de când ai plecat,
mă simt tot mai trist,
mai gol, şi mai sărac.
atât de sărac, încât
n-am bani nici să-mi cumpăr
o pungă de praf, s-o împrăştii
pe toată mobila,
în speranţa că cineva-şi va da
seama că tu nu mai eşti,
şi nimeni nu va mai face curat
în această odaie.
Umblă zvonul că te-ai iubi cu alţi băieţi, pe alte alei, prin alte file de cărţi. Eu nu plec urechea la fiecare zgomot, aşa că încep aţi desena următoarea scrisoare pe care o vei primi de 1 mai. Sunt nehotărât şi nu ştiu ce să zic, ce să fac, şi te privesc buimac. Te las pe tine să alegi viitorul nostru.
Uneori, Dragoş mă învaţă şi lucruri bune aşa că m-am apucat să citesc Maitreyi. Ştiam despre ce e vorba în ea, însă el a fost cel care a pus punctul pe i de la Iubire. Vine vara şi vom pleca câte patru, câte patru în maşini, alături de mici provizii plus un cort în care să ne refugiem pe plaja murdară. Murdară de atâtea sentimente aruncate de către fiecare unde a apucat, şi de iubirile altor oameni, de alte naţionalităţi, aduse de Marea Neagră pe ţărmul nostru.
Mi te şi imaginez cum vei sta în maşina mea mică, pe scaunul din dreapta, fumând o ţigară, scoţându-ţi soşeţelele roşii pe geam să le admire toată lumea şi-mi vei pune să ascult doar Regina Spektor şi Parov Stelar până la mare, iar acolo vom asculta doar sunetul valurilor liniştite ce ne şterg desenele făcute la apus.
Atâtea poveşti, atâtea persoane despre care am scris fără să-ţi dai seama în doar două sute şi ceva de cuvinte. Anul ăsta nu va semăna cu niciunul din trecut, doar din simplul fapt că te-am cunoscut pe tine şi că va fi ultimul meu an. Nu voi ţine cont de restu.
Probabil foarte mulţi din cei care citesc acest text, folosesc facebook ca reţea principală de socializare. Trecem peste faptul că socializare este un cuvânt picat ca din cer, chiar nepotrivit pentru ceea ce reprezintă aceste site-uri. În fine. Mă gândesc că aţi văzut că apar foarte multe evenimente d-astea idioate, făcute de orice copilă idioată care nu ştie ce să mai facă să iasă în evidenţă, să capete popularitate. Bun, şi uite aşa avem ziua coca-cola, ziua în care purtăm ochelari de soare, ziua în care purtăm rochii, în care ne facem unghiuţele roşii şi alte genialităţi. Da, sunt ironic, şi zic asta să se prindă şi bloggerii care au o problemă cu modul unora de a scrie.
Am intrat şi eu la evenimentul ăla cu coca-cola să văd descrierea evenimentului, în ce constă. Deliciul, nu este descrierea, ci comentariile participanţilor care sunt foarte entuziasmaţi de eveniment. Era una care declara că e cam greu cu munca, şi cafeaua nu prea face bine la inimă, aşa că mai bine consumă 1L de coca-cola. Replica mea ar fi: nu te supăra, eşti idioată? Nu mă înţelegeţi greşit, şi mie-mi place coca-cola, şi eu beau coca-cola însă… să compari cafeaua cu cola şi să stai să te gândeşti care e mai sănătoasă, şi care face mai mult rău… ai o problemă clar! Probabil cola ţi-a afectat şi judecata, dacă ai avut-o vreodată. S-o luăm pe rând, am văzut că mulţi au probleme cu logica în ultimul timp:
În plus, a fost Earth Hour. Un eveniment care se ţine de ceva ani, şi ştiu sigur că la începutul său acest eveniment a avut mai mult impact, deoarece oamenii făceau chestia asta pentru că se gândeau de ce merită să o faci şi, în general, se gândeau la chestia asta: de ce ar trebui să facă lucrul ăsta. Acum, a fost fluier vid (expresie echivalentă cu fix pula!) deoarece acum totul se face pentru că e cool, pentru că şi ceilalţi o fac, iar restul nu mai contează.
Erau unii care erau aşa entuziasmaţi în comentariile alea de pe facebook… şi erau aşa mândrii de ei că sunt nişte adevăraţi ecologişti pentru că ei au ţinut earth hour în 2011 şi alte chestii ce ţin de narcisism. Mi-am dat seama că ideea evenimentului e bună, însă atâta timp cât consumatorii mari de energie/curent nu fac ceva în sensul ăsta, nea Ion de la ţară nu rezolvă nimic şi nu schimbă cu nimic situaţia. Nici acum, nici în treizeci de ani. Căcatul ăla cu: dacă noi le demonstrăm azi unora că avem dreptate, mâine or să facă şi ei ca noi şi uite aşa ne vom înmulţi, e o minciună gogomană care e făcută să vândă, şi atât! În realitate nu e aşa.
Şi, după cum am mai zis, dacă vă fac idioţi, vă aduc şi probe. Poftim: citeşte asta! (hai repede cât e caldă)
Cu o vechime de peste trei ani pe piaţa pariurilor sportive online din Romania, Pariuri-X.ro a devenit cea mai mare comunitate de pariori din ţară cu peste 13.000 de membrii înregistraţi şi peste 450.000 de mesaje postate pe forum. În acest moment Pariuri-X.ro a organizat un concurs în premieră în România
Citeste mai multe »
Iubesc ceea ce scriu, pentru că am început să scriu despre tine, iar pe tine nu am cum să nu te iubesc. Te aştept în fiecare dimineaţă, în acelaşi loc, cu acelaşi tip de cafea, acelaşi palton, acelaşi pachet de ţigări, aceeaşi muzică pe fundal, acelaşi singuratic. Vii agale cu mănuşile albăstrui, în timp ce fulgii de martie ţi se pun în păr şi pe umeri. Tragi de uşa defectă şi te chinui s-o închizi în urma ta.
Colorăm primăvara ce apune în sens invers peste lumea noastră, prin cafenele, pe aleile de ieri pe care ne-am plimbat. Am greşit în roman multe chestii şi mi-ai atras atenţia. Ştiu că nu ştiu să scriu, însă tind să cred că acum investesc pentru a-mi asigura ţigări pe viitor. Peste ani, când editorul îmi va spune că nu are cum dracu să publice aşa ceva, îmi voi lua caietele, te voi chema la mine şi vom fuma foile acelea pătate de cerneală şi amintiri.
Îmi aduc şi acum aminte cum te-ai dus pe balcon, te-ai pus jos şi ai început să fumezi. Viciu în viciu, legate de mână. Pun pantera în boxe şi dau volumul mai tare să nu-mi auzi inima cum bate.
Am luat din raftul meu micuţ căruia îmi place să-i zic bibliotecă vreo şapte cărţi şi le-am deschis pe toate într-un mod aleatoriu. M-am chinuit ore şi ore să extrag cuvinte, să le rescriu, să le aranjez, să-ţi pot spune ceea ce simt pentru tine. Sunt gol, eu nu sunt în stare să creez aşa ceva, însă nici cărţile nu reuşesc să o facă când vine vorba de tine. Nimeni nu poate picta cuvinte să te descrie într-un mod realist, să te arate aşa cum eşti tu.
Foaia a luat foc, aflându-mă între angelic şi demonic. Îmi e frică când mă uit în jurul meu, atâtea pericole şi atâţia oameni răi, la fiecare pas. Îmi e frică că ai putea să păţeşti ceva şi atunci ce aş mai face? Nu aş mai avea pe cine să iubesc. Te-aş sechestra într-o pivniţă pe vecie, precum un austriac nebun, nu din răutate ci din iubire. Acolo, în acel alcatraz, nimeni nu-ţi poate face rău.
Mi-a amorţit mâna şi ar trebui să schimbăm poziţia. Ne certăm pe subiecte aiurea, care din noi e Artistul şi-mi vine să râd de fiecare dată când te văd că râzi de mine şi de ceaiul meu de caise & piersici cu gust de căpşuni.
p.s. auzi? când o să mă fac mare, vreau să-mi tatuez şi eu o pasăre d-aia pe piept.
printre firele înalte de iarbă,
te cuprind de mijloc
şi te trag mai aproape.
îţi prind primii cercei biodegradabili
iar tu mă pupi apăsat pe obraz,
însă am uitat să-ţi spun un lucru:
cerceluşii tăi au chiriaşi!
am urcat toate bagajele în portbagajul maşinii
urmează să mai cumpărăm câte ceva de mâncare
pe drum, şi să alimentăm.
plecăm pentru o lună, de linişte şi pace,
fără manele şi oameni nesimţiţi!
anul ăsta plecăm la mare
pe calea lactee.
Zâmbesc ironic şi-mi aduc aminte de toate acele clipe, de toate acele vorbe fără rost. Nu înţeleg cum poţi trăi fără să ştii nimic de el, însă nu e nicio problemă. Şi probabil că te-a rugat să fii alături de el într-un moment important, O SINGURĂ ZI PE AN! atât. Nu a contat, nici pentru tine, şi nu va mai conta nici pentru el. A înţeles pe deplin mesajul tău.
Ai citit Străinul – Camus? Nu ţi-o recomand, nu-ţi mai zic nimic. Şi-mi pare rău că te-am ascultat atunci când nu trebuia, şi trebuia să ajung în ultimul hal. Da, chiar în ultimul hal! Nu-mi era frică de nimic: nici de secţia de dezintoxicare, nici de spitalul de nebuni. Nebunii au lumea lor.
Nu-mi e ruşine cu ce am făcut, nu toţi oamenii reuşesc în viaţă şi ţi-aş da citate dintr-un clasic, însă oricum nu vei înţelege nimic. Da, sunt anti-social şi depresiv, iar dacă nu-ţi convine, poţi cauta fericirea-n altă parte. Vezi că se apropie ziua ei de naştere, să n-o uiţi te rog! N-am cunoscut-o, însă îmi dau seama ce simte. Rămâi cu ai tăi pe vecie!
// p.s. unii mai fac greşeli, mă piş pe lumea voastră!
mereu primul lucru este cel mai bun,
pentru că odată cu trecerea timpului
înveţi, iar uneori intervine monotonia.
d-aia am iubit primul fum,
prima iubită,
primul sărut,
prima noapte de dragoste,
primul poem scris,
prima carte publicată.
Azi m-a sunat şi mi-a spus că e trist, singurătatea-i apasă pe umeri cu fiecare clipă ce trece. Poate nici nu gândeşti cum se simte, poate stările prin care trece tu nu le ştii nici măcar teoretic. I-am promis că voi trece pe la el, să-i mai alung din ceaţa în care e învăluit, să-i aduc un înger să se lupte cu ai săi demoni. Alcool şi Tutun, doi prieteni ce-l învaţă cum să meargă, ce trasee să aleagă.
Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Avea o ancoră pusă pe perete. Se agaţă de orice vis, de orice moment iluzoriu doar ca să alunge sfaturile primite şi compătimirea jegoasă, nemiloasă. Drum alb şi lumini de faruri, o fantomă sau aşa s-a deghizat de data asta. Răspunsuri există, însă mai bine n-ar fi existat. A aflat că mai are maxim şase luni de trăit. Ştia asta şi fără confirmarea medicului, fără diagnostic. Regina îi e cancerul şi nu poate lua piesa. Şi şi-ar dori ce n-a primit în copilărie, o maşinuţă sau un trenuleţ… să-i curme viaţa!
Atâta suferinţă la vârsta în care tu nu ştii ce-nseamnă viaţă sau lucruri simple. Pentru el spiritualitatea a fost mereu pe primul plan, însă civilizaţia l-a obligat să treacă de la una la alta, fără să gândească. Îngrădit de sentimente false, oameni amăgitori şi complexitate, când totul e atât de simplu. Nu cere prea mult, iar norii sunt departe. Mr Vertigo? Basme prietene, nu vom înţelege ideologia asta niciodată, iar el va fi singurul dus departe.
Şi-a închis telefonul, nu-i pasă deloc, nu vrea oameni, nu vrea să-i spună toţi prietenii că le pare rău că el în câteva luni nu va mai fi printre ei. Ştie că nu-i adevărat, şi-am fi ipocriţi să zicem asta. Nu înţelege de ce oamenii fac lucrurile astea. Şi-a şters o lacrimă, nu din pricina suferinţei sau a gândului – ci pentru că nu a făcut atâtea câte şi-ar fi dorit. Fără eroi, fără prietenie, fără Făt-Frumos.
***
Nu ştii ce vrei şi simţi că faci mereu aceeaşi greşeală, însă el te simte. Hotărăşte-te ce-ţi doreşti, poate mâine va fi prea târziu, şi doar atât! Nu e departe, momentul când voi termina această carte, Şi pe ultima pagină voi scrie: dedicată ţie, DA, ŢIE!
**
P.S. da, am aflat că am cancer. nu plânge, nu-mi zi că-ţi pare rău, nu vreau telefoane, nu vreau mesaje.
Şi ştii de ce? pentru că nu vor avea absolut nicio consecinţă.
P.S. 2 e amuzant că mereu trebuie să modific unele chestii, aflându-mă în contradicţii şi probleme cu persoanele despre care vorbesc. şi da, mi-aş dori să vină chiar în momentul ăsta!
când aveam şase anişori,
ca orice copil
îmi doream un animăluţ.
ai mei au fost de acord
până la urmă,
aşa că mi-au cumpărat
un mic acvariu cu
cinci peştişori aurii.
erau foarte frumoşi
şi-mi făcea plăcere să-i hrănesc
şi să le schimb apa,
însă ceva nu-mi plăcea la ei:
erau defecţi rău. ai dracu,
îşi îndeplineau dorinţele între ei.
