Totul parcă revenise la normal. Era liberă, gata să facă ce vrea şi când vrea. Trecuseră deja aproape cinci săptămâni de la acel incident şi parcă începea să uite ce s-a întâmplat, însă ştii şi tu, nimic nu trece cu adevărat, urmele vor rămâne mereu acolo tatuate, în sufletul şi pe trupul ei. Acum doar câteva fire naive de praf s-au aşternut deasupra.
Mai erau două zile şi pleca la mare împreună cu fostele colege de liceu. Erau patru în total, iar acolo urma să se întâlnească cu o grămadă de tipi, care mai de care. Nu era interesată de acest subiect câtuşi de puţin. Nu vroia să-i mai vadă. Doar nesimţiţi, porci şi bădărani!
Deja îşi făcuse bagajele, pusese tot, de la periuţa de dinţi până la crema de bronz plus vreo zece kilograme de haine şi accesorii. Cam cât înseamnă asta? Păi, cam trei trolere din acelea mari.
Maria sigur va avea ceva de comentat, adică până la urmă, era maşina ei, portbagajul ei, spaţiul ei. Şi celelalte fete aveau de gând să-şi mai ia bagaje, nu vroiau să plece doar cu hainele ce le purtau în acel minut, iar Dana nu era singura care mergea în acea vacanţă.
