Nu prea am mai scris pe blog de Schimb de Cărţi nimic, chiar dacă evenimentul continuă, însă am preferat să n-o mai fac deoarece m-am gândit puţin şi mi-am dat seama că toţi cei care sunt interesaţi de cărţi, de cenacluri şi alte evenimente adiacente, caută singuri chestiile astea. Nu trebuie să găsească o promovare intensă în tot social media şi pe bloguri, cum se fac pentru alte evenimente de PR sau concursurile alea tâmpite în care premiile puse la bătaie sunt 2 stick-uri de un gb. Am văzut şi asta: cine e interesat – a rămas constant, nu vreau să atac pe cineva sau să arăt cu degetul, nicidecum. Ci pur şi simplu zic că oamenilor care sunt interesaţi de aşa ceva, nu trebuie să le bagi nimic pe gât. Ştiu ei singuri ce au de făcut. Ca să nu mai lungesc vorba, detaliile pentru cei care nu ştiu ce înseamnă Schimb de Cărţi, în general, cât şi acelea pentru ediţia ce urmează:
Ce este Schimb de Cărţi?
Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.
Când şi unde va avea loc?
Totul va avea loc duminică, în data de 17 aprilie 2011 începând cu orele 18:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).
Ideea acestui eveniment, sau scopul acestor întâlniri e ca oamenii să se întâlnească şi să vorbească deschis şi liber despre ceea ce le place lor (asta se presupune!) – cărţile. Nu trebuie ca nimeni să-i tragă de limbă şi să mai afle una-două. Nu dăm note, nici rigle peste degete, promitem! Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.
Feedback
Am creat evenimentul pe facebook, unde vă puteţi anunţa participarea. De asemenea, dacă puteţi promova evenimentul, mulţumim anticipat. Mai ajos aveţi şi afişul la o rezoluţie mai mare în caz că-l puteţi afişa pe undeva.
Am luat din raftul meu micuţ căruia îmi place să-i zic bibliotecă vreo şapte cărţi şi le-am deschis pe toate într-un mod aleatoriu. M-am chinuit ore şi ore să extrag cuvinte, să le rescriu, să le aranjez, să-ţi pot spune ceea ce simt pentru tine. Sunt gol, eu nu sunt în stare să creez aşa ceva, însă nici cărţile nu reuşesc să o facă când vine vorba de tine. Nimeni nu poate picta cuvinte să te descrie într-un mod realist, să te arate aşa cum eşti tu.
Tot aud prin jurul meu că tinerii sau că cei din noile generaţii nu mai citesc. Că pentru noi acum internetul e tot ce contează, iar dacă filmele şi jocurile nu ne ghidează viaţa, atunci cu siguranţă televizorul are un rol foarte important în asta. Nu pot contrazice aceste afirmaţii pentru că ştiu că sunt adevărate, însă nu în totalitate. Am observat că oamenii, marea lor majoritate, au nişte idei bine fixate în cap pe care nu le poţi scoate de acolo. Degeaba le demonstrezi că nu au dreptate, ei tot pe a lor o ţin. Ei au impresia că unele lucruri se fac până la o vârstă, apoi nu mai ai voie să faci aşa ceva. Şi hai să nu fim ipocriţi şi să dăm totul pe faţă. Câţi dintre cei trecuţi de patruzeci de ani mai citesc? Câţi dintre părinţii voştri citesc? Orice (cărţi). Câte cărţi au citit în anul 2010? Vă zic eu, mult mult prea puţini. Sunt de acord, noi nu prea citim, pentru că suntem distraşi de la îndeletnicirea aia. Gândiţi-vă puţin că în tinereţea voastră voi nu aveaţi internet, calculatoare, televizoare. Iar dacă mai exista câte un televizor – două, în localitatea de unde sunteţi, oricum avea emisie nici cinci ore. Aşa că să nu comparăm vremurile. Pentru voi nu era altă modalitate de distracţie, aşa că mai bine citeai “Crimă şi pedeapsă” în loc să numeri petele de pe tavan. Dar acum, câţi dintre voi mai citesc? 
Era de mult pe ţeavă articolul ăsta, însă niciodată nu m-am gândit că ar trebui să îl continui, să mai scriu la el. A fost de dimensiuni foarte mari, însă am ales să închid ochii, să selectez totul din tastatură şi să dau backspace. Acum poate că e un moment prielnic, aşa, ca de final de tot şi toate. Am ajuns la concluzia că despărţirile, în general – nu neapărat amoroase (dar mai ales acelea), au dus la căderea literaturii. Din legal fiction în illegal fiction, exact cum zicea şi C.R. în cartea sa care mi-a plăcut extrem de mult, datorită combinaţiilor sale delicioase, deşi Mircea Cărtărescu a şters cu el pe jos într-un articol. Nu-mi mai aduc aminte dacă era chiar într-o carte de a lui sau era ceva jurnalistică scrisă pe evenimentul zilei, nu doresc şi nici nu am chef să-mi bazez afirmaţiile pe un suport pentru că nu va avea absolut nicio consecinţă. Eu ştiu ce ştiu, aleg ce-mi place, iar oricum voi aţi dat skip deja peste articolul ăsta. Nici nu mai înţeleg de ce ne agităm, nici eu şi nici voi. Mai bine ne-am pune frumuşel în pat şi fiecare să se uite la ce doreşte: voi la discovery, iar eu la rebelde!
Mă apucasem să scriu un articol despre ultimele cărţi pe care le-am citit şi să vă spun la fiecare în parte câteva chestii plus părerea mea personală. Ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut şi ce mai am de gând să citesc. Încă mă întreb ce rost are, ca eu să-mi pierd timpul cu asemenea treburi. De ce fac toate lucrurile pe care le fac acum, care… dacă mă uit puţin dintr-o altă perspectivă, nu au niciun rost şi nimic nu contează dintre toate acestea. Pe mine nu mă ajută, sau dacă mă ajută le pot face în aşa fel încât să le ştiu doar eu, iar pe voi nici atât. Am auzit spunându-se că de pe urma unor scrieri, unii oameni trăiesc. Consider că asta e cea mai mare nesimţire afişată vreodată pe un site. Plus de asta, voi mă puteţi cunoaşte, eu habar n-am cine citeşte aceste rânduri. O puteţi întoarce pe toate părţile, la mine e greu.
Uneori, când termin o carte, mă apuc imediat de alta. Bineînţeles, nu mereu, căci eu nu ştiu ce am şi cum m-am născut dar nu pot citi doar o singură carte. Încep mai multe cărţi în acelaşi timp, într-un număr destul de mare: 5-6. Faza mai proastă e că uneori nu mă pot ţine de toate şi îmi iau foarte mult timp să le termin. Îmi reproşez că niciodată nu pot să fiu şi eu normal, să mă apuc de o carte şi să o duc la bun sfârşit, însă pur şi simplu nu pot. Uneori mă plictisesc de acea carte şi simt nevoia să încep o alta. Mă plictisesc şi de aceea şi mai încep una. Şi uite aşa se ajunge la faza cu cititul cărţilor într-un număr de cinci, în acelaşi timp. Bineînţeles, la chestia asta mai intervin şi alţii, care mă fac să încep alte cărţi decât pe cele pe care le am programatate spre citire.