Săptămâna trecută am primit pe messenger de la o prietenă din Cluj, un mic documentar de pe youtube despre cum poţi fura o bicicletă liniştit în Bucureşti, dar mai ales despre cum suntem noi aşa… ca naţie, ca popor.

Am testat cât de greu e să furi biciclete in București. Mi-am furat bicla de 16 ori, în miezul zilei din locuri aglomerate ale Capitalei, să vad dacă mă oprește cineva. Uite ce s-a întâmplat.

Îmi aduc acum aminte de ăştia care sunt ei aşa indignaţi că parlamentarii au adus ţara în halul ăsta şi etc. Îmi place aia cu ăia de la putere. Hahaha, foarte amuzant. Pe lângă ăştia, mai sunt ăia care cred cu tărie că ne tragem din romani, adică am fost colonizaţi de romani şi avem sânge latin. Voi ce credeţi? Ăia când au aflat că trebuie să trimită personal aici, să ne colonizeze, oare s-au gândit să trimită geniile, filosofii, scriitorii, actorii, profesorii… ? Eu cred că nu. Da, probabil e adevărat că am fost colonizaţi de romani, însă mai contează şi CUM.

Ştiu că acum câteva luni am citit la cei de la metropotam un articol despre viaţa de noapte din Berlin, de party-urile lor şi cum se distrează ei. Ceea ce nu ştim mulţi dintre noi, este faptul că nu ştim să apreciem muzica. Muzica din România sau mai bine zis, muzica difuzată de posturile de radio şi televiziune se rezumă doar la câteva genuri muzicale (infecte după părerea mea), de genul: house, dance etc. De ce infecte? Ştiu că acum o să-mi vină zeci de vizitatori din google căutând nu ştiu ce melodii, dar o să o zic pe faţă. După părerea mea muzica aceea e infectă deoarece nu exprimă nimic. Nu există mesaj, nu există compoziţie! Sunete artificiale oricine poate produce şi nu-ţi trebuie nicio şcoală să faci aşa ceva într-un program de genul Fruity Loops.

Ei, deci dacă doar asta se difuzează şi apreciază la noi în ţară, este logic că şi party-urile şi evenimentele muzicale sunt tot în genul ăsta, sau cele mai multe. În Braşov cel puţin cântă, bine… impropriu spus cântă, doar DJ. N-a auzit nici dracu de ei, dar sunt prezenţi în fiecare seară într-un club de pe aici. Bă, eu înţeleg, nu sunt împotriva, e muzică de club, băgaţi numai house şi daţi volumul cât mai sus, până surziţi! Pe mine mă deranjează că lumea se axează doar pe asta. Nu mi se pare drept să se întâmple asta. Trebuie băgat în seamă fiecare gen de muzică, fie că e rock, dance, folk, rap, punk, jazz, trance, chillout, reggae, tehno. Ar trebui să existe un echilibru la tot ce înseamnă muzică în ţara asta. La radio să se difuzeze şi house, dar şi reggae. Şi electro, dar şi folk.

Berlinul, ca şi Parisul şi multe alte oraşe europene are ceva foarte frumos: viaţă underground. La noi, după părerea mea, doar Bucureştiul se poate lăuda cu aşa ceva. E drept, e şi mai multă populaţie dar asta deja este o scuză în marea majoritate a cazurilor în care vorbim de Bucureşti. Diferenţa între Berlin şi Bucureşti este aceea că ăia au nişte party-uri puţin mai private decât cele private. Iar acum, cu citate pentru că mi-a plăcut postul lor la nebunie:

Citeste mai multe »

Lăsa-ţi vacanţele în Ibitza că nu-şi au rostul. Nu înţeleg de ce oamenii au tendinţa să fie proşti, la modă, plecând în X ţări doar pentru a arăta că ei au fost acolo iar restu sunt nişte fraieri pentru că nu au fost sau nu şi-au permis. Nu înţeleg de ce-ţi doreşti să mergi în Ibitza sau oricare insulă d-asta, exceptând Barbados . Insulele pe care pleacă ăştia sunt doar o parte a problemei, sunt multe alte ţări în care populaţia României pleacă doar pentru că… nimic. Nu înţeleg de ce nu aleg să meargă într-o ţară sau oraş în care să aibă ce vizita. Dacă ai fost la Paris şi ai vizitat doar Louvru şi Eiffel că le-ai văzut tu pe carcasa aia neagră… e grav. Sunt multe alte locuri pe care le poţi vizita şi despre care poţi învăţa iar mai târziu cu siguranţă îţi vor folosi.

Revenind la ideea cu care am pornit în acest articol, vreau să vă prezint câteva rânduri despre o construcţie din Bucureşti. Unii dintre voi poate o ştiu, alţii vor afla de ea. Eu am descoperit-o acum un an şi ceva şi pur şi simplu m-a fermecat. De ce? Pentru că-mi plac licorile astea două, pentru că-mi plac cafenelele şi pentru că trecutul acestei capodopere este magnific. Este vorba despre…

Citeste mai multe »

Bine, ar merge şi “ce-ţi doresc eu ţie dulce democraţie” dar tot cam pe acolo e. Când zici democraţie, zici România, unde fiecare înţelege democraţia în felul său. Am mai zis-o şi o mai zic, deşi nu am trăit în vremea comunismului, sunt tentat să cred că era mai bine. Poate e doar părerea idioată a unui puşti, nicio problemă, accept şi înjurăturile în comentarii. Dacă e să pun în balanţă democraţia care exista acum si comunismul care a fost, nu prea ştiu în ce parte se înclină. Nu zic că totul era ok, însă atunci oamenii nu mureau de foame. Aveau cum să-şi cumpere o maşină, o casă. Fiecare om avea cât-de-cât ca să-şi poată întreţine o familie. Iar cât despre legile şi toate chestiile care erau impuse, cenzura şi toate cele, au fost făcute dintr-un singur motiv: să ţină masele şi oamenii sub control! Nu să facă fiecare ce vrea! Oamenii ştiau că nu e bine să furi şi că nu e bine să dai în cap pentru că astfel ţi-ai semnat sentinţa la moarte. Pedepsele erau mult prea grele, iar astfel se temeau. Acum, fiecare face ce vrea, că-n melodiile lui Hora.

Revenind la titlul articolului şi la ce-mi doresc eu să văd în România. Păi e simplu: nişte atentate, nişte crime, nişte maşini aruncate în aer. Toate făcute cadou de către popor pentru ăia de pe scaune. Oamenii din China, India, Grecia, Kazakstan şi cam toate ţările alea din Arabia, aşa fac şi chiar dau rezultate. Tot aud în jurul meu, o bombă în X loc în India ce-l viza pe prim-ministru, în X loc atentate importiva celor de la conducerea ţării. Asta înseamnă unitate şi forţă. Dacă ieşi în stradă şi îţi ceri drepturile făcând dânsul pinguinului eşti doar un om incapabil ce-ţi baţi joc de viitorul unora şi meriţi să fii spânzurat imediat. Mie chiar mi se pare ceva deontologic chestia asta cu atentatele şi bombele. Frate, nu eşti în stare să faci ceea ce ai promis, ori pleci şi părăseşti postul pe care-l ocupi în al doilea minut ori eşti linşat!

Citeste mai multe »

Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi cea pe care-o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puşti zăluzi şi frustraţi care dădeau note ,,gagicilor” şi vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenţi erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta… Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât nişte obiecte de lux, ca automobilele lustruite din vitrinele magazinelor ,,Volvo” sau ,, Maseratti”: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea şi noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniţi: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund şi ce mijloc subţire, ce ţoale pe ea, ce plete de sârmă roşie, răsucită în mii de feluri…Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem şi din faţă: cum putea avea aşa pereche de ţâţe, aşa de perfecte cum numai în albumele de artă – care pe-atunci ţineau loc de Penthouse – mai văzuserăm? Pentru cine era o astfel de fiinţă, cum putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am aşezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi şi fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveştilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea şi el la coadă, mâncând seminţe, înaintea noastră: ,,E bună paraşuta asta, nu? V-ar place şi vouă, ciutanilor…Da’ ascultaţi-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeţi de futeşă, să ştiţi că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’ să fie cea mai mişto din lume, poa’ să fie şi Brijibardo, că tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevastă-mea…”

Am fost mult mai şocat de remarcile astea decât mi-aş fi imaginat. Cum să te plictiseşti de frumuseţea însăşi, de neatins şi de neconceput? De cea pentru care ţi-ai da şi pielea de pe tine? Ce-şi putea dori un bărbat mai mult decât să-şi poată trece braţul în jurul mijlocului ei, să poată privi minute-n şir în ochii ei, să o întindă încetişor pe pat…Să o scoată din învelişul ei de dantelă mătăsoasă…De-aici încolo imaginaţia mea se bloca, nu-mi puteam închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsuceşte asupra ta şi te sufocă…

Citeste mai multe »