Am renunţat de mult timp la radio şi la televizor. Televizorul, din păcate, îl mai deschid din când în când în timp ce mănânc, însă doar ca să-mi ţină de urât.  O prostie, pe care sper să o remediez în cel mai scurt timp. Frate, voi nu v-aţi săturat de muzica asta de cacat care rulează la radio şi la TV? Numa house, minimal, tehno şi alte căcaturi d-astea. Bă, nu zic că nu e ok să asculţi aşa ceva. Şi eu mai ascult câte o melodie, căci sunt unele frumoase însă .. nu toată ziua, toată noaptea – ascultăm house. Mie după trei melodii consecutive de house, simt că-mi explodează cutia craniană.

Sunt unii DJ, care într-adevăr merită respectaţi, atât ei cât şi munca lor şi nu merită să arunci vorbe aiurea-n vânt. Printre ăştia, îi pot include pe primele locuri pe: DJ Aligator, Tiesto, Armin van Buuren. Dar acuma … cine are Virtual DJ pe calculator, gata, e mare dj! Ce căcat, mai precis, a făcut ăla? Şi-a cumpărat şi el un mixer d-ăla cu un milion juma` de la un magazin de specialitate, a pus două piese să ruleze în acelaşi timp şi a mai băgat nişte scratch-uri. Mare melodie … ce a făcut el!

Cel mai mult mă disperă că acuma, toate melodiile sună mult prea mult la fel. Nimeni nu face nişte negative care să vină cu ceva în plus, nişte sample-uri mai tari. NU! Unu după altu’, ca la xerox.

Serios. Deci nu mai pot să sufăr situaţia când am nevoie de cineva, şi să nu dau de el. Îi las mesaje pe messenger, îl sun pe telefon, şi el nimic. Ok, înteleg partea cu messengerul. Şi eu ţin calculatorul deschis foarte mult timp şi nu stau mereu lângă el, la birou. Chiar dacă plec de acasă, îl las deschis din diferite motive, pe care nu are rost să mă apuc să le enumăr aici. E, atunci când eşti plecat, şi mai ai şi telefon de einşpe mii de milioane, de ce dracu nu îl ţii la tine? Pentru ce ţi l-ai mai luat? Să faci poze cu el? Păi cumpără-ţi frate un DSLR atunci şi o să faci poze până o să-ţi iasă pe nas şi pe urechi.

Bineînteles, atunci când dai de acea persoana şi îi zici:

Bă … să ştii că te-am căutat în data de “X”.

El o să-ţi zică:

Păi de ce nu m-ai sunat mă pe telefon, că nu eram acasă atunci.

Ce ai putea să-i mai zici? Poţi să-l faci prost în faţă?

Ce frumoasă e şcoala uneori, dacă ştii s-o faci frumoasă. Astăzi, după primele două ore (de sport), aveam Fizică. O materie care niciodata nu mi-a plăcut. În generală am avut diriga de fizică, însă numa Fizică nu făceam noi la ore, aşa că niciodata nu am reuţit să înţeleg materia asta cum trebuie. Nici ea nu mă place, dar nici eu nu o plac.

Am intrat frumos în clasă şi am întrebat ce temă am avut, gândindu-mă că trebuia să facem în prealabil vreo problemă sau două. Na, faza mai nasoală a fost când am aflat ce aveam. Erau două pagini de caiet studenţesc, pline cu definiţii. Bineînteles, când îţi zica, francfaci o temă, trebuie să şi ştii ce ai scris, astfel vei pica de prost. De scris, puteam să scriu până venea profa, însă .. să şi învăţ, era totuşi prea mult pentru puterile mele de om normal :d. Bineînteles, am luat un coleg ok cu mine şi am plecat de la şcoală. Am mai sunat un coleg care tocmai plecase de la şcoala (prin împrejurimi) şi ne-am întâlnit pe o străduţă din centru.

Bă, ce facem? dacă tot nu mergem la oră .. (doar nu stăm în ploaie!)

Soluţia a venit rapid: barul preferat ne aşteaptă! Am coborât pe Republicii, am ajuns la gangul potrivit, am făcut stânga, apoi dreapta şi … eram la finalul cursei. Cum afară era frig şi urât, iar ploaia îţi tot dădea bătăi de cap, ne-am hotărât să ne luăm câte o cană cu vin fiert. O idee excelentă, căci de cafea mă plictisisem deja, iar berea .. nu o ador pe vremea asta. Faza cea mai tare a fost după ce ne-au venit cănile. Fiecare, pe rând, ne-am scos cartea pe care o citim în momentul de faţă şi ne-am pus pe treabă. Un peisaj extraordinar după părerea mea. Adică, am chiulit de la şcoală, ne-am luat ceva să ne încălzim şi .. nu am pierdut chiar aiurea timpul. Ne-am apucat de citit, un lucru pe care chiar îl facem cu plăcere. Însă, citim ce ne place nouă .. nu zeci de mii de romane băgate pe gât de către profesorii de română despre ţăranii români de pe vremurile demult apuse. Încet-încet, am început să dăm pagină cu pagină din “Memoriile unei gheişe“, “Codul lui Da Vinci” şi “Cronicile din Narnia“. Faza mai nasoală a fost că acele cărţi, împreună cu mirosul puternic de vin fiert cu scorţişoara ne-a ţinut pe loc şi nu am mers nici la ora următoare, franceză, însă nu ne-am supărat, iar la sfârşit am promis că o să mai repetăm experienţa. Sincer .. prefer să merg într-un bar, să beau ceva şi să citesc, decât să stau la şcoală, să-mi povestească profesoara despre cum i-a murit soacra, călcată de un Jeep, chiar dacă ea era pe trotuar. Nici după 1-2 săptămâni nu-mi pot da seama de ce a ţinut morţiş să ne zică chestia asta, căci chiar nu ne interesa, dar .. aştia sunt profesorii din ziua de azi. Iar dacă îndrăzneam să vorbesc cu un coleg, îmi mai şi atrăgea atenţia că .. nu sunt atent şi deranjez ora. Defapt, singura care o deranja, era chiar ea.

În sidebar, au apărut mai multe link-uri. Unele sunt către cei care îmi sunt prieteni şi pe care îi citesc, iar altele sunt spre blogurile unde mai scriu eu din când în când. Printre acestea se numără şi “Voci de oracole“. Am ales acest titlu, deoarece are legătură cu ceea ce scriu eu acolo. Diferite povestioare, sau mai bine zis seriale, pe care eu “le văd“. Nu mă întrebaţi unde! Niciuna nu este copiată după o altă poveste sau .. cum îmi zicea cineva: frate, astea sunt după filme. Da mă, că pe pământu’ ăsta sunt doar 150 de oameni care creează, noi, Ceilalţi .. copiem totul după acei 150 de oameni. Noi nu putem să creem nimic. Nu ne duce capul şi suntem prea idioţi ca să facem aşa ceva, precum a inventa o povestioară. Mă rog, nu pe asta vroiam să dau focus.

Vineri, printre alte ore, am avut şi limba română. Era penultima oră. Ultima oră defapt, că la muzică a plecat toată clasa. Au plecat ogrămadă de elevi, am mai rămas vreo şapte, dar am zis să rămân chiar dacă nu aveam tema. A venit profesoara, a întrebat de temă, de lecţia pe care o studiem dar .. nimeni nu prea ştia mare lucru. M-a întrebat de temă, i-am zis că n-o am, iar mai apoi m-a întrebat dacă vreau să răspund. Bineînteles, la lecţia următoare nu am fost atent că am citit o carte (ce nu avea legătura cu lecţia) . Am văzut că nimeni nu vroia să zică nimic, aşa că m-am hotărât să răspund. La final, ultimul exerciţiu pe care îl aveam de făcut, era să fac o poveste (să scriu dintr-un film, dintr-o carte sau ceva din mintea mea – o poveste fantastică, cu elemente fantastice). Fix în momentul ăla, mi-am adus aminte ca odată am văzut nişte voci de oracole. Bineînteles, după cum aţi ghicit, i-am scris articolul ală, cu Amintiri din Infern (I) de pe “Voci de oracole”. Aceaşi poveste, doar că puţin mai pe scurt că n-am avut timp în 20 de minute. Profesoara la exerciţiul ăsta mi-a dat 9! Faza mai nasoală a fost că n-aveam tema facută. Am luat un 7 la răspunsurile pe care le-am dat (am reţinut alea în timp ce citeam cartea mea cu o oră înainte), un 9 pe ultimul exerciţiu şi .. 2 pentru temă. Rezultă nota 6. Nu mă simt nasol că am luat o notă aşa mică, deşi puteam să iau 8-9 dacă îmi făceam tema. Însă asta e, să dea nenea de sus să rămân eu cu circumvolunţiunile populate şi să rămână cu notele … aia care mi-au zis: “ce prost ai fost! cum să iei mă 6?” Am şi un răspuns pentru ăştia: măcar eu îmi conduc viaţa, nu doar picioarele!

P.S: uneori e bine să debitezi unele chestii, nici nu ştii când o să-ţi folosească!

De câteva zile, Alexandru Solomon a lansat primul concurs de pe wallsticker.ro Dacă nu ştiţi ce este wallsticker, puteţi citi mai multe în paragraful ce urmează:

Wallsticker este un magazin online ce produce şi comercializează stickere(autocolante) pentru pereţi. Acum e foarte usor să îţi decorezi casa cu bani puţini doar folosind stickerele pentru pereţi. Stickerele sunt făcute dintr-un material special, mat, care să adere la pereţii dumneavoastră.

În ce constă concursul ?

Tot ce trebuie să faci ca să participi la acest concurs, este să te abonezi la Newsletterul Wallsticker.ro, şi ai şansa să caştigi un produs la alegere de pe site. Ca să participi la concurs, trebuie să-ţi înscrii adresa de mail în caseta roşie din partea stângă a site-ului, iar mai apoi să confirmi înregistrarea, prin click pe link-ul de confirmare ce o să-l primeşti pe mail.

Concursul durează în perioada: 13.10.2009 – 31.10.2009, iar caştigătorul va fi ales pe data de 1 noiembrie 2009.

Câştigătorii vor fi anunţaţi prin newsletter şi contactaţi prin e-mail, iar premiul ales va fi livrat prin Poşta Română.

Da, poate că nu toată lumea caută să strângă doar bani. Alţii îşi doresc de la viaţă şi de la persoanele din jurul lor alte lucruri, înafară de bani. Cum ar fi: respect, prietenie (NEcondiţionată), iubire şi altele. Dar cum ajungem să le avem?

1. Iubire – aici, depinde foarte mult de tipul de iubire. O să trecem în revistă doar punctul: a) din partea unei fete – în această situaţie, iubirea vine de la sine. Tu nu trebuie decât să ai câteva lucruri, iar iubirea o să vină valuri-valuri din toate părţile. Îţi poţi alege din sute de iubiri, pe care o doreşti. Bineînteles, iubirea e disponibilă în mai multe culori: roşcat, blond, brunet, şaten şi combinaţiile lor. Mai există şi ediţii limitate de roz şi verde, însă acelea necesită alte condiţii.

Ziceam mai sus că trebuie să ai unele lucruri. Păi, dacă ai o “casă” pe la munte, o cabanaă în deltă şi un bmw seria 5 nou-nouţ, deja problema este ca şi rezolvată. Cu cheia aia poţi deschide multe inimi. Dacă mai e şi rosu, iar pe lângă asta mai are şi ceva îmbunătăţiri .. deja te poţi considera un terorist la suflete.

2. Prietenie (NEcondiţionată) – aici situaţia e puţin mai dificilă. Nu se ştie dacă încă mai există aşa ceva. Ultimele urme ale prieteniei necondiţionate au fost văzute acum 20 de ani, prin România .. însă din cauza “braconierilor”, această specie este pe cale de dispariţie, dacă chiar nu a dispărut. Mulţi dintre noi, au crescut la bloc. Când eram mici, aveam foarte mulţi prieteni. De la blocul tău şi de la blocurile de alături. Eram peste 30-40. Toţi, prieteni până la moarte şi dincolo de ea. Cu timpul .. ajungi să nu mai ai niciun prieten. Toţi uită de unde au plecat. Nu că ai vrea să staţi 24/24 unul lângă altul, dar măcar câteva întrebări pe messenger puse la două luni:  (“ce mai faci? eşti bine?), înafară de: (“bă, unde găsesc melodia …? ; “cum fac să modific în photoshop ..?) şi altele de genul ăsta.

Când ajungi în momentul ăsta, îţi dai seama că viaţa ta este o dramă şi că prietenii mai vorbesc cu tine .. doar ca să facă minute! Nu merită să mai discuţi cu ei! Da`, doare să le spui direct în faţă şi sincer că nu prea mai aveţi ce să vă spuneţi, dar asta e realitatea. Nu trebuie să ai 20 de prieteni falşi, când .. te ai pe tine!

Citeste mai multe »

De câte ori am auzit acest clişeu .. deja m-am plictisit. Dacă îmi dădea cineva un euro pentru fiecare dată când am auzit acest clişeu, acum eram pe locul întâi în topul forbes (nu România). Însă, dacă stăm şi judecăm, într-un fel are dreptate. Nu pot să afirm acum că nu este aşa, deoarece chiar aşa este tânăra (de)-generaţie. Trăiesc printre proşti şi mă întâlnesc cu ei în fiecare loc. Pe stradă, la scoală, la alte activităţi de ale mele, îi găsesc peste tot! Şi chiar m-am săturat până peste cap.

Însă .. dacă privim partea cealaltă a paharului, n-are dreptate. Tânăra generaţie este proastă, dar “vechea” cum este? Nu e tot la fel? Hai să ne convingem:

Citeste mai multe »

De câteva săptămâni a început nebunia asta cu balul bobocilor. Care mai de care se lupta să câştige sponsori, să invite şi ei pe cineva la bal să le cânte şi aşa mai departe. Umblă în fiecare zi timp de câteva săptămâni, ca să facă rost de: artişti, dj, local etc. Nici nu-i înteleg p-ăştia de ce se agită atâta. Oricum, e un căcat de bal şi chiar nu-i înteleg rostul acestui eveniment.

Anul trecut, n-am mers la niciun bal şi anul ăsta .. am de gând să rescriu istoria, însă nu se ştie niciodată. Mulţi m-au criticat şi au început să mă ia cu chestii: “cum mă? n-ai fost la bal? ce prost eşti!”. Da ştiu, sunt un prost, că n-am fost la nişte baluri de căcat, să văd cum nişte maimuţoi se zbenguie suiţi pe nişte cuburi. OK.

Azi, am stat şi m-am gândit la motivele care sunt pentru a merge şi pentru a nu merge la un bal. Cele pentru care să mergi:

• dansezi
• cânţi
• bei ca prostu
• asculţi muzică
• râzi

Atenţie, astea .. sunt auzite de prin jurul meu, de la colegi şi d-ăştia de vârsta mea. Sunt motivele pentru care merg ei la un bal. Să le luăm pe rând:

De dansat, pot să dansez şi prin casă.  De cântat, chiar cânt în fiecare zi. De ascultat muzică .. nu se mai pune problema. Calculatorul meu stă aprins 24/24 timp de două-trei luni. Winamp-ul nu stă închis niciodată! Chiar dacă mă uit la un film sau fac ceva ce îmi necesită atenţia, nu-l închid. Îl pun pe stop. Deci .. de muzică nu duc lipsă absolut deloc. Şi plus .. de ce as vrea să merg, să-l ascult pe Florin Salam sau mai ştiu eu pe care DJ  de house pa-Pagal lansat de câteva zile iar acum se crede mare şi tare-n ţară. Nu mersi!
De băut, pot să beau cu un prieten acasă, sau într-un bar bine ales, unde chiar ne simţim bine, iar muzica şi ambientul sunt pe placul nostru. De râs, dacă chiar vreau să râd, intru pe youtube şi îl pun pe Teo de la Deko să-mi zică câteva şi chiar o să râd cu poftă.

Motive pentru care să nu merg? Astea cred că sunt infinite şi nici nu le pot găsi pe toate. În primul rând, o sa dau de aceiaşi proşti cu care mă cert în fiecare zi, în clasă sau pe holurile şcolii. Şi să nu-mi ziceţi că nu e aşa .. În fiecare zi vă certaţi cu unu, pentru că e prost, dar nu .. la bal trebuie să mergeti, ca să beţi, râdeţi şi să vă simţiţi bine cu colegii! Sunteţi chiar de-a dreptul ipocriţi!

Chiar dacă cu blogul am luat o mică pauză, să-i zic aşa, la seriale am continuat să mă uit, ba chiar m-am apucat şi de altele noi. Serialele la care mă uit în prezent sunt: Dexter, True Blood, Medium, The Vampire Diares şi Criminal Minds. Partea cea mai urâtă e că nu notez la fiecare serial în parte la ce episod am ajuns, şi la unele .. le mai uit din când în când.

The Vampire Diares (2009)

Acest serial mi-a fost recomandat de un coleg din clasa. La început m-am gândit că o sa fie gen Twilight, dar am zis să descarc primul episod şi să văd cum e şi apoi mai vedem. Ca să vă zic o scurtă descriere:

Este vorba despre Stefan, “tipul cel nou” ce se mută la şcoala din oraşul Mystic Falls. El, atrage priviri atât din partea fetelor cât şi a băieţilor deoarece pare foarte misterios. Uşor uşor, între el şi Elena se leagă o prietenie foarte frumoasă. Totul este bine şi frumos, până când .. în oraş se întoarce şi Damon, fratele lui Stefan. Acesta se întoarce pentru a-i plăti o poliţă mai veche lui Stefan.

Eu acum, v-am zis rezumatul rezumatului, însă povestea este mult mai mare şi mai frumoasă. Şi da, totul e normal, fără ca ei să sclipească în soare, de parcă ar fi jucărioare picate în pungile de pufuleţi, cumpăraţi cu 5 lei baxu de la Nea Costică, de la magazinul din colţ. Serialul este o ecranizare a unor cărţi, scrise de către Lisa Jane Smith, şi publicate prin anul 1991 parcă. Asta .. am precizat ca să nu mă abordeze copilele de care vorbeam în postul anterior, cu chestii de genul că ar fi copiat după Twilight.

Citeste mai multe »

… sau “Frumoasa şi Bestia” în varianta 2.0! N-am citit cărţile, dar nici nu am de gând s-o fac, însă … m-am uitat la film. Şi l-am văzut, mai mult forţat, căci din proprie iniţiativă, nu mi-aş fi pierdut timpul cu aşa ceva. Filmul ăsta a fost ridicat în slăvi mai mult decât oricare alt film (cel puţin în România).  Nu pot să zic că nu mi-a plăcut, însă nu este un film de nota 10, ci de şapte! Maxim! Nu înţeleg de ce toate fetele astea neîmplinite sexual văd atâta romantism, atâta dramatism şi alte căcaturi în el. Am văzut filme de zece ori mai bune, care n-au fost ridicate în slăvi atâta. Dar aşa e românul … consumator de căcat, dat cu ciocolată pe deasupra.

Zilele trecute, cineva mi-a zis: “bă, să citeşti cărţile că sunt mult prea tari! merită!”. E nu zău? Bă, sunt atâţia scriitori pe lume, începând de la Dostoievski, Twain, Clavell, Verne, Tolstoi, Shakespeare, Alighieri, Balzac iar lista poate continua .. şi voi aţi ales s-o citiţi pe Stephenie Meyer? Care până mai ieri era un nimeni? Şi ce poţi învăţa dintr-o asemenea carte? Nu zic că nu e bine să o citeşti, doar că, mi se pare mult mai ok să citesc o carte scrisă de Balzac din care pot învăţa mult mult mult mai multe lucruri decât dintr-o carte insipirata după alte poveşti. Da, poate că acuma o să ziceţi că ceea ce spun eu este o aberaţie, dar chiar aşa este! Apucaţi-vă şi citiţi Charlaine Harris – “Vampirii Sudului”! O să vedeţi. După aceste cărţi, a fost făcut serialul True Blood şi pe lângă Twilight .. este ca Mircea Diaconu, mare actor în faţa lui De Niro! Şi că tot suntem la povestea din Twilight, de ce nu e originală? Vampirii mai nou au Volvo? Pot sta la lumina? Tâmpenii schimbate doar ca să nu pară chiar atât de sugestiv că sunt copiate.

Citeste mai multe »

Da, şi nu mă refer la Cioran, Eliade, Bacovia sau mai ştiu eu ce filozof sau autor de proză cunoscut. Noi chiar ne-am născut să scriem cărţi. Suntem un popor de creatori, de gânditori, şi parcă ne-am născut pentru a scrie cărţi. Da, poate unii dintre voi aţi ghicit. Mă refer la toate aşa-zisele vedete autohtone ce ne înconjoară. Nu mai suport să aud că şi-a mai lansat încă cineva o carte. Aşa e la modă acuma? Chiar dacă eşti un semidoct cu aceleaşi clase ca şi trenul personal de pe ruta Braşov-Sinaia-Bucureşti .. aşa e la modă? Să scrii şi tu o carte?

Uşor uşor, librăriile de prin ţară s-au pricopsit cu cărţi semnate de: Laura Andreşan, Loredana Groza, Andreea Marin, Mihaela Rădulescu iar lista poate continua. În primul rând, vreau să precizez că accept democraţia iar ăsta e un drept, dar unii parcă prea şi-au luat-o în cap.

Laura Andreşan

Mi-amintesc că descoperisem o ciudată legătură între Sorin Vântu şi Nicolae Văcăroiu. I-o prezentasem lui Iacob (fost patron al ziarului Curentul – n.r.). Câteva ore mai târziu mă aflam în studioul lui Dan Diaconescu de la OTV, expunând public descoperirea. A doua zi, am băut altă cafea cu Iacob. Câteva zile mai târziu i-am spus că am fost hărţuită sexual de un politician. După câteva ore, acelaşi studio, acelaşi Dan Diaconescu, tot OTV. Demonstrăm hărţuirea cu o casetă. Mihai Iacob intră în emisie prin telefon şi mă concediază”.

Iniţial nu am vrut să scriu această poveste în carte. Eu încă aştept scuze. Îl cunoscusem pe acest politician. Urechile îmi ascultaseră propunerile deloc decente pentru un politician sau, de fapt, de ce nu? Era burlac, nu?

Un organ sexual masculin păros (…), scos prin sliţ

Nici nu ştiu cu ce să încep exact aici. Laura, scrie despre .. nimic. În cartea asta bănuiesc că sunt prezentate cuceririle şi aventurile de noapte pe care le-a avut. Per total, despre viaţa ei de curvă de Bucureşti. Printr-o simplă ecuaţie făcută la cele spuse mai sus, rezultă că viaţa ei este un nimic, iar despre asta a scris şi ea: despre nimicul ei. Numai bun de publicat într-o carte şi de scos pe tarabe. Şi sincer acuma .. de ce aş vrea să aflu cu cine şi-a mai pus-o Laurica?

Citeste mai multe »

Da, mi-am făcut iarăşi blog. Încep cu câteva îmbunătăţiri, chiar majore aş putea spune eu:

• în primul rând, domeniul. Chiar nu se mai putea să continui cu powerpuffblog.com  Am realizat că de la o vârstă începi să gândeşti altfel şi că nişte lucruri care acum un an ţi se păreau foarte faine, acum ţi se par de tot căcatul şi nu merită să sacrifici nimic pentru ele. Un exemplu bun ar fi chiar ăsta.
• voi scrie cu diacritice. De ce? Pentru că, am realizat că aşa arăţi defapt că vorbeşti în româneşte. Şi să nu mai stau să scriu puţinele cuvinte pe care le foloseam cu “tz” din lipsă de “ţ”.
• o să am o temă personală. A mea. Numai a mea. Personalizată! Momentan este codată şi .. aştept să iasă din “cuptor”, ca să mă pună pe jar!

Cam atâta deocamdată. Nu-mi mai vin în minte acuma. Restu .. ne citim în continuare.