Ascult piesa asta la oră târzie, nu pot să mă abţin să pun pe hârtie, şi… simt cum fiori reci îmi străbat corpul, mici furnicături pe sub piele, şi nu, nu-i de la frigul din cameră. M-am obişnuit de acum o lună cu el. Sângele-mi curge încet pe coapsa stângă şi simt cum cilice-ul acela de oţel nu-şi mai face treaba aşa cum ar trebui. Îmi las paltalonii în jos şi strâng cureaua mai tare, iar sângele începe să curgă mai abundent şi mai rapid.

Stau cu ochii în sus şi mă gândesc la toate acele clipe petrecute împreună. Nu înţeleg de ce oamenii nu pot să treacă peste unele lucruri sau situaţii, să se uite doar în faţă, fără să tragă cu coada ochiului la trecut. Multe intersecţii sunt în viaţă, iar de cele mai multe ori, fiecare dintre noi pleacă singur pe un singur drum. Rămâi cu el, ştii că tu ai ales, eu am acum drumul meu, al tău e-n celălalt sens!

Commercial for EF (Education First) Language Schools a început acum ceva timp o campanie ce îmbină perfect şi armonios imaginea cu tipografia şi muzica pentru a transmite un anumit mesaj. Ce mesaj? Cred că este destul de clar, iar numele campaniei a fost ales foarte bine: cel mai bine, o limbă se învaţă în ţara ei. Şi da, este normal, înveţi mult mai uşor pentru că intrii în contact cu mult mai multe chestii, mult mai multe persoane şi eşti nevoit să înveţi pentru că altfel nu te descurci.

Toate aceste clipuri au fost realizate sub producţia Camp David Film, cu Gustav Johansson pe post de regizor,  Niklas Johansson (d.o.p), Albin Holmqvist (typographer), iar de muzică s-a ocupat Magnus Lidehäl. Locaţiile superbe alese: Paris, Barcelona, Londra, Beijing. Recomand vizionarea full HD:

Mi-am scos un cuţit din spatele-mi însângerat şi-l pun pe masă. Nu te bucuri că sufăr, tu niciodată nu ai fost ca celelalte, mereu m-ai înţeles, mereu mi-ai citit în stele şi m-ai lăsat să fac ce vreau, m-ai aşteptat indiferent de perioadă. Certuri în sute de scrisori sau poate mesaje, un fă mereu ce vrei şi de-acum rămâi lângă ai tăi aruncat în grabă! Piele crestată de vorbe, căci uneori vorbele dor mai tare ca o sută de palme.

Iubito dragă, vino mâine pe la mine… sau dacă vrei, auf wiedersehen!

ai avut de ales, dar te-ai ales pe tine
că aşa înţelegi să faci un bine
deci nu căuta milă şi iertare
că nu-ţi merge nicio abordare
fiind violent ca Ştefan cel Mare
nu scapi cu gând de abdicare,
auzi cum stigă toţi în cor: TIRANUL ASTĂZI MOARE!

Filmul este regizat de Paul Negoescu şi îi are ca actori pe Bogdan Marhodin (este născut în Braşov) şi Olivia Niţă. Durează doar 8 minute, iar genul său este dramă. Un scurt fragment în cuvinte despre film ar fi: Radu Ana este nascut intr-o zi de vineri, 13 si este cel mai ghinionist om de pe pamant. Lucrurile, insa, se pot schimba.

Mai multe de atât nu o să vă zic pentru că ce farmec ar mai avea să vă uitaţi la el? Cu mare plăcere, sper să vă placă:

Nu ştiu să scriu sau să exprim, toate aceste gânduri ce-mi trec prin minte şi, mă lasă rece, fără răspunsuri. Ştiam că n-o să scap, m-am dat cu capul de pereţii camerei până vecinii mi-au făcut reclamaţii. Am cedat, am renunţat. Degeaba cauţi răspunsuri dintre nori, nu se vor ivi.

Ştiu că există o boală şi mai grea decât cancerul, naufragiat pe-un suflet rătăcit, dar voi acum ce ascultaţi, deschide-ţi ochii la povestea multor cerceşotori  îngropaţi. Motivare produsă din instinct de lumea rea, am închis telefonul.

p.s. // am un vers care mi-a marcat copilăria: viaţa-i un copil, iar noi suntem jucăria!

Visam numere, mâncam cifre, mă hrăneam cu matematica. Rar mă jucam ca ceilalţi copii de vârsta mea, iar singurii mei prieteni erau Algebru şi Geometric. Doi prieteni imaginari pe care mi făcusem într-o seară de joi ploioasă. Îi găsisem într-o carte de a-X-a a surorii mele, Cintia.

Când am crescut, mi-am dat seama că totul era o nebunie, iar singurele şanse de a scăpa cu mintea nevătămată era să mă potolesc. Să mă îndrept, precum un cui. De atunci, singurele linii pe care le mai trag sunt cele subţiri dintre indiferenţă şi nesimţire; iluzii şi vise; indecent şi senzual. Toate astea de care îţi zic, descoperirile mele ştiintifice din domeniul matematicii, i le-am povestit unui prieten. S-a holbat mirat la mine, după care mi-a spus: ştii că era să depăseşti linia aceea fină dintre hobby şi boală mentală, nu? după care a trântit uşa camerei în urma lui.

De atunci, am dus o viaţă de pustnic, nemaiavând vreo legătură cu tot ce era în jurul meu. Viaţa mea se desfăşura doar în mintea mea! Eu am fost primul care a şters linia subţire dintre geniu şi nebunie. Acum m-am întors. Mi-a fost dor de mediocritate şi spiritualism.

Totu-i anost şi  trist, umbra Lui ne apasă pe umeri şi cerul se apropie de noi din ce în ce mai mult, până când acel demon cenuşiu ne va înghiţi cu totul. Atunci va veni Apocalipsa adevărată, când oamenii se vor auto-distruge. Cu gluga-n cap, în troleu sau pe vreun gang, te uiţi în stânga şi-n dreapta, speri doar să vină până la urmă. Trece un prieten vechi, te uiţi urât pe el, v-aţi certat în trecut. Simţi c-ai vrea să arzi, să renaşti, să prinzi aripi şi să zbori cât mai departe de aici. Să uiţi de toţi, de parcă nu i-ai fi cunoscut, dar nu locul e problema, ci rezultatul acţiunilor tale.

Sentinţa ţi-o dai singur, tu doar încearcă să stai pe linia de plutire. N-o să reuşeşti, dar măcar vei fi încă unu care a încercat. E cam la fel şi cu cei care caută divinitatea. Niciunul n-o găseşte, dar depinde cât de mult te-ai apropiat de ea!

p.s. // eu m-am jucat, tu n-o vei face. mi-ar fi plăcut un diss la asta

M-ai întrebat de-un buletin şi ţi-am spus că nu îl am la mine dar am rezolvat-o noi cumva până la urmă şi mi-ai făcut pe plac urmându-mă în cafeneaua aia drăguţă. Opreşte-te din citit şi uită-te puţin la poza asta: pare asemănător, nu? Doar că tu nu porţi inele, tu desenezi monŞtrii cu jumătate de creier pe afară şi femei goale pe care eu nu le înţeleg. Ştiu că sunt singurul, însă nu mi-e ruşine. Nici tu nu mă înţelegi uneori. De abia acum mi-am adus aminte de desenele ce mi le-ai adus şi le-am scos din ghiozdan să mă uit la ele: ştii deja care-mi place şi cred că ţi-l voi fura. Am un plan cu tine, aşa că pregăteşte-te! Te voi duce la toate concursurile, la toate competiţiile. Dacă tu nu vrei să faci nimic cu talentul tău, voi face eu, deşi mă simt foarte prost făcând lucrul ăsta. E ca şi cum mi-aş duce câinele la parada lui de frumuseţe. Nu vreau să te exploatez, dar mă forţezi.

Sunt mulţi pe lume care au un talent, care au ceva de arătat, de zis – însă toate se pierd atunci când n-au susţinere. Şi toate astea nu seamănă deloc c-o poezie, ci mai degrabă cu o reală tragedie!

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 19 iunie 2011 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Feedback

Am creat evenimentul pe facebook, unde vă puteţi anunţa participarea. De asemenea, dacă puteţi promova evenimentul, mulţumim anticipat. Mai ajos aveţi şi afişul la o rezoluţie mai mare în caz că-l puteţi afişa pe undeva.