Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 19 iunie 2011 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Feedback

Am creat evenimentul pe facebook, unde vă puteţi anunţa participarea. De asemenea, dacă puteţi promova evenimentul, mulţumim anticipat. Mai ajos aveţi şi afişul la o rezoluţie mai mare în caz că-l puteţi afişa pe undeva.

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 17 aprilie 2011 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Feedback

Am creat evenimentul pe facebook, unde vă puteţi anunţa participarea. De asemenea, dacă puteţi promova evenimentul, mulţumim anticipat. Mai ajos aveţi şi afişul la o rezoluţie mai mare în caz că-l puteţi afişa pe undeva.

mă intristam când vedeam şi un nor, abia făcusem faţă unei jumătăţi de an mohorâte, sinistre, care aproape că m-a ingropat.
aşteptam să se termine naibii calvarul care incepuse din octombrie in Bucureşti. totul devine gri incă din toamnă aici. blocurile comuniste nesfârşite se unesc cu cerul cenuşiu, dându-i forma unui tavan luminat slab. asta doar pentru câteva ore, pentru că la şase e beznă deja şi nu te mai poţi bucura de nimic. cam pe la ora asta şi de multe ori chiar mai târziu, ieşeam eu din secţie.
trăisem parcă intr-o noapte continuă, ca unul care suferă de insomnie, iar lipsa culorilor, chiar şi a naturii, fie şi uscată, imi dăduse o stare de anxietate care mă irita cumplit.

n-ai cum să te bucuri de iarnă in capitală. sau cel puţin eu nu pot face asta, mă simt ca un robot intr-o lume lipsită de orice farmec şi sens. peste tot băltoace, peste tot acelaşi gri, in diferite nuanţe, un trafic infernal, totul molcom şi intr-un fel trist, de parcă ne-am duce toţi dracului, nu acasă sau prin oraş, foarte multe, mai bine zis prea multe lumini artificiale, mii de oameni infofoliţi până-n gât, care nu schiţează nici un gest. nici nu vreau să-mi amintesc.
atunci insă era o duminică destul de călduroasă, aproape de prânz, toate nenorocirile-astea păreau departe, intr-un coşmar care inevitabil avea de gând să se repete peste ceva timp. am ieşit să-mi iau nişte ţigări, să şi pipez câteva plimbându-mă aiurea pe străzile din faţa blocului. nevastă-mea oricum mă ura când fumam in casă, deşi o făceam rar şi numai in bucătărie, de dragul ei.

eram puţin bulversat. tocmai aflasem de Aslinger, ăla care, printr-o mascaradă penibilă, in SUA, a ajuns să interzică canabisul şi i-a creat o imagine de tot rahatul, doar ca să-şi rezolve el problemele cu mexicanii. cât despre canabis, mai nimic de rău. şi, crede-mă, am căutat cu lupa, nici un studiu aprofundat care să releve nu ştiu ce efecte negative. nici măcar pe termen lung. iar când era vorba de astfel de reacţii, ele veneau din partea unor politicieni ca ăsta sau a unor doctori de-a dreptul demenţi, in cazul in care le studiai bine profilul.
atunci am realizat că mă bag intr-un tunel despre care nu se ştie dacă are ieşire. oricât aş fi studiat, nu puteam să-mi dau seama cum stau cu adevărat lucrurile. faptul că e legal să fumezi totuşi in destule ţări iar mă punea pe gânduri. şi rumegam ca un bivol. pe bune, mă simţeam ca un bou pe un câmp, nu ca un om in toată firea, analizând şi dezbătând ideile-astea contradictorii.

eram pus intr-o postură ciudată. pe de-o parte, nu puteam să inghit conceptul de drog. şi mă gândeam la fi-mea in special când pronunţam acest cuvânt, drog, fie doar in mintea mea. dacă, intr-o formă sau alta, aş fi acceptat canabisul ca fiind o chestie normală, naturală, ceea ce toate săgeţile imi indicau, trebuia să fiu de acord cu imaginea Corinei cu un joint in gură şi chiar să mă amuz de asta. ca şi cum aş vedea-o bând o bere sau o tequila in oraş. era ceva imposibil, numai să-mi imaginez…

P.S. Acest text face parte din romanul “Dilăr pentru o zi” (fostul MDMA 16) pe care Andrei Ruse urmează să îl lanseze undeva în primăvara lui 2011. Toate drepturile rezervate, iar orice preluare a textului parţial sau integral se va face doar cu acordul expres al autorului şi cu precizarea sursei.

nu scriu pentru artişti banali şi analişti culturali,
scriu numai pentru cocalari şi davişti, tocilari şi punkişti ordinari!
am scris odată o serenadă pentru o fată
şi cu acelaşi suflu am elaborat un plan pentru o-ntreagă armată.
rămâne în urma noastră ce-am făcut, ce-am scris!

// respect FR!

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 12 decembrie 2010 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

P.S. mulţumim iubescbraşovul.ro şi şapteseri.ro pentru susţinere. Încă nu am reuşit să facem un eveniment pe facebook deoarece oamenii din conducere sunt mai ocupaţi decât se credea aşa că am trecut peste legislaţie şi ne-am făcut de cap. Până reuşim noi să dăm de ei pentru a le cere ajutorul, puteţi promova şi singurei evenimentul prin viu grai, că-i cel mai bun, sau prin mijloacele de care dispuneţi. Vă aşteptăm acolo cu poveşti noi, turtă dulce şi ceai inspirat de iarnă!

După aceea, a rămas ca paralizată, meditând. Niciodată în viaţă nu simţise o dorinţă mai mare. Voia ca Mikael Blomkvist să sune la uşă, şi… şi ce? S-o ridice în braţele lui? S-o ducă, plin de pasiune, în dormitor, smulgându-i hainele? Nu, de fapt ea dorea tovărăşia lui.

Voia să-l audă spunându-i că o iubea pentru ceea ce era. Că ea era specială în lumea şi în viaţa lui. Voia ca el să-i ofere un gest de dragoste, nu numai de amiciţie şi camaraderie. Sunt pe cale să mă ţicnesc, gândi ea.

Se îndoia de ea însăşi. Mikael Blomkvist trăia într-o lume populată de oameni cu meserii respectabile, care aveau existenţe bine ânduite şi o grămadă de merite de persoane adulte. Prietenii lui Mikael făceau lucruri, apăreau la TV şi se scria despre ei. Ce-ai să faci tu cu mine? Cea mai mare spaimă a lui Lisbeth Salander, aşa de mare şi de neagră, încât căpăta proporţii de fobie, era că oamenii vor râde de sentimentele ei. Şi, dintr-o dată, avea impresia că siguranţa de sine, aşa de grijului construită, se prăbuşise.

Atunci, s-a hotărât. I-a luat mai multe ore să-şi strângă tot curajul de care avea nevoie, dar era obligată să-l întâlnească şi să-i spună ce simţea.

Orice altceva era de nesuportat.

Avea nevoie de un pretext, ca să-i bată la uşă. Nu-i dăduse nici un dar de Crăciun, dar ştia ce voia să-i cumpere. Într-o prăvălie de vechituri văzuse o serie de reclame publicitare pe metal din anii cincizeci, cu figuri în relief. Una dintre ele îl reprezenta pe Elvis Presley, cu chitara la şold şi un texte în care era scris: Heartbreak Hotel. Nu avea nici un simţ pentru decoraţiuni interioare, dar era sigură că reclama avea să se potrivească perfect în cabana din Sadhamn, Costa 780 de coroane şi s-a tocmit, din principiu, până la 700. A rugat să i-o împacheteze, a luat-o sub braţ şi a pornit pe jos, spre locuinţa lui de pe strada Bellman.

Pe Hornsgatan, se nimeri să arunce o privire în Kaffebar şi-l văzu pe Mikael ieşind pe uşă cu Erika Berger. El spunea ceva, şi Erika râse, trecându-şi mâna în jurul mijlocului lui şi sărutându-l pe obraz. Dispărură în sus, pe strada Brannkyrka, în direcţia străzii Bellman. Limbajul corpurilor lor nu lăsa nici un loc pentru interpretări greşite – era evident ce aveau în minte.

Durerea veni brusc şi era aşă de dezgustătoare, că Lisbeth se opri în loc, incapabilă să se mai mişte. O parte din ea voia să se năpustească după ei. Voia să ia reclama de tablă şi să-i folosească marginea ascuţită, ca să reteze capul Erikăi Berger. Nu făcu nimic, în vreme ce gândurile îi galopau în minte. Analiza consecinţelor. Într-un târziu, se linişti.

Salander, eşti o idioată ridicolă, îşi spuse cu voce tare. Se întoarse pe călcâie şi o porni spre apartamentul de curând curăţat.

Când trecu de Zinkensdamm, începu să ningă. Îl aruncă pe Elvis într-un container de gunoi.

Pentru ca atunci când oamenii vii din jurul nostru nu ne mai spun mare lucru, să stăm de vorbă cu morţii şi necunoscuţii.

P.S. Acest text face parte din romanul “Dilăr pentru o zi” (fostul MDMA 16) pe care Andrei Ruse urmează să îl lanseze undeva în primăvara lui 2011. Toate drepturile rezervate, iar orice preluare a textului parţial sau integral se va face doar cu acordul expres al autorului şi cu precizarea sursei.

vrem o noapte mai lungă
la toţi să ne-ajungă!
vrem o noapte mai lungă
la toţi să ne-ajungă!

// p.s. cu siguranţă şi tu ai petrecut o noapte în viaţa ta în care îţi doreai să nu se mai termine. să rămână ora 4:00 pe vecie. indiferent de locul în care erai, cu cine erai, de ce erai acolo. pur şi simplu ai avut măcar una. pentru toate aceste nopţi, ei s-au gândit la noi şi au scris asta. urmează integral mai încolo.