După părerea mea, unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie să le facă un om, este să se auto-educe. La mine problema este lenea şi lipsa voinţei. De multe ori apelez la alţii să mă ajute, să mă împingă de la spate. Aici, depinde de fiecare, dacă faci paşi mici sau salturi.

Adevărul este că de mult timp mi-am dorit să nu mai intru pe nişte site-uri pentru că simt că-mi fac rău, şi oarecum, îmi distrag atenţia de la ce ar trebui să fac eu. Pur şi simplu pierd prea mult timp ocupându-mi timpul şi viaţa cu prostii. Iată că a venit timpul când m-am şi apucat să fac ceva în sensul ăsta. Am tot căutat în noaptea asta nişte programe care să mă ajute, dar până la urmă m-am oprit la un addon (eu folosesc Firefox) care se numeşte BlockSite. E foarte simplu şi face un lucru deştept: nu te lasă sub nicio formă să intrii pe un blog/site. Nici dacă intrii de pe alt link, nici după o căutare google.  Nu se poate!
Aşa că m-am pus pe treabă şi am început să adaug bloguri şi site-uri d-astea… de tot căcatu’, pe care le găsesc la fiecare click. Pe facebook, pe twitter, din blog în blog, peste tot dau de ele! Zici ca intel(r) core ăsta are un magnet pentru proşti şi proaste.

Primul şi cel mai nenorocit blog de care am dat în viaţa mea, este, clar: monden.info. A fost primul pe care l-am blocat, iar mai apoi au urmat ziarele alea de toată jena. Vor urma multe multe multe, foarte multe link-uri să-şi facă apariţia pe acolo. Am mai zis de ce nu-i suport eu p-ăia de acolo. Şi cum zicea prietenul lor Bitza, cred că atunci când a compus asta era cu mouse-ul pe url-ul lor:

Citeste mai multe »

Și-mi vine să plâng, să râd,
M-opresc… înghit senil în sec,
Observ cât sunt de prost, de hâd
Și-aleg alt drum pe care să merg…

Și-mi vine să râd, să plâng,
Și mă întreb de unde până unde,
Încerc s-aleg un alter-ego sfânt
Dar fuge de mine, se-ascunde…

Și-mi vine să râd, să plâng
Dar le-am uitat pe amândouă
Și m-am trezit singur și nud
Din lumea veche-ntr-una nouă…

Și-mi vine să râd, să plâng,
Să sparg tot ce-ntalnesc în cale
Și-apoi să cad oftând adânc
Pe catifeaua bluzei tale…

Citeste mai multe »

Era doar o altă zi frumoasă de vară, călduroasă, iar dragostea se simtea plutind în aer. Adia un vânt uşor şi îmi dădeam seama de asta deoarece câteva suviţe din părul tău brunet zburau atât cât puteau, jucându-se duios una cu cealaltă ca doi copii mici.

M-ai luat de mână şi mi-ai spus că vara asta vrei să ţi-o petreci cum nu ţi-ai mai petrecut-o până acum. Mi-ai spus că vei face ceva foarte tare şi că o să fie cea mai tare vară de până acum. Că o să ieşim în fiecare zi în parc şi să ne bucurăm de natură, uitând de toţi şi toate. Doar sufletele noastre, firele de iarbă şi membrele neastâmpărate. Să stăm desculţi în iarbă, citind din cartea aia sau poate întinşi pe spate, numărând norii ce trec pe deasupra noastră. Nu a fost aşa şi nici nu cred că o să fie…

Nu e greu să scrii aşa ceva, e greu să-ţi dai seama în ce categorie ar trebui să bagi articolul acesta.

Versurile de mai jos sunt de pe o piesă ce o să apară pe albumul Uşile, ce momentan este în pregătire. Eu sper să iasă în 2010, dar acum depinde numai de ei. Am auzit câteva live-uri (piese) de pe Uşile şi pot să zic că sună foarte bine. Gazah pur şi simplu e magistral, iar după părerea mea este unul din primii trei producători din România la ora actuală, pe lângă Ortega şi Keri. Urmaţi de Bean şi Silent Strike.

Dragonu ak 47:
cu apă curg dintr-o bucată
pleacă la magistrală, ma zboară, oglindă-oglinjoară
uite ce trage lumea pe nară să fie shukară
bine ai venit în marea vrăjeală din centru
unde moşi şi-au pierdut la barbut maşina, apartamentu’
familia, pentru un gabor care nu iartă nimic,
100 % profit, adică-s foarte haladit.

Refren:
Dacă aş putea da timpu înapoi,
Oare ce-aş face?
M-aş mai apuca de bagabonţeli şi de ace? Da`…
Pur şi simplu… n-ai ce face…
Că timpu’ care trece nu se mai întoarce…

Dacă aş putea da timpu înapoi,
Oare ce-aş face?
M-aş mai apuca de bagabonţeli şi de ace?
Pur şi simplu… n-ai ce face…
Că timpu’ care pleacă nu se mai întoarce…

Citeste mai multe »

Deci, în primul rând asta vine pentru toţi ăia care intră din cinci în cinci minute pe blogul ăsta dar apoi nu recunosc că au aflat de nişte chestii de aici. Mă rog, sunteţi prea încuiaţi, prea limitaţi şi credeţi-mă… niciodată nu o să vă lărgiţi orizonturile! Voi sunteţi ca marea majoritate a naţiei, vă plângeţi de multe chestii, dar nu faceţi nimic ca să schimbaţi situaţia. Aşa şi cu voi. Vreţi să fiţi cei mai deştepţi şi mai adevăraţi copii din oraş, dar tot ce aţi făcut a fost să intraţi la un liceu bun (“bun” – şi, şi acolo aţi intrat ori pentru că n-aţi ieşit două luni din casă ori mai cine ştie cum dracu) şi apoi… atât. E de ajuns. Aşteptaţi să vi se bage pe gât toate informaţiile, dacă se poate să nu ridicaţi niciun deget. Bun, ăsta a fost 1.

2. Vă rog eu mult nu mă mai salutaţi, nu mă mai contactaţi pe mail şi messenger şi nu-mi mai daţi add pe facebook şi invitaţii pe cine-ştie-ce site-uri odioase. Nu am nevoie de prieteni şi anturaje! Nu sunt curios cine eşti, ce iubeşti, ce deteşti, ce te face să zâmbeşti sau ce te face să trăieşti! DELOC! Nu ne cunoaştem absolut deloc şi nici nu vom ajunge să ne cunoaştem vreodată.

4. Dacă-ţi place blogul, revino, citeşte ce-ţi place (dacă-ţi place ceva de pe aici) şi foloseşte informaţiile pe care le găseşti oriunde doreşti tu. Nu mă interesează că ai folosit tu nişte versuri de aici, o poză ş.a.m.d. pe alte site-uri sau bloguri. D-aia le-am şi pus aici. Nu vreau niciun merit asupra lor, nici surse, nici nimic, însă nu uita…

3. Aici apare doar rezumatul rezumaturilor. Am ales să nu public tot ce aveam de gând, doar pentru o categorie de oameni care mă mai vizitează şi pentru care n-am decât respect. Uneori uit că unele persoane mai importante mai aruncă mouse-ul şi pe url-ul acesta şi ajung să citească diverse. Nu merită să le expun talentul meu de a înjura zece minute în continuu fără să mă repet, ei neavând nicio vină. Mulţumesc