Acum ceva timp am dat de nişte clipuri realizate de cei de la Editura Humanitas împreună cu nişte scriitori din România. Tema este simplă, ei au o singură întrebare, una simplă, sau aşa tindem să credem: De ce citim? Personajele în cauză răspund. În primul clip pe care îl pun aici, acesta de mai jos, răspunde scriitorul Mircea Cărtărescu.

Nu ştiu de ce citim, ştiu de ce citesc eu. Eu citeam înainte pentru că nu aveam alte surse de distracţie, iar acuma citesc pentru că… simt nevoia să mă opun surselor de distracţie care există.

Am scris şi ceea ce a zis el. Îmi place foarte mult când a zis de ce citeşte acum, se vede că i-a venit pe loc. Vor urma…

P.S. Voi de ce citiţi?

Am de câteva zile filmuleţul acesta de la Teo (deko), salvat cu ajutorul lui Read It Later prin calc, aşa că m-am gândit să-l pun pe aici înainte să se altereze. Mie personal îmi place foarte mult că s-a gândit cineva să abordeze şi acest subiect. Eu sunt de părere că acele cuvinte (pe care le ştiţi cu toţii) ar trebui folosite, oriunde, oricând, căci doar d-aia s-au inventat consecinţele acţiunilor noastre, nu? Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a zis Andrei Gheorghe: “nu există cuvinte licenţioase, există oameni licenţioşi”.

Cei care nu acceptă aceste cuvinte mi se par nişte oameni care refuză să creadă şi să înţeleagă că ăştia suntem! Asta ne este limba, asta ne este ţara, ăsta ne este trecutul! Cuvintele astea nu au fost inventate în anul ’98 când nişte drogaţi dintr-o scară, undeva prin Pantelimon, stând cu seringa-n mână s-au gândit să îmbogăţească lexicul românesc. NU! Iar dacă pe puştii ce stau în faţa voastră la coadă la îngheţată îi consideraţi nesimţiţi şi prost crescuţi, de asta sau ăsta ce mai ziceţi? Da, chiar Ion Creangă al nostru.

După părerea mea, unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie să le facă un om, este să se auto-educe. La mine problema este lenea şi lipsa voinţei. De multe ori apelez la alţii să mă ajute, să mă împingă de la spate. Aici, depinde de fiecare, dacă faci paşi mici sau salturi.

Adevărul este că de mult timp mi-am dorit să nu mai intru pe nişte site-uri pentru că simt că-mi fac rău, şi oarecum, îmi distrag atenţia de la ce ar trebui să fac eu. Pur şi simplu pierd prea mult timp ocupându-mi timpul şi viaţa cu prostii. Iată că a venit timpul când m-am şi apucat să fac ceva în sensul ăsta. Am tot căutat în noaptea asta nişte programe care să mă ajute, dar până la urmă m-am oprit la un addon (eu folosesc Firefox) care se numeşte BlockSite. E foarte simplu şi face un lucru deştept: nu te lasă sub nicio formă să intrii pe un blog/site. Nici dacă intrii de pe alt link, nici după o căutare google.  Nu se poate!
Aşa că m-am pus pe treabă şi am început să adaug bloguri şi site-uri d-astea… de tot căcatu’, pe care le găsesc la fiecare click. Pe facebook, pe twitter, din blog în blog, peste tot dau de ele! Zici ca intel(r) core ăsta are un magnet pentru proşti şi proaste.

Primul şi cel mai nenorocit blog de care am dat în viaţa mea, este, clar: monden.info. A fost primul pe care l-am blocat, iar mai apoi au urmat ziarele alea de toată jena. Vor urma multe multe multe, foarte multe link-uri să-şi facă apariţia pe acolo. Am mai zis de ce nu-i suport eu p-ăia de acolo. Şi cum zicea prietenul lor Bitza, cred că atunci când a compus asta era cu mouse-ul pe url-ul lor:

Citeste mai multe »

Și-mi vine să plâng, să râd,
M-opresc… înghit senil în sec,
Observ cât sunt de prost, de hâd
Și-aleg alt drum pe care să merg…

Și-mi vine să râd, să plâng,
Și mă întreb de unde până unde,
Încerc s-aleg un alter-ego sfânt
Dar fuge de mine, se-ascunde…

Și-mi vine să râd, să plâng
Dar le-am uitat pe amândouă
Și m-am trezit singur și nud
Din lumea veche-ntr-una nouă…

Și-mi vine să râd, să plâng,
Să sparg tot ce-ntalnesc în cale
Și-apoi să cad oftând adânc
Pe catifeaua bluzei tale…

Citeste mai multe »

Era doar o altă zi frumoasă de vară, călduroasă, iar dragostea se simtea plutind în aer. Adia un vânt uşor şi îmi dădeam seama de asta deoarece câteva suviţe din părul tău brunet zburau atât cât puteau, jucându-se duios una cu cealaltă ca doi copii mici.

M-ai luat de mână şi mi-ai spus că vara asta vrei să ţi-o petreci cum nu ţi-ai mai petrecut-o până acum. Mi-ai spus că vei face ceva foarte tare şi că o să fie cea mai tare vară de până acum. Că o să ieşim în fiecare zi în parc şi să ne bucurăm de natură, uitând de toţi şi toate. Doar sufletele noastre, firele de iarbă şi membrele neastâmpărate. Să stăm desculţi în iarbă, citind din cartea aia sau poate întinşi pe spate, numărând norii ce trec pe deasupra noastră. Nu a fost aşa şi nici nu cred că o să fie…

Nu e greu să scrii aşa ceva, e greu să-ţi dai seama în ce categorie ar trebui să bagi articolul acesta.

Versurile de mai jos sunt de pe o piesă ce o să apară pe albumul Uşile, ce momentan este în pregătire. Eu sper să iasă în 2010, dar acum depinde numai de ei. Am auzit câteva live-uri (piese) de pe Uşile şi pot să zic că sună foarte bine. Gazah pur şi simplu e magistral, iar după părerea mea este unul din primii trei producători din România la ora actuală, pe lângă Ortega şi Keri. Urmaţi de Bean şi Silent Strike.

Dragonu ak 47:
cu apă curg dintr-o bucată
pleacă la magistrală, ma zboară, oglindă-oglinjoară
uite ce trage lumea pe nară să fie shukară
bine ai venit în marea vrăjeală din centru
unde moşi şi-au pierdut la barbut maşina, apartamentu’
familia, pentru un gabor care nu iartă nimic,
100 % profit, adică-s foarte haladit.

Refren:
Dacă aş putea da timpu înapoi,
Oare ce-aş face?
M-aş mai apuca de bagabonţeli şi de ace? Da`…
Pur şi simplu… n-ai ce face…
Că timpu’ care trece nu se mai întoarce…

Dacă aş putea da timpu înapoi,
Oare ce-aş face?
M-aş mai apuca de bagabonţeli şi de ace?
Pur şi simplu… n-ai ce face…
Că timpu’ care pleacă nu se mai întoarce…

Citeste mai multe »

spune-mi, în loc de suflet ce până acum
am încercat să mă schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum şi vreau să ştiu…
oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?

Deci, în primul rând asta vine pentru toţi ăia care intră din cinci în cinci minute pe blogul ăsta dar apoi nu recunosc că au aflat de nişte chestii de aici. Mă rog, sunteţi prea încuiaţi, prea limitaţi şi credeţi-mă… niciodată nu o să vă lărgiţi orizonturile! Voi sunteţi ca marea majoritate a naţiei, vă plângeţi de multe chestii, dar nu faceţi nimic ca să schimbaţi situaţia. Aşa şi cu voi. Vreţi să fiţi cei mai deştepţi şi mai adevăraţi copii din oraş, dar tot ce aţi făcut a fost să intraţi la un liceu bun (“bun” – şi, şi acolo aţi intrat ori pentru că n-aţi ieşit două luni din casă ori mai cine ştie cum dracu) şi apoi… atât. E de ajuns. Aşteptaţi să vi se bage pe gât toate informaţiile, dacă se poate să nu ridicaţi niciun deget. Bun, ăsta a fost 1.

2. Vă rog eu mult nu mă mai salutaţi, nu mă mai contactaţi pe mail şi messenger şi nu-mi mai daţi add pe facebook şi invitaţii pe cine-ştie-ce site-uri odioase. Nu am nevoie de prieteni şi anturaje! Nu sunt curios cine eşti, ce iubeşti, ce deteşti, ce te face să zâmbeşti sau ce te face să trăieşti! DELOC! Nu ne cunoaştem absolut deloc şi nici nu vom ajunge să ne cunoaştem vreodată.

4. Dacă-ţi place blogul, revino, citeşte ce-ţi place (dacă-ţi place ceva de pe aici) şi foloseşte informaţiile pe care le găseşti oriunde doreşti tu. Nu mă interesează că ai folosit tu nişte versuri de aici, o poză ş.a.m.d. pe alte site-uri sau bloguri. D-aia le-am şi pus aici. Nu vreau niciun merit asupra lor, nici surse, nici nimic, însă nu uita…

3. Aici apare doar rezumatul rezumaturilor. Am ales să nu public tot ce aveam de gând, doar pentru o categorie de oameni care mă mai vizitează şi pentru care n-am decât respect. Uneori uit că unele persoane mai importante mai aruncă mouse-ul şi pe url-ul acesta şi ajung să citească diverse. Nu merită să le expun talentul meu de a înjura zece minute în continuu fără să mă repet, ei neavând nicio vină. Mulţumesc

ţine minte că e dinte pentru dinte
şi iubirea există din păcate numai în cuvinte!

De când am venit în Braşov mi-am luat un album muzical pe care am ajuns să-l iubesc foarte mult. Îl ascult în prostie, zi şi noapte. 1Leu – Reggae pur este albumul acesta şi după cum îi zice numele, conţine doar reggae pur! Despre reggae şi rastafarai puteţi citi mai multe pe Wikipedia şi pe Jah Army HQ.

Dacă nu ştiţi cine este 1Leu şi vreţi să aflaţi mai multe despre el, puteţi accesa blogul lui oficial şi puteţi citit un interviu cu el pe amdoar18ani.ro. Tot de pe blogul lui puteţi downloada legal şi gratuit albumul său de debut, iar dacă v-a plăcut, puteţi face un efort să comandaţi CD-ul original care costă doar 20 de lei.

Citeste mai multe »

Uneori, când termin o carte, mă apuc imediat de alta. Bineînţeles, nu mereu, căci eu nu ştiu ce am şi cum m-am născut dar nu pot citi doar o singură carte. Încep mai multe cărţi în acelaşi timp, într-un număr destul de mare: 5-6. Faza mai proastă e că uneori nu mă pot ţine de toate şi îmi iau foarte mult timp să le termin. Îmi reproşez că niciodată nu pot să fiu şi eu normal, să mă apuc de o carte şi să o duc la bun sfârşit, însă pur şi simplu nu pot. Uneori mă plictisesc de acea carte şi simt nevoia să încep o alta. Mă plictisesc şi de aceea şi mai încep una. Şi uite aşa se ajunge la faza cu cititul cărţilor într-un număr de cinci, în acelaşi timp. Bineînţeles, la chestia asta mai intervin şi alţii, care mă fac să încep alte cărţi decât pe cele pe care le am programatate spre citire.

De exemplu, mai vine profesoara de limba română şi îmi mai spune că avem cartea X de citit, până în data de Y: bineînţeles că mă apuc să o citesc. Nu fac cu toate aşa, însă marea majoritate sunt opere clasice, care consider că un om trebuie să le fi citit în viaţa lui. Pe lângă profesorii care ne mai zic: citiţi X, citiţi Y, mai sunt şi colegii sau prietenii care uneori te fac să citeşti o anumită carte. Bine, aceştia sunt într-un număr mai mare sau mai mic (depinde de fiecare), că cititul e sport extrem în ziua de azi în România şi, cum îmi place mie să zic, nu e bine să citeşti pentru că îţi strici ochii!

Trecând peste chestiile astea, care sunt o nimica toată, cel mai mult mă enervează când termin o carte şi… urmează aşa, o pauză. De fapt, pauze. Pauze care uneori ajung să dureze şi câteva luni. Nu suport. Am liste întregi de cărţi pe care trebuie să le citesc şi mă enervează la culme când mă opresc brusc din citit. Ştiu că nu e bine, ştiu că timpul trece rapid şi că vremea nu o să se mai întoarcă. La 30 de ani o să am mai puţin timp de citit cărţi, iar cu cât înaintez în vârstă o să fie mai puţin, mai puţin şi mai puţin…

De exemplu: mi-am făcut o listă cu cărţile pe care trebuie să le citesc. Cam toate sunt din literatura universală şi vreau să citesc TOT, până la ultima virgulă. Acum, mai rămâne de văzut dacă o să mă ţin de treabă.

Voi aveţi asemenea perioade? Ce carte aţi citit ultima oară? Ce urmează să citiţi?

Cred că o să promovez muzica care-mi place mult mai mult decât am facut-o până acum, poate doar din simplul fapt că eu chiar cred că aceşti oameni merită să fie apreciaţi pentru munca pe care o depun. Acum câteva minute băieţii de la Hades au dat drumul videoclipului piesei Praetor – Eu, Oraşul şi căştile. Pentru mai multe detalii apelaţi la BlackSheepSound.

eu mă plimb pe străzi cu căştile mele
te văd pe tine, pe ei, pe ele.
mă văd zâmbind din plin sub acelaşi cer senin, la stele
oraşul meu îl împart cu cei cu care împart gândurile mele.

Hm, cred că versurile astea îi plac lu’ Sara atât de mult pe cât îmi plac şi mie. De abia aştept să înceapă şcoala şi să merg pe drum cu Veritasaga, Specii, Cumicu sau Zeppelin în căşti, râzând şi cântând. E magistral să vezi cum oraşul se trezeşte la viaţă, în unele zile mai greu, în altele mai rapid.

Asta-i pentru punkeri şi pentru ai mei,
Şi pentru cei ce stau în căşti cu Pendulum…

(Butch)