cald şi moale
şi uneori nu mai ai nevoie
de nimic ce conţine
suflet de human.

câteva sunete de corzi
ciupite cu grijă şi
ea.
doreşte dragoste şi afecţiune
d-asta se suie pe pieptul tău.
le va avea.

ca dobrescu, la modu…
cum să-ţi trăieşti viaţa ca un ignorant?
indiferent la singular,
la plural, iar în final totul
redus la nivel mondial.

să nu vă abandonaţi
vieţile
când nu o să ne mai
întâlnim vreodată.
şi
urmează-ţi conştiinţa, calea,
fără mare onoare
indiferent dacă naţiunea moare.
jumate partea de pe ultimul raport
levitând în jurul acestui cuvânt mort.

spiderman şi batman
vor bate palma
la un pahar de whisky
şi vor salva dragostea
din lumea asta rea.

o vor lua şi o vor duce
pe planeta extratereştilor
unde ei vor şti să
profite cu adevărat de ea,
mai mult ca noi.

îmi pun masca pe faţă
şi-l sun:
alo? bă batman…

haos e în toată lumea
cartiere, oraşe, ţări, continente
ape, fluvii, mări şi oceane,
haos e peste tot.

nu e nevoie să stai
mult pe aici
ţi-ai făcut treaba,
lasă ceva în urmă
şi vezi-ţi în continuare
de drumul tău neîncetat.

n-ai nevoie de aşteptări
şi poate chiar premii,
totul îl primeşti după ce pieri.
aici probabil e doar o gară
în drumul fiecăruia către
eternul eden strict efemer.

te cer şi mă cerţi,
mă cerţi şi te cert
şi nu ne putem hotărâ
care din noi e mai rău.

mă anunţi că pleci
şi că n-am ce să-ţi fac,
iar piciorul tău nu e lângă mâna
mea, să te prind şi să te ţin aproape.
mă oftic şi renunţ.
noapte bună!

mă cert şi te cerţi,
te cerţi şi mă cert
şi nu ne putem hotărâ
care din noi e mai bun.

ar fi pentru prima oară
şi nesiguranţa se citeşte-n
ochi căprui.
ba tu primul, ba eu prima
neexistând bine sau rău,
iar sentimentele fiind anulate de
ruşine şi pretexte.

lumina lunii cade exact pe
rochiţa de vară ce a căzut
cu câteva minute înainte
şi,
parcă singuri pe o barcă
ne lăsăm duşi de val,
explorând ca polo sau magellan.

Continui filmul de mai înainte şi încerc să îmbin mai multe rupturi, mai multe fragmente pentru a realiza ceva. Am precizat şi în articolul anterior că nu sunt de acord cu cei care nu te lasă să faci în viaţă ceea ce-ţi doreşti. Da, este posibil ca tu să o iei pe multe căi greşite în drumul tău spre nimic, însă atâta timp cât tu eşti în deplinătatea facultăţilor mintale, eu nu văd absolut nicio problemă aici. Sunt de părere că fiecare om trebuie lăsat să experimenteze, să greşească şi să înveţe, să aleagă singur ce e bine, ce e rău. Nimeni nu ştie cu adevărat ce este binele şi ce este răul. Doar noi îl putem alege pe fiecare în parte.
Şi până la urmă, ce e viaţa? Ce reprezintă ea? Încotro se îndreaptă viaţa mea? Dar a ta? Voi chiar nu aveţi vise? Chiar nu aveţi principii de viaţă, reguli după care vă ghidaţi? De ce toată lumea îşi doreşte să aibă un loc de muncă, un copil, o casă, o maşină şi restul să fie la întâmplare? Toate astea sunt nimic pentru noi. Unii visează mai departe de atât.

Cel mai mult mă disperă când văd că unii părinţi le impun copiilor ce să facă în viaţă, începând de la alegerea liceului şi continuând cu foarte multe chestii. NU suport să aud chestia asta: ei îşi doresc pentru tine ceea ce n-au putut ei să ajungă. Păi du-te-n morţii tăi, mie chiar nu-mi pasă! Dacă tu ai vrut să fii doctor, e treaba ta, pe mine nu mă priveşte! Ai dat rateu din nu ştiu care cauză, asta e. Mai ai zile de trăit? Dacă da, atunci du-te frate la facultate şi devino doctor dacă tu asta ţi-ai dorit când erai ţânc. Poate că mie nu-mi place să fiu ceea ce vrei tu să fiu, poate că nu mă pasionează, poate că sunt diferit de tine şi pentru mine altceva contează pe lumea asta!

Nu-i mai credeţi pe cei mai mari ca voi, încercaţi să gândiţi şi singuri! Acum îmi aduc aminte de ce zicea teo într-un show, de proverbul acela cu: cine nu are bătrâni să-şi cumpere. De ce toată lumea are impresia că bătrânii, automat, sunt mai deştepţi şi mai înţelepţi? Uitaţi-vă în jurul vostru! Chiar nu vedeţi că sunt atâţia oameni care TRĂIESC DEGEABA? Chiar nu vedeţi că în ţara asta puţini au citit Mioriţa, însă toţi se ghidează după efectul de turmă?! Dacă tu la 20 de ani eşti prost, cu siguranţă la vârsta de 60 nu o să fii vreun filosof. Nu e chiar aşa. Normal, evoluţia are loc în tine în fiecare zi, însă regula asta nu se respectă mereu pentru că d-aia au fost inventate regulile, să fie încălcate!

Citeste mai multe »

Vă prezentam teaser-ul videoclipului pe aici, însă iată că acum a venit ziua când videoclipul a fost lansat. Exact cum trebuia să iasă a ieşit. Nimic de reproşat, plus că, aşa cum zicea şi Cumicu: facem muzică nu cinematografie! Deci dacă vreţi videoclipuri d-alea drăguţe cu multe fete dezbrăcate, maşini decapotabile, bling-bling-uri şi alte căcaturi care n-au ABSOLUT nicio valoare, schimbaţi canalul!

Despre melodie sau despre mesajul ei, nimic de zis. Nu mă simt în măsura să dau sfaturi şi să vă zic ce să faceţi cu viaţa voastră pentru că eu am înţeles chestia asta: am înţeles că trebuie ca fiecare din noi să-şi vadă de viaţa lui, fără să-i sfătuiască pe ceilalţi ce să facă, să-i oblige să nu facă X sau Y şi alte lucruri de genul ăsta.

// p.s. a început numărătoarea inversă până la lansarea albumului.

una, două, trei…
uneori,
când găseşti dragostea
poţi face orice. poţi chiar
să numeri stelele de pe cer,
sau de pe…
şi cerul nu mai e atât de departe
nemaifiind duşmanul tău…
sunt 351.

Deci pot să zic că sunt nebun de fericire când ştiu care cum cine mişună pe aici, adică la mine pe blog. Cei care folosesc wordpressul şi au pluginul wp-usersonline ştiu despre ce vorbesc. Este un plugin care îţi arată utilizatorii, vizitatorii şi roboţii online pe blog. Printre vizitatori, se numără şi aceia care au mai fost pe blog, dar şi cei care sunt noi. Dacă aţi observat, după ce cineva lasă un comentariu, a doua oară când acea persoană va intra pe blog va apărea cu numele pe care l-a folosit în acel comentariu. De atunci înainte va apărea aşa, astfel că uneori mai ştiu cine care cum mă citeşte, ce oră şi ce articol.

E un sentiment foarte fain să ştii că unii oameni intră pe blogul tău să-ţi citească articolele, chiar dacă tu ai impresia că ei îşi pierd timpul cu scrierile tale. Da, sunt obsedat de control, şi da: mulţumesc!

ţi-aduci aminte cum eram împreună
de nopţi pierdute cu lună plină
ţigări aprinse si sticle golite
de trupuri calde şi adormite.

vrem o noapte mai lungă
la toţi să ne-ajungă!
vrem o noapte mai lungă
la toţi să ne-ajungă!

// p.s. cu siguranţă şi tu ai petrecut o noapte în viaţa ta în care îţi doreai să nu se mai termine. să rămână ora 4:00 pe vecie. indiferent de locul în care erai, cu cine erai, de ce erai acolo. pur şi simplu ai avut măcar una. pentru toate aceste nopţi, ei s-au gândit la noi şi au scris asta. urmează integral mai încolo.

fetiţa pedigree
îşi înfige dinţişorii ascuţiţi
adânc în pielea mea.
doare şi ştiu că-i place
dar ea are voie ORICE,
pentru că uneori adevărul
vorbeşte prin ea.

mânuţe neastâmpărate,
te va durea apoi,
nu nu.. nu şi nu
că s-au inventat pupicii
pe post de medicament.