Încă mă mai uit la Fenomene Stranii. Într-o zi din săpămânile ce au trecut în timp ce mă plictiseam şi încercam să mă uit pe paginile unei reviste cumpărate de un membru al familie, am aţipit. Am dormit până pe la ora 21-22 iar atunci când m-am trezit aveam chef să mă uit la ceva. Am găsit prin computer ceva emisiuni ce au rulat şi pe cel mai tare post de televiziune care mai există: Discovery Chanel. La început m-am uitat la o emisiune cu cazuri de dispariţii, în care poliţia încearcă să rezolve cazurile şi să afle ce s-a întâmplat, iar în încercarea lor aduc şi un medium pentru a-i ajuta.

Medium – Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă şi despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele şi poate servi ca intermediar între ele şi cei vii.

(conform DEX)

După ce m-am uitat la această emisiune, mi-am pus şi un episod din vestita emisiune “Fenomene Stranii”. Sunt sigur că o ştiţi. Este emisiunea aceea despre demoni, fantome şi alte entităţi de genul acesta mai mult sau mai puţin reale. Dacă staţi cam prost cu inima sau vă speriaţi la fiecare zgomot când dormiţi singuri în apartament… n-ar trebui să vă uitaţi la această emisiune. Deşi părul de pe mâini mi-a fost ridicat din secundă în secundă, m-am uitat totuşi cu mare plăcere la această emisiune care a ţinut aproape două ore pe ceas. Au fost două cazuri, în care familiile respective s-au mutat în case noi, iar în aceste case locuiau demoni. După mai multe încercări şi metode eronate de a scăpa de demoni, aceştia au apelat la un episcop foarte renumit în lume (nu am reţinut cum îl cheamă) care să facă o exorcizare.

Citeste mai multe »

Am scris acest post cu vestita cafenea Capşa mai mult pentru a fi o introducere a acestui post. Nu am vrut sa pun acest filmulet pe blog până nu clarificam ce a fost şi va fi Casa Capsa. Cine a vrut să citească şi să mai afle ceva, foarte bine a făcut, cine nu, treaba lui. Dumnezeu nu dă cu ambele mâini.

Filmuleţul de mai jos îi prezintă pe doi dintre cei mai mari români din toate timpurile: Emil Cioran şi Petre Ţuţea. Este absolut magistral cum vorbesc aceşti doi oameni şi îmi pare nespus de rău că nu am reuşit să fiu contemporan cu ei, bine… cu Emil Cioran am reuşit însă eram mult mult prea pic ca să vorbesc, dar să-l mai şi cunosc, învăţ sau înţeleg. Din păcate calitatea audio lasă de dorit, însă sper că o să vă placă.

Citeste mai multe »

Lăsa-ţi vacanţele în Ibitza că nu-şi au rostul. Nu înţeleg de ce oamenii au tendinţa să fie proşti, la modă, plecând în X ţări doar pentru a arăta că ei au fost acolo iar restu sunt nişte fraieri pentru că nu au fost sau nu şi-au permis. Nu înţeleg de ce-ţi doreşti să mergi în Ibitza sau oricare insulă d-asta, exceptând Barbados . Insulele pe care pleacă ăştia sunt doar o parte a problemei, sunt multe alte ţări în care populaţia României pleacă doar pentru că… nimic. Nu înţeleg de ce nu aleg să meargă într-o ţară sau oraş în care să aibă ce vizita. Dacă ai fost la Paris şi ai vizitat doar Louvru şi Eiffel că le-ai văzut tu pe carcasa aia neagră… e grav. Sunt multe alte locuri pe care le poţi vizita şi despre care poţi învăţa iar mai târziu cu siguranţă îţi vor folosi.

Revenind la ideea cu care am pornit în acest articol, vreau să vă prezint câteva rânduri despre o construcţie din Bucureşti. Unii dintre voi poate o ştiu, alţii vor afla de ea. Eu am descoperit-o acum un an şi ceva şi pur şi simplu m-a fermecat. De ce? Pentru că-mi plac licorile astea două, pentru că-mi plac cafenelele şi pentru că trecutul acestei capodopere este magnific. Este vorba despre…

Citeste mai multe »

Acum ceva timp am dat de nişte clipuri realizate de cei de la Editura Humanitas împreună cu nişte scriitori din România. Tema este simplă, ei au o singură întrebare, una simplă, sau aşa tindem să credem: De ce citim? Personajele în cauză răspund. În primul clip pe care îl pun aici, acesta de mai jos, răspunde scriitorul Mircea Cărtărescu.

Nu ştiu de ce citim, ştiu de ce citesc eu. Eu citeam înainte pentru că nu aveam alte surse de distracţie, iar acuma citesc pentru că… simt nevoia să mă opun surselor de distracţie care există.

Am scris şi ceea ce a zis el. Îmi place foarte mult când a zis de ce citeşte acum, se vede că i-a venit pe loc. Vor urma…

P.S. Voi de ce citiţi?

Am de câteva zile filmuleţul acesta de la Teo (deko), salvat cu ajutorul lui Read It Later prin calc, aşa că m-am gândit să-l pun pe aici înainte să se altereze. Mie personal îmi place foarte mult că s-a gândit cineva să abordeze şi acest subiect. Eu sunt de părere că acele cuvinte (pe care le ştiţi cu toţii) ar trebui folosite, oriunde, oricând, căci doar d-aia s-au inventat consecinţele acţiunilor noastre, nu? Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a zis Andrei Gheorghe: “nu există cuvinte licenţioase, există oameni licenţioşi”.

Cei care nu acceptă aceste cuvinte mi se par nişte oameni care refuză să creadă şi să înţeleagă că ăştia suntem! Asta ne este limba, asta ne este ţara, ăsta ne este trecutul! Cuvintele astea nu au fost inventate în anul ’98 când nişte drogaţi dintr-o scară, undeva prin Pantelimon, stând cu seringa-n mână s-au gândit să îmbogăţească lexicul românesc. NU! Iar dacă pe puştii ce stau în faţa voastră la coadă la îngheţată îi consideraţi nesimţiţi şi prost crescuţi, de asta sau ăsta ce mai ziceţi? Da, chiar Ion Creangă al nostru.