În principal, m-am apucat să scriu alt post, despre sex şi adolescenţii din ziua de azi care ştiu ce e sex-ul dar de fapt nu ştiu nimic. Marea lor majoritate. Nu că aş fi vreun specialist, vreun Bebe sexologu` sau ceva de genul ăsta dar … unele sunt chestii elementare şi nu pot să-mi dau seama cum de nu ai aflat de ele până acuma. Nu vreau să intru mai mult în detalii despre acest subiect, aşa că, vorba unuia: ţineţi aproape!

Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi, dar îmi plac foarte mult filmele, iar mai nou serialele. Pe lângă filmele normale, îmi mai plac şi filmele de scurt metraj, deoarece îmi place când cineva reuşeşte să spună foarte multe într-un timp scurt sau, mai bine zis, să spună într-o frază câte zic alţii în zece. Revenind la filme, ce trece de două ore – două ore şi jumătate deja plictiseşte şi chiar şi o idee bună îşi pierde farmecul.

Mai jos, am pus un film de scurt metraj, denumit “Despărţire“, pe care prima oară l-am văzut la PiticStyle. Acest film este în regia lui Bogdan Dumitrescu, iar în rolul principal este Dan Bordeianu pe care probabil îl ştiţi de la telenovelele de pe AcasăTV. Filmul mi-a plăcut de când l-am văzut prima oară, este foarte frumos atât ca idee de bază dar şi din punctul de vedere al realizării lui. Sper să vă placă, iar la sfârşit să rămâneţi cu câteva lecţii învăţate.

Căscatul e la fel de nociv ca şi:

- “ca supermarketul cu 15 case din care merge una singură”
- “ca idioţii care aruncă gunoaie de la balcon”
- “ca ăia care claxonează la stop când e roşu şi când oricum nu ai unde să te duci”
- “ca şoferii de taxi care nu te iau în cursă că e prea scurtă”
- “ca “badigarzii” care se îmbracă într-o uniformă şi gata: sunt Rambo”
- “ca vânzătoarele care te trimit la colţ să schimbi că nu au să îţi schimbe ele”
- “ca târfele care fac m##e pe bonuri de masă”

cand merg in centrul vechi al orasului, mai ales pe strada Republicii, pe stanga si pe dreapta .. nu vezi mai nimic altceva decat baruri, baruri si baruri. Pe ici pe colo se mai streacoara cate un restaurant, magazin de haine si cate un coffee shop. e, din multitudinea asta de baruri, caci sunt unele langa altele … toate parca sunt la fel insa doar daca stai sa le studiezi mai atent.

unele sunt “irlandeze” altele “x” altele “y”, insa … toate sunt la fel! Din cateva puncte de vedere, si mai ales al muzicii. Am fost intr-un bar irlandez acum ceva timp si in boxe se auze clar: inna. poftim? Pai cum adica e bar irlandez, cu cateva zeci de tablouri cu diferite personalitati … (chestii, cultura) iar la boxele de langa acele tablouri se aude inna? e bine totusi ca nu il auzim pe Nicolae cu “dusmanii, dusmanii …”

in alta ordine de idei, am vazut ca in aceste baruri se mai organizeaza si diferite concerte, daca le pot spune asa. in special de blues si jazz. bun, invitam niste artisti, sa cante la noi in bar, dar … este pe aceasi nisa cu noi? de ce cacat il inviti pe unu care canta jazz sa cante la tine in bar daca tu ai barul plin de luminite albastre si mobila moderna? nu o sa inteleg niciodata de ce sunteti atat de prosti, cand e foarte clar sa vedem cum merg lucrurile.