Înainte să citeşti, te-aş ruga să dai play la melodia ce se află în finalul articolului, iar apoi să revii la acest paragraf.

Nu prea discut eu despre asemenea subiecte, nu pentru că sunt credincios sau mai ştiu eu ce, ci pentru că nu cred că deţin cunoştinţele necesare în a vorbi despre Dumnezeu, biserică ş.a.m.d., dar…

1. Dumnezeu

Dumnezeu este fiinţa superioară, zeul suprem al bisericii ortodoxe, atât creştine cât şi catolice. Biserică care cică nu e politeistă, dar ca să nu rămână mai prejos.. l-a desenat pe Dumnezeu sub trei identităţi, iar de aici a început o întreagă nebunie legată de numărul 3. Peste tot unde te uiţi, fiecare lucru se leagă de numărul 3. (nu are rost să dau exemple)

2. Biserica Ortodoxă

Nu ştiu cum vedeţi voi biserica dar eu o văd foarte deformată. După părerea mea, biserica sau religia creştină nu e decât unul din pilonii cei mai importanţi ai NWO (sau in romana – NOM) ce urmăreşte globalizarea şi manipularea întregului mapamond.

Multe chestii din care le zice biserica şi biblia se bat cap în cap, încât cred că nici mai marii lor nu le mai înţeleg. Am discutat cu diferiţi oameni care au diferite funcţii legate de biserică: ba profesori de religie, ba preoţi, dar şi cu simplii bigoţi. Niciunul nu a reuşit să fie concis  şi să-mi găsească nişte răspunsuri clare şi exacte la întrebările pe care le-am pus, bazate pe adevăruri, fapte şi evenimente, nu pe… presupuneri.

Citeste mai multe »

Poeţii bat, da’ bat în retragere
Nu ştii ce-i dincolo, stai departe de margine
Foarfecă-i foarte letargic, ghici ce calm e prostu’
Da’ eu prind alte posturi, sunt apostol
Am un sânge cald de monstru.
Muşc din tine ca regretu’, nu e slab efectu’
Şi la ce frecvenţe am, îţi cade netu’
Treaba-i bună, sparge pieptu’
Da’ e multă, îi scade preţu’
E şcoala vieţii, tu ai pierdut câteva lecţii.
Eu sunt soarele tău, respectă gradele
Altfel îţi tai ambele gambe, îţi iei şi peste muie gantere
Ce e legal, e fratele, bagă-n beregate cuttere
Foarte departe, te sparg, scoatem înaltele
Iau maşini străine de la diavol, iarbă de la Papă
Tu iei bani de marfă de la tati, sparge-i pe zapadă.
Eu ţin gloanţe în otravă
Tu nu eşti poet, eşti labă
Şi îl ştiu pe fractu-i clubber
De când o ardea cu grafferi
Işi rupea capu’ cu prafuri
Semna pactu’ cu dracu’
Pe scena impactu’ cu tracku’
Impactu’ cu acu’ !

Prin alchimie, a ajuns un alt Chimie! (doar îmi plăcea foarte mult bucata asta)

N-avem nevoie de batiste. Poate că este doar o poveste tristă de viaţă, însă şi acum refuzăm să credem că suntem o dramă. Nici lacrimile nu ne curg, căci le-am vărsat în alte dăţi şi în alte împrejurări. Ele au fost uitate pe diferite trupuri, iar acum chiar sunt sărac. Viaţa mi-a luat tot, până şi lacrimile. Când va veni momentul, atât îmi mai doresc: sora ei să mi le dea înapoi! Măcar atât să las în urma mea pe acest pământ.

Mici picături cristaline. Apă şi sare. Situaţia însă nu le cere. Am învăţat din momentele prin care am trecut. Acum, la sfârşit nu există regrete. Am spus-o de sute de ori, acum ar fi a mia oară. De-a lungul timpului, am învăţat să avem tărie şi în suflet, nu doar în pahar. Să nu ne lăsăm sufletele de fier să fie mâncate de rugină! În tot timpu’ ăsta, am învăţat un lucru bă, dacă iubeşti ceea ce faci, atunci continuă!

Urmează Adio, nu plânge… nimeni nu moare.

Nu prea am avut timp să scriu, însă acum am deschis laptop-ul la pagina Add New şi i-am dat drumu. Sâmbătă, pe 12 iunie am fost la workshop-ul organizat în Braşov. A fost ultimul blogtrip organizat de Bobby Voicu, şi chiar mă bucur că a avut loc la Braşov, deoarece am reuşit să  ajung şi să cunosc câteva persoane foarte faine cu care am legat nişte prietenii, dacă le pot spune aşa, deşi e poate prea mult. În fine, m-am întâlnit cu George pe la parcul central şi am mers împreună la Hotel Pentax. Am ajuns când au ajuns şi o parte din băieţii de la Bucureşti şi cu Adrian Ciubotaru am făcut cunoştinţă chiar la intrarea în lift. Nice.

De cum am intrat am recunoscut câteva persoane: Alina Constantinescu, Corina Georgescu, Oana Bratilă, Bobby Voicu, Andrei Roşca, Vali Petcu, Bogdan Dăscălescu şi Sorin Rusi. Mai târziu puţin, după cele 30 de minute de aşteptare în care organizatorii au sperat să se arate la eveniment şi cei care s-au mai anunţat, însă fără rezultat, a început adevăratul blogtrip. Puţine persoane au fost, faţă de câte s-au anunţat pe blogul lui Bobby. Lipsă de respect şi chestia asta chiar mă disperă, însă o să scriu despre ea în alt articol.

Citeste mai multe »

Bine, ar merge şi “ce-ţi doresc eu ţie dulce democraţie” dar tot cam pe acolo e. Când zici democraţie, zici România, unde fiecare înţelege democraţia în felul său. Am mai zis-o şi o mai zic, deşi nu am trăit în vremea comunismului, sunt tentat să cred că era mai bine. Poate e doar părerea idioată a unui puşti, nicio problemă, accept şi înjurăturile în comentarii. Dacă e să pun în balanţă democraţia care exista acum si comunismul care a fost, nu prea ştiu în ce parte se înclină. Nu zic că totul era ok, însă atunci oamenii nu mureau de foame. Aveau cum să-şi cumpere o maşină, o casă. Fiecare om avea cât-de-cât ca să-şi poată întreţine o familie. Iar cât despre legile şi toate chestiile care erau impuse, cenzura şi toate cele, au fost făcute dintr-un singur motiv: să ţină masele şi oamenii sub control! Nu să facă fiecare ce vrea! Oamenii ştiau că nu e bine să furi şi că nu e bine să dai în cap pentru că astfel ţi-ai semnat sentinţa la moarte. Pedepsele erau mult prea grele, iar astfel se temeau. Acum, fiecare face ce vrea, că-n melodiile lui Hora.

Revenind la titlul articolului şi la ce-mi doresc eu să văd în România. Păi e simplu: nişte atentate, nişte crime, nişte maşini aruncate în aer. Toate făcute cadou de către popor pentru ăia de pe scaune. Oamenii din China, India, Grecia, Kazakstan şi cam toate ţările alea din Arabia, aşa fac şi chiar dau rezultate. Tot aud în jurul meu, o bombă în X loc în India ce-l viza pe prim-ministru, în X loc atentate importiva celor de la conducerea ţării. Asta înseamnă unitate şi forţă. Dacă ieşi în stradă şi îţi ceri drepturile făcând dânsul pinguinului eşti doar un om incapabil ce-ţi baţi joc de viitorul unora şi meriţi să fii spânzurat imediat. Mie chiar mi se pare ceva deontologic chestia asta cu atentatele şi bombele. Frate, nu eşti în stare să faci ceea ce ai promis, ori pleci şi părăseşti postul pe care-l ocupi în al doilea minut ori eşti linşat!

Citeste mai multe »