Mie personal îmi plac barurile/pub-urile şi cafenele mai… ferite de gherţoi, dacă le pot zice aşa. Localurile unde nu se difuzează orice gen de muzică, care este ascultat în prostie acum pe la radiouri, unde nu tai fumul cu securea şi care au angajaţi după care nu trebuie să strigi de trei ori ca să se prindă că vrei să-ţi facă notă de plată. Când vine vorba de muzică, o prefer mai în surdină, astfel că dacă sunt cu un prieten/o prietenă să pot vorbi liniştit şi să nu trebuiască să ţip la el/ea că să mă audă, sau viceversa. De asemenea, îmi plac pub-urile şi cafenelele unde poţi merge cu laptopul la tine să lucrezi, sau în timp ce-ţi savurezi cafeaua sau ceaiul de dimineaţă să poţi citi o carte.

Din Braşov îmi plac următoarele pub-uri şi cafenele, respectiv o ceainărie:

• Schwarz Pub – mi-a lăsat impresia că e puţin mai comercial. Am fost de câteva ori şi am prins nişte tipi făcând karaoke. Cântau foarte fain, iar distracţia era pe primul plan.
• Britania Arms – cel mai frecventat, din cauza şcolii. E mult mai fain acolo decât într-o încăpere insalubră înconjurat de proşti mulţi, şi de încă o proastă care se crede superioară doar pentru faptul ca ea e mai în vârstă şi a apucat să-şi ia alea trei diplome de căcat, care-i dau statutul de ‘profesoara’. Dimineaţa e foarte liber, plus că rulează în boxe de la Paraziţii la Nightwish, de la Bob Marley la Michael Jackson sau Elthon John.
• Vogue Pub – eh, încă nu m-am hotărât ce am de zis aici. De la participări la BlogMeet-uri la chiuluri şi… foarte altele, care nu merită spuse.
• Cafeteca – mi-a plăcut la început atmosfera şi muzica jazz & chill out, însă cu timpul a început să fie frecventată din ce în ce mai mult de gherţoi. Păcat de decor şi de sortimentele de cafea magistrală.
• Cafe Central – o cafenea aşa şi aşa, bună de mers în ea când nu ai bani de Cafeteca.
• Il Cafe – ha, asta da cafenea. Stilul scaunelor îmi aduce aminte de nişte vechi cafenele din Stockholm, foarte frumoase de altfel.
• Ceaietc - singura ceainărie pe care o ştiu din Braşov, dar cred că nici nu o să mai caut alta atâta timp cât există Ceaietc. Au tot ce vrei: sute de sortimente de ceai, muzică bună, cărţi, atmosferă călduroasă, diferite jocuri. Apropo: ceaiul negru cu miere şi câteva prăjiturele te ţine treaz toată noaptea! Nimic mai bun pe lume.

Mi-au mai plăcut foarte mult: El Bario, Rossingroll, Turabo, însă acestea nu cred că mai există. El Bario a fost înlocuit, Turabo a fost desfiinţat, iar Rossingroll este în renovare, dar aşa e de ceva vreme bună şi nu prea cred că o să mai fie vreodată deschis.

Regret că nu am ajuns până acum în: Gott Pub, Festival ’39, Crew Pub. De afară mi-au lăsat o impresie frumoasă, mai ales Gott unde vreau să ajung neapărat. Am auzit că preţurile sunt puţin cam nasoale, iar acum totul se axează pe hotelul de deasupra (ăia chiar au preţuri nebune). Totuşi, cică sunt băuturi care nu le mai găseşti nicăieri în Braşov, deci merită încerat.

Din Bucureşti: cafenele Vintage Pub, MonKaff Roasting House, barul Shakespeare dar şi cafeneaua turcească Divan. Vouă ce baruri & cafenele vă plac din Braşov? Dar din alte oraşe?

Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi, dar îmi plac foarte mult filmele, iar mai nou serialele. Pe lângă filmele normale, îmi mai plac şi filmele de scurt metraj, deoarece îmi place când cineva reuşeşte să spună foarte multe într-un timp scurt sau, mai bine zis, să spună într-o frază câte zic alţii în zece. Revenind la filme, ce trece de două ore – două ore şi jumătate deja plictiseşte şi chiar şi o idee bună îşi pierde farmecul.

Mai jos, am pus un film de scurt metraj, denumit “Despărţire“, pe care prima oară l-am văzut la PiticStyle. Acest film este în regia lui Bogdan Dumitrescu, iar în rolul principal este Dan Bordeianu pe care probabil îl ştiţi de la telenovelele de pe AcasăTV. Filmul mi-a plăcut de când l-am văzut prima oară, este foarte frumos atât ca idee de bază dar şi din punctul de vedere al realizării lui. Sper să vă placă, iar la sfârşit să rămâneţi cu câteva lecţii învăţate.

Căscatul e la fel de nociv ca şi:

- “ca supermarketul cu 15 case din care merge una singură”
- “ca idioţii care aruncă gunoaie de la balcon”
- “ca ăia care claxonează la stop când e roşu şi când oricum nu ai unde să te duci”
- “ca şoferii de taxi care nu te iau în cursă că e prea scurtă”
- “ca “badigarzii” care se îmbracă într-o uniformă şi gata: sunt Rambo”
- “ca vânzătoarele care te trimit la colţ să schimbi că nu au să îţi schimbe ele”
- “ca târfele care fac m##e pe bonuri de masă”

Unele sunt “irlandeze” altele “x” altele “y”, însă… toate sunt la fel! Din multe puncte de vedere, şi mai ales al muzicii. Am fost într-un bar irlandez acum ceva timp şi în boxe se auzea clar: Inna. Poftim? Păi cum adică e bar irlandez, cu câteva zeci de tablouri cu diferite personalităţi (chestii, cultură) iar la boxele de lângă acele tablouri se aude Inna? E bine totuşi că nu îl auzim pe Nicolae cu “duşmanii, duşmanii”.

În altă ordine de idei, am văzut că în aceste baruri se mai organizează şi diferite concerte, dacă le pot spune aşa. În special de blues şi jazz. Bun, invităm nişte artişti, să cânte la noi în bar, dar este pe aceaşi nişă cu noi? De ce căcat îl inviţi pe unu care cântă jazz să dea o reprezentaţie la tine în bar dacă tu ai barul plin de luminiţe albastre şi mobilă modernă? Nu o să înţeleg niciodată de ce sunt unii atât de proşti, când e foarte clar cum stau lucrurile.