Sărbătorim încheierea anului şcolar printr-o ediţie de schimb de cărţi. Probabil o să fie ultima ediţie din vara asta, deoarece lumea mai pleacă şi în vacanţă. Vom re-începe la toamnă.

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 19 iunie 2011 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Feedback

Am creat evenimentul pe facebook, unde vă puteţi anunţa participarea. De asemenea, dacă puteţi promova evenimentul, mulţumim anticipat. Mai ajos aveţi şi afişul la o rezoluţie mai mare în caz că-l puteţi afişa pe undeva.

Nu prea am mai scris pe blog de Schimb de Cărţi nimic, chiar dacă evenimentul continuă, însă am preferat să n-o mai fac deoarece m-am gândit puţin şi mi-am dat seama că toţi cei care sunt interesaţi de cărţi, de cenacluri şi alte evenimente adiacente, caută singuri chestiile astea. Nu trebuie să găsească o promovare intensă în tot social media şi pe bloguri, cum se fac pentru alte evenimente de PR sau concursurile alea tâmpite în care premiile puse la bătaie sunt 2 stick-uri de un gb. Am văzut şi asta: cine e interesat – a rămas constant, nu vreau să atac pe cineva sau să arăt cu degetul, nicidecum. Ci pur şi simplu zic că oamenilor care sunt interesaţi de aşa ceva, nu trebuie să le bagi nimic pe gât. Ştiu ei singuri ce au de făcut. Ca să nu mai lungesc vorba, detaliile pentru cei care nu ştiu ce înseamnă Schimb de Cărţi, în general, cât şi acelea pentru ediţia ce urmează:

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 17 aprilie 2011 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Feedback

Am creat evenimentul pe facebook, unde vă puteţi anunţa participarea. De asemenea, dacă puteţi promova evenimentul, mulţumim anticipat. Mai ajos aveţi şi afişul la o rezoluţie mai mare în caz că-l puteţi afişa pe undeva.

nu trecuseră multe zile de-atunci şi, după un studiu indelungat care imi stricase tot weekendul, fără prea mare folos, ba din contră, aş spune, hotărâsem să iau o pauză, să ies puţin dintre pereţii groşi ai apartamentului. mi-am luat un hanorac pe mine, pentru că, deşi eram aproape in mai, vremea incă se juca cu amărăciunea mea.

mă intristam când vedeam şi un nor, abia făcusem faţă unei jumătăţi de an mohorâte, sinistre, care aproape că m-a ingropat.
aşteptam să se termine naibii calvarul care incepuse din octombrie in Bucureşti. totul devine gri incă din toamnă aici. blocurile comuniste nesfârşite se unesc cu cerul cenuşiu, dându-i forma unui tavan luminat slab. asta doar pentru câteva ore, pentru că la şase e beznă deja şi nu te mai poţi bucura de nimic. cam pe la ora asta şi de multe ori chiar mai târziu, ieşeam eu din secţie.
trăisem parcă intr-o noapte continuă, ca unul care suferă de insomnie, iar lipsa culorilor, chiar şi a naturii, fie şi uscată, imi dăduse o stare de anxietate care mă irita cumplit.

n-ai cum să te bucuri de iarnă in capitală. sau cel puţin eu nu pot face asta, mă simt ca un robot intr-o lume lipsită de orice farmec şi sens. peste tot băltoace, peste tot acelaşi gri, in diferite nuanţe, un trafic infernal, totul molcom şi intr-un fel trist, de parcă ne-am duce toţi dracului, nu acasă sau prin oraş, foarte multe, mai bine zis prea multe lumini artificiale, mii de oameni infofoliţi până-n gât, care nu schiţează nici un gest. nici nu vreau să-mi amintesc.
atunci insă era o duminică destul de călduroasă, aproape de prânz, toate nenorocirile-astea păreau departe, intr-un coşmar care inevitabil avea de gând să se repete peste ceva timp. am ieşit să-mi iau nişte ţigări, să şi pipez câteva plimbându-mă aiurea pe străzile din faţa blocului. nevastă-mea oricum mă ura când fumam in casă, deşi o făceam rar şi numai in bucătărie, de dragul ei.

eram puţin bulversat. tocmai aflasem de Aslinger, ăla care, printr-o mascaradă penibilă, in SUA, a ajuns să interzică canabisul şi i-a creat o imagine de tot rahatul, doar ca să-şi rezolve el problemele cu mexicanii. cât despre canabis, mai nimic de rău. şi, crede-mă, am căutat cu lupa, nici un studiu aprofundat care să releve nu ştiu ce efecte negative. nici măcar pe termen lung. iar când era vorba de astfel de reacţii, ele veneau din partea unor politicieni ca ăsta sau a unor doctori de-a dreptul demenţi, in cazul in care le studiai bine profilul.
atunci am realizat că mă bag intr-un tunel despre care nu se ştie dacă are ieşire. oricât aş fi studiat, nu puteam să-mi dau seama cum stau cu adevărat lucrurile. faptul că e legal să fumezi totuşi in destule ţări iar mă punea pe gânduri. şi rumegam ca un bivol. pe bune, mă simţeam ca un bou pe un câmp, nu ca un om in toată firea, analizând şi dezbătând ideile-astea contradictorii.

Citeste mai multe »

nu scriu pentru fufe suple,
scârbe mândre, târfe tâmpe,
apropo nu scriu pentru cârpe strâmbe.

nu scriu pentru artişti banali şi analişti culturali,
scriu numai pentru cocalari şi davişti, tocilari şi punkişti ordinari!
am scris odată o serenadă pentru o fată
şi cu acelaşi suflu am elaborat un plan pentru o-ntreagă armată.
rămâne în urma noastră ce-am făcut, ce-am scris!

// respect FR!

De curând m-au întrebat foarte multe persoane, când are loc? când e schimb de cărţi? Viitorul e acum prezent. Am hotărât cu George ca şi ediţia de decembrie a acestui an să aibă loc, aşa.. fiind ultima (?). Rămâne de văzut.

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 12 decembrie 2010 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

P.S. mulţumim iubescbraşovul.ro şi şapteseri.ro pentru susţinere. Încă nu am reuşit să facem un eveniment pe facebook deoarece oamenii din conducere sunt mai ocupaţi decât se credea aşa că am trecut peste legislaţie şi ne-am făcut de cap. Până reuşim noi să dăm de ei pentru a le cere ajutorul, puteţi promova şi singurei evenimentul prin viu grai, că-i cel mai bun, sau prin mijloacele de care dispuneţi. Vă aşteptăm acolo cu poveşti noi, turtă dulce şi ceai inspirat de iarnă!

Între Crăciun şi Anul Nou, Lisbeth Salander s-a desprins totat de lumea din jur. N-a răspuns la telefon şi nu a deschis computerul. A folosit două zile să spele haine, să frece şi să aranjeze în apartament. Cartoanele de pizza, vechi de ani de zile şi toate ziarele au fost făcute pachete şi aruncate. În total, a transportat şase saci mari de plastic negru şi vreo douăzeci de pungi cu ziare. Era ca şi cum s-ar fi hotărât să înceapă o viaţă nouă. Se gândea să cumpere un apartament nou – dacă găsea ceva potrivit – dar, până atunci, vechea ei locuinţă avea să fie mai curată decât fusese vreodată.

După aceea, a rămas ca paralizată, meditând. Niciodată în viaţă nu simţise o dorinţă mai mare. Voia ca Mikael Blomkvist să sune la uşă, şi… şi ce? S-o ridice în braţele lui? S-o ducă, plin de pasiune, în dormitor, smulgându-i hainele? Nu, de fapt ea dorea tovărăşia lui.

Voia să-l audă spunându-i că o iubea pentru ceea ce era. Că ea era specială în lumea şi în viaţa lui. Voia ca el să-i ofere un gest de dragoste, nu numai de amiciţie şi camaraderie. Sunt pe cale să mă ţicnesc, gândi ea.

Se îndoia de ea însăşi. Mikael Blomkvist trăia într-o lume populată de oameni cu meserii respectabile, care aveau existenţe bine ânduite şi o grămadă de merite de persoane adulte. Prietenii lui Mikael făceau lucruri, apăreau la TV şi se scria despre ei. Ce-ai să faci tu cu mine? Cea mai mare spaimă a lui Lisbeth Salander, aşa de mare şi de neagră, încât căpăta proporţii de fobie, era că oamenii vor râde de sentimentele ei. Şi, dintr-o dată, avea impresia că siguranţa de sine, aşa de grijului construită, se prăbuşise.

Citeste mai multe »

Probabil vă mai aduceţi aminte de articolul acesta în care Mircea Cărtărescu răspundea la întrebarea De ce citim ? Răspunsul lui era unul foarte drăguţ şi sincer. Acum, am scos la iveală un nou filmuleţ marca Editura Humanitas în care la aceeaşi întrebare răspunde autorul Cristian Tudor Popescu. De asemenea, răspunsul lui e la fel de magistral şi nu mă pot hotărâ care din cele două îmi place mai mult. Nu pot să-mi spun părerea încă.

Pentru ca atunci când oamenii vii din jurul nostru nu ne mai spun mare lucru, să stăm de vorbă cu morţii şi necunoscuţii.

am ok-ul in oase, sau inscripţionat pe ele, ca un cod de bare, respir ok prin toţi porii, orgoliul meu e ros de atâta ok, pricepi? zece ani prea ocupat cu nimic ca să fiu un tată mişto, un bărbat mişto, un cineva mişto care-a făcut ceva mişto… la naiba, sunt doar un tată ok, un tip ok, un simplu om pe care-l vezi la supermarket uitându-se la diferite produse şi pe care l-ai uitat in două secunde, pentru că nu ţi-a inspirat nimic. şi in nici trei luni de când am fost transferat aici, să pot schimba toate astea? să pot face cât alţii-ntr-o viaţă?… aşa a inceput povestea.

îmi imaginez viaţa…
prins în calcule, îmi părăsesc corpul.
uită marginile,
post post modernism în fost post mortem
văd un punct forte-n ochii mortului.
când văd uniforme,
mintea îmi zboară la crime premeditate
dansăm trist şi fals valsul frunzelor murdare
e valsul văduvei vesele
când nu ştii nimic, totu-i o certitudine
ascute-mi limba, ascultă-ţi frica!

ţi-aduci aminte cum eram împreună
de nopţi pierdute cu lună plină
ţigări aprinse si sticle golite
de trupuri calde şi adormite.

vrem o noapte mai lungă
la toţi să ne-ajungă!
vrem o noapte mai lungă
la toţi să ne-ajungă!

// p.s. cu siguranţă şi tu ai petrecut o noapte în viaţa ta în care îţi doreai să nu se mai termine. să rămână ora 4:00 pe vecie. indiferent de locul în care erai, cu cine erai, de ce erai acolo. pur şi simplu ai avut măcar una. pentru toate aceste nopţi, ei s-au gândit la noi şi au scris asta. urmează integral mai încolo.

Fără prea multe detalii, prinşi printre altele, nu am mai avut timp de afişe, detalii, texte etc. Clar şi la obiect: ne vedem duminica asta, 14 noiembrie 2010 în aceeaşi locaţie: Ceai et caetera, la ora 17:30 – 18:00. Cum vine asta? Până vine toată lumea, până ne încălzim (modul propriu), mai discutăm una alta şi aşteptăm feţele noi.

Nu cred că mai are rost să zic ce înseamnă “Schimb de Cărţi” sau ce este. Eu cred că PUTeţi să vă folosiţi de toate armele media pe care le aveţi la îndemână. Search-ul funcţionează, iar google nu doarme.

Pe facebook a făcut George un eveniment, în caz că vreţi să vă anunţaţi participarea din timp. Ne vedem acolo!

eram în departament la antidrog de aproape două luni, am nimerit odată cu schimbările mari de nume, automat şi de strategie, din poliţia capitalei, din 2009. fie vorba-ntre noi, era ceva putred la mijloc. dar nu mă interesa că urmau alegerile şi că ăsta ar fi fost unul dintre motive sau că era doar ceva de imagine pentru uniunea asta europeană, ideea e că începeau să cadă brusc tot mai multe capete importante ce alimentau străzile sau cluburile sau şcolile… era momentul să intru şi eu in joc, simţeam asta la fel cum unii nebuni cred cu siguranţă că vorbesc cu diavolul sau cu dumnezeu.

la narcotice îşi incep toţi cariera adevărată, aşa se spune. nu credeam asta, sincer să fiu, dar e adevărat că aici se poate şi doar cu puţin bulan şi ceva răbdare. am văzut asta cu ochii mei. şi-ncepea să-mi pară tot mai simplu, având în vedere că pe mine nu mă interesa decât nebunul. restul era oricum o mascaradă.

ce, nu ştiam că drogurile vor ajunge înapoi pe piaţă? sau că le vor lua alţii? poate o să fiu blamat pentru ce spun, dar tâmpit să fii să nu-ţi dai seama că mulţi din departament sunt consumatori şi aşa îşi fac rost de marfă. se-nchid ochii ca lucrurile să meargă. şi lucrurile merg.

dar nu eroismul îl căutam eu în afacerea asta. ce putere aveam eu până la urmă, un nimeni şi un pitic de puţin peste unu şaizeci, să schimb lucrurile? eu vroiam lovitura de imagine… şi promovarea pentru încă un an, hai, doi, în poliţie. şi pensia dup-aia…

Citeste mai multe »