Ce frumoasă e şcoala uneori, dacă ştii s-o faci frumoasă. Astăzi, după primele două ore (de sport), aveam Fizică. O materie care niciodata nu mi-a plăcut. În generală am avut diriga de fizică, însă numa Fizică nu făceam noi la ore, aşa că niciodata nu am reuţit să înţeleg materia asta cum trebuie. Nici ea nu mă place, dar nici eu nu o plac.

Am intrat frumos în clasă şi am întrebat ce temă am avut, gândindu-mă că trebuia să facem în prealabil vreo problemă sau două. Na, faza mai nasoală a fost când am aflat ce aveam. Erau două pagini de caiet studenţesc, pline cu definiţii. Bineînteles, când îţi zica, francfaci o temă, trebuie să şi ştii ce ai scris, astfel vei pica de prost. De scris, puteam să scriu până venea profa, însă .. să şi învăţ, era totuşi prea mult pentru puterile mele de om normal . Bineînteles, am luat un coleg ok cu mine şi am plecat de la şcoală. Am mai sunat un coleg care tocmai plecase de la şcoala (prin împrejurimi) şi ne-am întâlnit pe o străduţă din centru.

Bă, ce facem? dacă tot nu mergem la oră .. (doar nu stăm în ploaie!)

Soluţia a venit rapid: barul preferat ne aşteaptă! Am coborât pe Republicii, am ajuns la gangul potrivit, am făcut stânga, apoi dreapta şi … eram la finalul cursei. Cum afară era frig şi urât, iar ploaia îţi tot dădea bătăi de cap, ne-am hotărât să ne luăm câte o cană cu vin fiert. O idee excelentă, căci de cafea mă plictisisem deja, iar berea .. nu o ador pe vremea asta. Faza cea mai tare a fost după ce ne-au venit cănile. Fiecare, pe rând, ne-am scos cartea pe care o citim în momentul de faţă şi ne-am pus pe treabă. Un peisaj extraordinar după părerea mea. Adică, am chiulit de la şcoală, ne-am luat ceva să ne încălzim şi .. nu am pierdut chiar aiurea timpul. Ne-am apucat de citit, un lucru pe care chiar îl facem cu plăcere. Însă, citim ce ne place nouă .. nu zeci de mii de romane băgate pe gât de către profesorii de română despre ţăranii români de pe vremurile demult apuse. Încet-încet, am început să dăm pagină cu pagină din “Memoriile unei gheişe“, “Codul lui Da Vinci” şi “Cronicile din Narnia“. Faza mai nasoală a fost că acele cărţi, împreună cu mirosul puternic de vin fiert cu scorţişoara ne-a ţinut pe loc şi nu am mers nici la ora următoare, franceză, însă nu ne-am supărat, iar la sfârşit am promis că o să mai repetăm experienţa. Sincer .. prefer să merg într-un bar, să beau ceva şi să citesc, decât să stau la şcoală, să-mi povestească profesoara despre cum i-a murit soacra, călcată de un Jeep, chiar dacă ea era pe trotuar. Nici după 1-2 săptămâni nu-mi pot da seama de ce a ţinut morţiş să ne zică chestia asta, căci chiar nu ne interesa, dar .. aştia sunt profesorii din ziua de azi. Iar dacă îndrăzneam să vorbesc cu un coleg, îmi mai şi atrăgea atenţia că .. nu sunt atent şi deranjez ora. Defapt, singura care o deranja, era chiar ea.

… sau “Frumoasa şi Bestia” în varianta 2.0! N-am citit cărţile, dar nici nu am de gând s-o fac, însă … m-am uitat la film. Şi l-am văzut, mai mult forţat, căci din proprie iniţiativă, nu mi-aş fi pierdut timpul cu aşa ceva. Filmul ăsta a fost ridicat în slăvi mai mult decât oricare alt film (cel puţin în România).  Nu pot să zic că nu mi-a plăcut, însă nu este un film de nota 10, ci de şapte! Maxim! Nu înţeleg de ce toate fetele astea neîmplinite sexual văd atâta romantism, atâta dramatism şi alte căcaturi în el. Am văzut filme de zece ori mai bune, care n-au fost ridicate în slăvi atâta. Dar aşa e românul … consumator de căcat, dat cu ciocolată pe deasupra.

Zilele trecute, cineva mi-a zis: “bă, să citeşti cărţile că sunt mult prea tari! merită!”. E nu zău? Bă, sunt atâţia scriitori pe lume, începând de la Dostoievski, Twain, Clavell, Verne, Tolstoi, Shakespeare, Alighieri, Balzac iar lista poate continua .. şi voi aţi ales s-o citiţi pe Stephenie Meyer? Care până mai ieri era un nimeni? Şi ce poţi învăţa dintr-o asemenea carte? Nu zic că nu e bine să o citeşti, doar că, mi se pare mult mai ok să citesc o carte scrisă de Balzac din care pot învăţa mult mult mult mai multe lucruri decât dintr-o carte insipirata după alte poveşti. Da, poate că acuma o să ziceţi că ceea ce spun eu este o aberaţie, dar chiar aşa este! Apucaţi-vă şi citiţi Charlaine Harris – “Vampirii Sudului”! O să vedeţi. După aceste cărţi, a fost făcut serialul True Blood şi pe lângă Twilight .. este ca Mircea Diaconu, mare actor în faţa lui De Niro! Şi că tot suntem la povestea din Twilight, de ce nu e originală? Vampirii mai nou au Volvo? Pot sta la lumina? Tâmpenii schimbate doar ca să nu pară chiar atât de sugestiv că sunt copiate.

Citeste mai multe »

Da, şi nu mă refer la Cioran, Eliade, Bacovia sau mai ştiu eu ce filozof sau autor de proză cunoscut. Noi chiar ne-am născut să scriem cărţi. Suntem un popor de creatori, de gânditori, şi parcă ne-am născut pentru a scrie cărţi. Da, poate unii dintre voi aţi ghicit. Mă refer la toate aşa-zisele vedete autohtone ce ne înconjoară. Nu mai suport să aud că şi-a mai lansat încă cineva o carte. Aşa e la modă acuma? Chiar dacă eşti un semidoct cu aceleaşi clase ca şi trenul personal de pe ruta Braşov-Sinaia-Bucureşti .. aşa e la modă? Să scrii şi tu o carte?

Uşor uşor, librăriile de prin ţară s-au pricopsit cu cărţi semnate de: Laura Andreşan, Loredana Groza, Andreea Marin, Mihaela Rădulescu iar lista poate continua. În primul rând, vreau să precizez că accept democraţia iar ăsta e un drept, dar unii parcă prea şi-au luat-o în cap.

Laura Andreşan

Mi-amintesc că descoperisem o ciudată legătură între Sorin Vântu şi Nicolae Văcăroiu. I-o prezentasem lui Iacob (fost patron al ziarului Curentul – n.r.). Câteva ore mai târziu mă aflam în studioul lui Dan Diaconescu de la OTV, expunând public descoperirea. A doua zi, am băut altă cafea cu Iacob. Câteva zile mai târziu i-am spus că am fost hărţuită sexual de un politician. După câteva ore, acelaşi studio, acelaşi Dan Diaconescu, tot OTV. Demonstrăm hărţuirea cu o casetă. Mihai Iacob intră în emisie prin telefon şi mă concediază”.

Iniţial nu am vrut să scriu această poveste în carte. Eu încă aştept scuze. Îl cunoscusem pe acest politician. Urechile îmi ascultaseră propunerile deloc decente pentru un politician sau, de fapt, de ce nu? Era burlac, nu?

Un organ sexual masculin păros (…), scos prin sliţ

Nici nu ştiu cu ce să încep exact aici. Laura, scrie despre .. nimic. În cartea asta bănuiesc că sunt prezentate cuceririle şi aventurile de noapte pe care le-a avut. Per total, despre viaţa ei de curvă de Bucureşti. Printr-o simplă ecuaţie făcută la cele spuse mai sus, rezultă că viaţa ei este un nimic, iar despre asta a scris şi ea: despre nimicul ei. Numai bun de publicat într-o carte şi de scos pe tarabe. Şi sincer acuma .. de ce aş vrea să aflu cu cine şi-a mai pus-o Laurica?

Citeste mai multe »