin tripat deoarece erau foarte bine realizate, multicolore şi plăcute la prima vedere. Încă o dată, photoshop demonstrează că e printre cele mai bune programe de grafica & design, dacă nu cel mai bun.

Eu personal, pe contul meu de twitter am acelaşi avatar şi background de la început. Avatarul ştiu sigur că este singurul pe care l-am folosit vreodată, iar bg-ul este pus aproape imediat după ce mi-am lansat contu la apă. Dacă tot suntem la capitolul ăsta, am găsit un site pe care vi-l recomand în caz că sunteţi în căutare de un background nou pentru twitter. Sunt foarte multe chestii tari, iar alea vintage pur şi simplu rup norma.

Ziceam ceva mai sus de background-urile personalizate. Bă, am înţeles chestia cu … e cool să ai şi tu unul aşa, numai al tău, însă n-am înţeles o chestie. Foarte mulţi au înţeles prin “background personalizat” să-şi pună toate link-urile spre conturile pe care le deţine pe tot internetul. De la Youtube > Facebook > Flickr > DeviantArt > MySpace > Tumblr şi pe unde mai au conturi. Bun, asta am înţeles, gândindu-mă că eu în loc să dau un search pe google după numele lui, o să mă apuc să scriu în adress bar tot buchetul ăla de cifre şi litere. Ceea ce nu am înţeles e … de ce vă treceţi şi adresa de twitter? Adică, eu mă aflu deja acolo. Chiar crezi că sunt atât de prost că nu-mi pot da seama şi singur şi trebuie să-mi reaminteşti tu?

P.S. Pe cine să mai urmăresc pe twitter? Faceţi-vă reclamă şi lăsaţi-mi şi mie conturile voastre printr-un comentariu.

nu stiu daca ati observat, dar in romania cam toate (marea majoritate) fetele de 1-17 ani se cred invidiate. frate, mai intru din cand in cand pe hi5, desi chiar si atunci cand fac chestia asta, dupa ce ajung acolo ma simt tot mai idiot (asa cum zicea cineva) si le vad pe toate astea cu poze care mai de care. una e cracita langa dulapul ala cu oglinda, din dormitul ma-sii, alta sprijina un perete roz de zici ca acuma s-a anuntat cutremurul ala de 9.9 pe scara richter iar ea este gata de actiune. este pregatita in orice clipa sa tina peretele si automat toata scara si uite asa dupa acel cutremur blocul ei va ramane neafectat; o sa ajunga la stirile de la ora 19, ca “superwomen” iar mai apoi la toate emisiunile astea de indobitocire in masa a populatiei. gen acces direct. o sa ajunga o super vedeta in cateva ore. doar face un tur al televiziunilor din bucuresti si gata.

a, era sa le uit pe ultimele si poate chiar cele mai importante. stiti voi proverbul ala: “toamna se numara bobocii”. eh, faza e ca dupa ce se numara bobocii pe la baluri, cu intarziere de 5 ore apar toate balurile si pe hi5. toate copilele astea idioate, isi fac poze cu artistii care le canta lor la bal, in care bineinteles ele sunt foarte atasate de respectivul sau respectivii, iar aia … au niste fete de zici ca sunt pe snack de trei saptamani continuu. dupa ce urca frumusel pozele, facute cu telefonul roz din dotare, primit de craciun cadou, baga cate un citat d-ala cu dusmani, talent, bani, dupa cum urmeaza: “invidiata si de zdrente copiata”. acum, ar trebui sa pun bold x 3 pe citatul ala, ca sa manance si gura mea ceva dar prefer sa traiesc din astia 5 vizitatori loiali pe care-i am.

Citeste mai multe »

Si ca sa nu-mi dezamagesc si ultimul abonat la blog … am zis sa mai postez ceva din cand in cand. Problema e ca eu am multe ideil, multe subiecte despre care vreau sa scriu, partea mai nasoala e ca nu am timp si nici nu ma mai atrage intr-un mod mai … “atragator”. Asta a fost punctul 1. !

2. Am ajuns la concluzia ca e ok sa scrii pe blog, doar despre ceea ce iti place sau despre ceea ce te face sa scrii de placere. Frate, scriu unii cate 10 posturi pe zi dar .. le dau “read” la toate! Niciunul nu e calumea. Macar titlul sa-ti atraga atentia … ca sa arunci un ochi, dar nicidecum.

3. Alex & Next Generation Pop Symphony – Doar Ea / Secret

Am vazut filmuletul asta prima oara la Gonzo pe blog, si recunosc ca e foarte tare. Fara mai multe cuvinte … vizionare placuta!

P.S. (pana la urma, renunt la diacritice pe blogul personal!)

Am renunţat de mult timp la radio şi la televizor. Televizorul, din păcate, îl mai deschid din când în când în timp ce mănânc, însă doar ca să-mi ţină de urât.  O prostie, pe care sper să o remediez în cel mai scurt timp. Frate, voi nu v-aţi săturat de muzica asta de cacat care rulează la radio şi la TV? Numa house, minimal, tehno şi alte căcaturi d-astea. Bă, nu zic că nu e ok să asculţi aşa ceva. Şi eu mai ascult câte o melodie, căci sunt unele frumoase însă .. nu toată ziua, toată noaptea – ascultăm house. Mie după trei melodii consecutive de house, simt că-mi explodează cutia craniană.

Sunt unii DJ, care într-adevăr merită respectaţi, atât ei cât şi munca lor şi nu merită să arunci vorbe aiurea-n vânt. Printre ăştia, îi pot include pe primele locuri pe: DJ Aligator, Tiesto, Armin van Buuren. Dar acuma … cine are Virtual DJ pe calculator, gata, e mare dj! Ce căcat, mai precis, a făcut ăla? Şi-a cumpărat şi el un mixer d-ăla cu un milion juma` de la un magazin de specialitate, a pus două piese să ruleze în acelaşi timp şi a mai băgat nişte scratch-uri. Mare melodie … ce a făcut el!

Cel mai mult mă disperă că acuma, toate melodiile sună mult prea mult la fel. Nimeni nu face nişte negative care să vină cu ceva în plus, nişte sample-uri mai tari. NU! Unu după altu’, ca la xerox.

Da, şi nu mă refer la Cioran, Eliade, Bacovia sau mai ştiu eu ce filozof sau autor de proză cunoscut. Noi chiar ne-am născut să scriem cărţi. Suntem un popor de creatori, de gânditori, şi parcă ne-am născut pentru a scrie cărţi. Da, poate unii dintre voi aţi ghicit. Mă refer la toate aşa-zisele vedete autohtone ce ne înconjoară. Nu mai suport să aud că şi-a mai lansat încă cineva o carte. Aşa e la modă acuma? Chiar dacă eşti un semidoct cu aceleaşi clase ca şi trenul personal de pe ruta Braşov-Sinaia-Bucureşti .. aşa e la modă? Să scrii şi tu o carte?

Uşor uşor, librăriile de prin ţară s-au pricopsit cu cărţi semnate de: Laura Andreşan, Loredana Groza, Andreea Marin, Mihaela Rădulescu iar lista poate continua. În primul rând, vreau să precizez că accept democraţia iar ăsta e un drept, dar unii parcă prea şi-au luat-o în cap.

Laura Andreşan

Mi-amintesc că descoperisem o ciudată legătură între Sorin Vântu şi Nicolae Văcăroiu. I-o prezentasem lui Iacob (fost patron al ziarului Curentul – n.r.). Câteva ore mai târziu mă aflam în studioul lui Dan Diaconescu de la OTV, expunând public descoperirea. A doua zi, am băut altă cafea cu Iacob. Câteva zile mai târziu i-am spus că am fost hărţuită sexual de un politician. După câteva ore, acelaşi studio, acelaşi Dan Diaconescu, tot OTV. Demonstrăm hărţuirea cu o casetă. Mihai Iacob intră în emisie prin telefon şi mă concediază”.

Iniţial nu am vrut să scriu această poveste în carte. Eu încă aştept scuze. Îl cunoscusem pe acest politician. Urechile îmi ascultaseră propunerile deloc decente pentru un politician sau, de fapt, de ce nu? Era burlac, nu?

Un organ sexual masculin păros (…), scos prin sliţ

Nici nu ştiu cu ce să încep exact aici. Laura, scrie despre .. nimic. În cartea asta bănuiesc că sunt prezentate cuceririle şi aventurile de noapte pe care le-a avut. Per total, despre viaţa ei de curvă de Bucureşti. Printr-o simplă ecuaţie făcută la cele spuse mai sus, rezultă că viaţa ei este un nimic, iar despre asta a scris şi ea: despre nimicul ei. Numai bun de publicat într-o carte şi de scos pe tarabe. Şi sincer acuma .. de ce aş vrea să aflu cu cine şi-a mai pus-o Laurica?

Citeste mai multe »