Stefan Oancea » Lecturi

De ce iubim bărbaţii?

Stefan Oancea — Sun, 29 Aug 2010 18:15:31 +0000

Articolul ăsta-i mai mult pentru publicul feminin al acestui blog. Hai să facem un mic exerciţiu de imaginaţie şi să ne spuneţi de ce iubiţi bărbaţii. De ce vă iubim noi pe voi cred că v-a zis Cărtărescu, şi v-a dat destule motive. Tot el a făcut-o şi în sens invers (vezi citat), însă cum a şi zis, doar un bărbat ar gândi că acest lucru, de ce ne iubiţi, necesită o explicaţie. Aşa că o dorim.

Dacă vă e mai uşor, gândiţi-vă la actualul/fostul prieten/iubit şi spuneţi ce aţi iubit sau ce iubiţi la el.

Pentru că scriu poezii, cântece şi cărţi dedicate nouă.
Pentru că niciodată nu ne înţeleg, dar nu renunţă la asta niciodată.
Pentru că văd frumuseţea în femei, când femeile au încetat de mult timp să vadă vreo frumuseţe în ele însele.
Pentru că trăiesc ca să ne facă să zâmbim.
Pentru că nu le pasă cum arată sau dacă îmbătrânesc.
Pentru că ne fac să râdem.
Pentru că spun poveşti foarte frumos.
Pentru că abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursă de energie intactă de pe planetă.
Pentru că fac mari eforturi să ascundă, fără succes, că sunt fragili şi umani.
Pentru că fie vorbesc prea mult, sau deloc.
Pentru că sunt exploratori şi visători de neîntrecut.
Pentru că ne pot privi în ochi şi să ne topească instantaneu.
Pentru că după toate întâmplările, nu pot trăi fără noi, oricât de tare ar încerca.
Pentru că sunt deştepţi, tandri şi puternici.
Pentru că îi iubim, şi doar un bărbat ar gândi că acest lucru necesită explicaţie.

(citeşte Bianca Dobrescu) – să nu-i spuneţi că are o voce SUPERBĂ!

Cubul e artă pură, muzică şi literatură

Stefan Oancea — Sat, 28 Aug 2010 19:25:04 +0000

Aseară după ce am mai citit din romanul pe care-l savurez acum şi m-am plictisit de absolut tot, m-am aşezat comod la computer şi am început să verific readerul, să văd ce s-a mai scris pe bloguri. Andrei Ruse a publicat aseară / azi-noapte un articol foarte fain. Este o bucată extrasă şi puţin adaptată din romanul MDMA16 ce urmează să-l lanseze în toamna acestui an (sperăm). Nu vă zic despre ce e vorba, căci altfel n-aţi mai intra să citiţi.

Am discutat puţin cu el şi printre câteva chestii despre care am vorbit mi-a dat un citat din Nichita Stănescu, dintr-un poem al marelui scriitor. Mi-am adus aminte de acele cuvinte, le ştiam de aproape un an, iar prima oară le-am auzit într-o piesă hip-hop, iar mai apoi am aflat ale cui sunt. Da, aţi citit bine, piesă hip-hop!

Este vorba despre poemul “Lecţia despre cub” – Nichita Stănescu, iar mai jos aveţi Carbon & Bitza – Arhitectul:

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Schimb de Cărţi Braşov!

Stefan Oancea — Fri, 27 Aug 2010 17:57:53 +0000

A trecut ceva timp de când am discutat ultima oară cu Cristi despre faptul că în Braşov nu se organizează nimic frumos, că nu sunt evenimente, culturale sau nonculturale. Îmi zicea atunci că nu trebuie să aştept ca ceilalţi să facă ceva, ci să încep să fac eu. L-am ascultat şi i-am promis că o să revin cu veşti noi, şi iată că a venit timpul deşi m-am mişcat puţin mai greu, însă mai bine mai târziu decât niciodată.

Ţin minte că acum un an, sau ceva de genul ăsta am vrut să merg la o ediţie de schimb de cărţi din Braşov, însă am avut aşa un noroc… că atunci când am vrut eu să merg nu se mai organiza. Am văzut că încă mai există oameni în Braşov, tineri în special, care mai citesc, şi ar fi păcat să se piardă acest eveniment. Am vorbit cu George şi am decis să organizăm noi Schimb de Cărţi Braşov, dacă altcineva nu s-a gândit să o facă. Am mai organizat evenimente, însă nu de acest fel aşa că vă cerem puţin îngăduinţă şi susţinere deoarece suntem începători şi poate vom face greşeli, însă ne place să facem greşeli, deoarece numai făcând greşeli înveţi, iar noi ne dorim să învăţăm.

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 5 septembrie 2010 începând cu orele 17:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Intrarea este liberă, iar fiecare alege dacă doreşte să intre în discuţii sau doar să stea şi să asculte, savurând un ceai, după cum îi place. Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Puteţi veni şi fără cărţi, şi puteţi lua cărţi chiar dacă nu aţi adus nimic în schimb, iar circuitul cărţilor va fi gestionat de noi. Trebuie doar să vă treceţi numele şi “achiziţiile” pe o foaie de hârtie. Plus de aceasta, se poate veni şi pleca oricând.

Feedback

Dacă vă place ideea evenimentului sau pur şi simplu vă plac cărţile şi doriţi să ne ajutaţi, ne-am bucura foarte mult dacă aţi scrie un articol pe blogul vostru despre eveniment sau pur şi simplu să ne lăsaţi un comentariu cu părerea voastră.
De asemenea, am creat un eveniment pe facebook pentru adepţii acestui serviciu, iar acolo vă puteţi anunţa deja participarea.

Mulţumim Alexandru pentru afiş, Andrei Roşca pentru susţinere şi tuturor celor care ne-au ajutat să facem acest proiect posibil.

La o artistă (Mircea Cărtărescu)

Stefan Oancea — Wed, 25 Aug 2010 10:37:17 +0000

prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna mea
iar eu voi sta să mă uit la tine
ne-am jucat mult timp unul cu altul
sticla de vodcă e la jumatate iar noaptea e-n toi
ţigări mai ai doar vreo două
ce a fost cu tine haios şi ce a fost sexual
şi discuţiile deştepte şi filmele de la biblioteca franceză
sunt ca un anotimp încheiat.
tu vei avea alţi iubiţi
eu voi scrie alte poezele
dormi liniştită pe perna mea
prieteno
mă-ntreb dacă pieptul tău băieţesc
ca al mulatrei lui Baudelaire
se va mai suci vreodată spre mine
mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
ştii tu ce e lumea?
n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu
o să târâm valiza pe rotile pe caldarâmul peronului
şi după asta vom coresponda pan’la vară
arăţi aşa de aiurea fără ochelari
e lună plină, ţii minte că am văzut-o prin geamul lui 21
am prins zile mişto şi am făcut multă dragoste
dar totul e ca un anotimp încheiat.
tu vei mai uimi şi pe alţii cu clasa ta
eu voi mai scrie alte poezele

(Mircea Cărtărescu)

De ce ne plac vampirii?

Stefan Oancea — Tue, 24 Aug 2010 13:05:14 +0000

Îmi place TWILIGHT. Recunosc că, după ce m-am prins că o parte din acţiune se întâmplă într-un liceu, m-am întrebat dacă n-o fi prea mare pentru poveşti cu adolescenţi. Am 33 de ani, iar erorii seriei au… 17 ani? Sau 100 şi ceva, depinde cum numeri. O mulţime de doamne de-o generaţie cu mine m-au asigurat însă că nu suntem niciodată prea mari pentru poveşti frumoase.

De fapt, dacă mă gândesc bine, am trăit cu voluptate fenomenul mai degravă alături de ele decât de cele de-o vârstă cu Bella. La noi în agenţie sunt prima care a citit cartea, deşi sunt înconjurată de colege de 20 de ani, mult mai aproape de “target”. Am auzit de Twilight de la sora mea, care are 35 de ani. Am citit sincron toată seria cu prietena mea Dana, care are 37. Despre film am împărtăşit impresii cu Elena, care a trecut de 40 de ani şi a citit cartea la sfatul Adrianei, care are în jur de 35. Acum toate aşteptăm cu nerăbdare lansarea New Moon din noiembrie.

Gabriela Lungu (#DoR)

De ce vă plac vampirii? Mie personal îmi plac, nu ştiu de ce însă îmi plac. Totuşi, nu-mi plac toate cărţile/filmele cu ei. A, şi era să uit: cum am mai zis, detest twilight, nu-mi place filmul, cărţile nu o să le citesc, iar fragmentul de mai sus apare aici doar pentru că-mi place cum a scris Gabriela Lungu articolul din DoR. Twilight nu mi se pare un film excepţional, poate doar un film ok, să zicem, însă nimic mai mult. E un film ca oricare altu, şi a primit prea multă atenţie şi nu înţeleg de ce. De Roberţel ăla, sau cum îl cheamă, nu a auzit nimeni de el până la twilight. Acum, e cel mai zeu, cel mai adevarat, cel mai mare actor. ŞI sincer, sunt scârbit de persoana lui şi de toate căcaturile care apar peste tot despre el.

Cât despre alte poveşti cu vampiri…

am văzut primul sezon The Vampire Diaries
sunt la zi cu serialul True Blood (sezonul 3, episodul 10) + am reuşit să citesc primele două volum din colecţia Vampirii Sudului: Morţi până la apus, Moartea la Dallas. După această colecţie a fost făcut serialul True Blood.

De ce citim? (Mircea Cărtărescu)

Stefan Oancea — Sat, 07 Aug 2010 21:50:57 +0000

Acum ceva timp am dat de nişte clipuri realizate de cei de la Editura Humanitas împreună cu nişte scriitori din România. Tema este simplă, ei au o singură întrebare, una simplă, sau aşa tindem să credem: De ce citim? Personajele în cauză răspund. În primul clip pe care îl pun aici, acesta de mai jos, răspunde scriitorul Mircea Cărtărescu.

Nu ştiu de ce citim, ştiu de ce citesc eu. Eu citeam înainte pentru că nu aveam alte surse de distracţie, iar acuma citesc pentru că… simt nevoia să mă opun surselor de distracţie care există.

Am scris şi ceea ce a zis el. Îmi place foarte mult când a zis de ce citeşte acum, se vede că i-a venit pe loc. Vor urma…

P.S. Voi de ce citiţi?

Lecturi Urbane Braşov ediţia a-III-a

Stefan Oancea — Wed, 09 Jun 2010 11:49:16 +0000

Iată că a venit timpu şi ediţie cu numărul III să-şi facă apariţia în cadrul evenimentului Lecturi Urbane Braşov. Dacă nu ştiţi ce înseamnă Lecturi Urbane Braşov şi vreţi să vedeţi impresiile mele de la cele două ediţii, cum a fost la prima şi a doua, ca să vă faceţi o părere, accesaţi link-urile de mai sus.

Lecturi Urbane Braşov ediţia a-III-a va avea loc pe data de 19 iunie 2010, în Piaţa Sfatului, începând cu ora 18:00. Cei care participă la eveniment sunt aşteptaţi în faţa Bibliotecii Judeţene la ora 12:00.

De asemenea, dacă vreţi să mai donaţi cărţi, o puteţi face la următoarele centre de colectare:

Librăria Şt.O. Iosif
Librăria Carturesti
sediul central al Bibliotecii Judeţene
Anticariatul Aldus (lângă Biserica Neagră)

De asemenea, dacă vreţi să aflaţi mai multe detalii + poze, puteţi vizita blogul oficial, pagina de facebook sau hashtag-ul #lecturiurbane de pe twitter.

Comunitatea oamenilor pasionaţi de cărţi şi ceai

Stefan Oancea — Tue, 08 Jun 2010 10:30:32 +0000

Cei care mai frecventează blogurile de cultură sau cu şi despre cărţi, sigur au aflat până acum de Teacup. Dacă nu, nicio problemă, aflaţi acum. Teacup este un proiect lansat de către cei de la Bookblog ce îşi doreşte să unească într-un singur loc pasionaţii de cărţi şi ceai. Chiar aşa şi este descris proiectul într-un articol de-al lui Andrei Roşca: “comunitatea oamenilor pasionaţi de cărţi şi ceai“.

Ce poţi să faci pe Teacup.ro ?

îţi creezi profilul tău de “cititor feroce”
ţii evidenţa cărţilor pe care le-ai citit sau vrei să le citeşti
cunoşti oameni care au preferinţe similare
îţi spui părerea despre cărţile pe care le citeşti
primeşti recomandări de la alţi cititori
vezi topuri cu cele mai populare şi apreciate cărţi
recomanzi cărţi prietenilor
publici poezii, povestiri, articole, eseuri…
afli ce citesc prietenii tăi şi care sunt cărţile pe care le preferă

Eu mi-am făcut un cont acum ceva vreme şi am început să-mi editez listele cu cărţile pe care le-am citit, le citesc în prezent sau pe care vreau să le citesc. Din păcate nu sunt complete pentru că site-ul nu are extrem de multe cărţi adăugate şi nu prea am timp să le adaug singur (poză + toate detaliile şi descriere). Am cunoscut şi foarte multe persoane care au citit aceleaşi cărţi ca mine şi e chiar fain să discuţi cu cineva despre un interes comun. Pentru mine, teacup este un altfel de site de socializare, cel puţin eu aşa îl văd.

Ceea ce nu-mi place, deocamdată, este faptul că site-ul are mari probleme la design şi usability, dar încă e în beta deci mai există o şansă ca acesta să scape rapid de aceste probleme.

La mulţi ani vouă!

Stefan Oancea — Tue, 01 Jun 2010 06:01:32 +0000

Cui? Niciun cui, că nu-s nici fumător şi nici tâmplar. La mulţi ani tuturor copiilor, celor care sunt la stadiul de avansaţi însă şi-au păstrat sufletul de copil sau celor care sunt copii însă simt că au trecut de mult timp de această perioadă. Copilăria o mai găsim doar prin cărţile citite. Oricum:

Mulţi au trecut, mult prea uşor prin această perioadă fără viitor
Eu n-am uitat încă,
sunt mulţi ca mine şi din păcate încă nu sper la mai bine.
Pline îmi sunt emisferele numai de rele,
Sunt zilele iîn care mor încet speranţele.
Cu toate astea trec prin viaţă zâmbind,
suntem copii îmbătrâniţi înainte de timp…

Bucuraţi-vă! Eu unul azi voi lua o pastilă, o pastilă anti-bunsimţ şi anti-societate şi voi face ceva doar pentru mine, să fiu fericit în interior şi atât. Voi fugi de realitate şi de fiscalitate, întorcându-mă la Darwin, la spiritualitate! Mă voi re-vedea cu nişte prieteni, undeva în natură şi ne vom cunoaşte mai bine. Niciodată nu o să ajungem să ne cunoaştem complet prietenii, deoarece noi nu ne cunoaştem pe noi înşine!

Printre copii sărbătoriţi azi se află şi puştiul urât şi bizar care iubeşte cu un creier de copil – Mircea Cărtărescu. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre acest prozator şi poet minunat pe care România îl are dar nu ştie să-l aprecieze, ave Wikipedia. Până una alta, un început de poem care mi-a plăcut la nebunie:

Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept
şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:
baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte,
atentă, de parcă ştia să citească
şi atunci m-am gândit: “Ioana,
mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs al meu, că eşti
mai presus de literatură
dar aşa te scot din literatură
adică din viaţa mea.
Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei
mă gândesc să scriu un poem despre tine.”

La mulţi ani copilul zvăpăiat!

Iubim cu un creier de copil – Mircea Cărtărescu

Stefan Oancea — Sun, 30 May 2010 19:23:12 +0000

Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi cea pe care-o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puşti zăluzi şi frustraţi care dădeau note ,,gagicilor” şi vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenţi erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta… Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât nişte obiecte de lux, ca automobilele lustruite din vitrinele magazinelor ,,Volvo” sau ,, Maseratti”: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea şi noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniţi: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund şi ce mijloc subţire, ce ţoale pe ea, ce plete de sârmă roşie, răsucită în mii de feluri…Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem şi din faţă: cum putea avea aşa pereche de ţâţe, aşa de perfecte cum numai în albumele de artă – care pe-atunci ţineau loc de Penthouse – mai văzuserăm? Pentru cine era o astfel de fiinţă, cum putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am aşezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi şi fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveştilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea şi el la coadă, mâncând seminţe, înaintea noastră: ,,E bună paraşuta asta, nu? V-ar place şi vouă, ciutanilor…Da’ ascultaţi-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeţi de futeşă, să ştiţi că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’ să fie cea mai mişto din lume, poa’ să fie şi Brijibardo, că tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevastă-mea…”

Am fost mult mai şocat de remarcile astea decât mi-aş fi imaginat. Cum să te plictiseşti de frumuseţea însăşi, de neatins şi de neconceput? De cea pentru care ţi-ai da şi pielea de pe tine? Ce-şi putea dori un bărbat mai mult decât să-şi poată trece braţul în jurul mijlocului ei, să poată privi minute-n şir în ochii ei, să o întindă încetişor pe pat…Să o scoată din învelişul ei de dantelă mătăsoasă…De-aici încolo imaginaţia mea se bloca, nu-mi puteam închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsuceşte asupra ta şi te sufocă…

Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din cărţi, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. Fiecare altfel şi fiecare cu altceva de oferit. M-am îndrăgostit de câteva şi de fiecare dată a fost la fel: primul semn că aş putea-o iubi a fost mereu că nu m-am putut gândi, văzând-o, ,,cât de futeşă e”. Chiar dacă era. Bărbaţii au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, până şi el, la orice vârstă, îşi imaginează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoşti cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poţi iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici ,, balcoanele” nu se mai văd, de parcă hormonii sexului şi-ai agresivităţii s-ar retrage din creierul tău tumefiat şi l-ar lăsa inocent ca un creier de copil şi translucid ca o corniţă de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da şi de a primi afecţiune. Femeile minunate din viaţa mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat şi care-au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experienţă pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă şi epuizantă a minţii.

Pentru mine nu există, deci, ,,cea mai minunată” în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roşcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit ,,cuplul nostru”, ,,dragostea noastră”.