Stefan Oancea » carti

Schimb de Cărţi Braşov!

Stefan Oancea — Fri, 27 Aug 2010 17:57:53 +0000

A trecut ceva timp de când am discutat ultima oară cu Cristi despre faptul că în Braşov nu se organizează nimic frumos, că nu sunt evenimente, culturale sau nonculturale. Îmi zicea atunci că nu trebuie să aştept ca ceilalţi să facă ceva, ci să încep să fac eu. L-am ascultat şi i-am promis că o să revin cu veşti noi, şi iată că a venit timpul deşi m-am mişcat puţin mai greu, însă mai bine mai târziu decât niciodată.

Ţin minte că acum un an, sau ceva de genul ăsta am vrut să merg la o ediţie de schimb de cărţi din Braşov, însă am avut aşa un noroc… că atunci când am vrut eu să merg nu se mai organiza. Am văzut că încă mai există oameni în Braşov, tineri în special, care mai citesc, şi ar fi păcat să se piardă acest eveniment. Am vorbit cu George şi am decis să organizăm noi Schimb de Cărţi Braşov, dacă altcineva nu s-a gândit să o facă. Am mai organizat evenimente, însă nu de acest fel aşa că vă cerem puţin îngăduinţă şi susţinere deoarece suntem începători şi poate vom face greşeli, însă ne place să facem greşeli, deoarece numai făcând greşeli înveţi, iar noi ne dorim să învăţăm.

Ce este Schimb de Cărţi?

Schimb de Cărţi este o serie de întâlniri “ca între prieteni” ce se organizează lunar şi ce se desfăşoară în mai multe oraşe din Romania (şi nu numai).
În Braşov, ne vom întâlnim pentru a schimba cărţi între noi şi a discuta la un ceai, la o cafea sau o limonadă, despre cărţi, autori, citate, edituri şi orice altceva ce ţine de literatură, şi nu numai.

Când şi unde va avea loc?

Totul va avea loc duminică, în data de 5 septembrie 2010 începând cu orele 17:00 în Ceai et caetera (str. Castelului, nr 37).

Intrarea este liberă, iar fiecare alege dacă doreşte să intre în discuţii sau doar să stea şi să asculte, savurând un ceai, după cum îi place. Oricine poate participa la aceste întâlniri şi e important de înţeles că nu e vorba de un cerc închis, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

Puteţi veni şi fără cărţi, şi puteţi lua cărţi chiar dacă nu aţi adus nimic în schimb, iar circuitul cărţilor va fi gestionat de noi. Trebuie doar să vă treceţi numele şi “achiziţiile” pe o foaie de hârtie. Plus de aceasta, se poate veni şi pleca oricând.

Feedback

Dacă vă place ideea evenimentului sau pur şi simplu vă plac cărţile şi doriţi să ne ajutaţi, ne-am bucura foarte mult dacă aţi scrie un articol pe blogul vostru despre eveniment sau pur şi simplu să ne lăsaţi un comentariu cu părerea voastră.
De asemenea, am creat un eveniment pe facebook pentru adepţii acestui serviciu, iar acolo vă puteţi anunţa deja participarea.

Mulţumim Alexandru pentru afiş, Andrei Roşca pentru susţinere şi tuturor celor care ne-au ajutat să facem acest proiect posibil.

De ce citim? (Mircea Cărtărescu)

Stefan Oancea — Sat, 07 Aug 2010 21:50:57 +0000

Acum ceva timp am dat de nişte clipuri realizate de cei de la Editura Humanitas împreună cu nişte scriitori din România. Tema este simplă, ei au o singură întrebare, una simplă, sau aşa tindem să credem: De ce citim? Personajele în cauză răspund. În primul clip pe care îl pun aici, acesta de mai jos, răspunde scriitorul Mircea Cărtărescu.

Nu ştiu de ce citim, ştiu de ce citesc eu. Eu citeam înainte pentru că nu aveam alte surse de distracţie, iar acuma citesc pentru că… simt nevoia să mă opun surselor de distracţie care există.

Am scris şi ceea ce a zis el. Îmi place foarte mult când a zis de ce citeşte acum, se vede că i-a venit pe loc. Vor urma…

P.S. Voi de ce citiţi?

Urăsc perioadele de pauză

Stefan Oancea — Thu, 22 Jul 2010 19:06:24 +0000

Uneori, când termin o carte, mă apuc imediat de alta. Bineînţeles, nu mereu, căci eu nu ştiu ce am şi cum m-am născut dar nu pot citi doar o singură carte. Încep mai multe cărţi în acelaşi timp, într-un număr destul de mare: 5-6. Faza mai proastă e că uneori nu mă pot ţine de toate şi îmi iau foarte mult timp să le termin. Îmi reproşez că niciodată nu pot să fiu şi eu normal, să mă apuc de o carte şi să o duc la bun sfârşit, însă pur şi simplu nu pot. Uneori mă plictisesc de acea carte şi simt nevoia să încep o alta. Mă plictisesc şi de aceea şi mai încep una. Şi uite aşa se ajunge la faza cu cititul cărţilor într-un număr de cinci, în acelaşi timp. Bineînţeles, la chestia asta mai intervin şi alţii, care mă fac să încep alte cărţi decât pe cele pe care le am programatate spre citire.

De exemplu, mai vine profesoara de limba română şi îmi mai spune că avem cartea X de citit, până în data de Y: bineînţeles că mă apuc să o citesc. Nu fac cu toate aşa, însă marea majoritate sunt opere clasice, care consider că un om trebuie să le fi citit în viaţa lui. Pe lângă profesorii care ne mai zic: citiţi X, citiţi Y, mai sunt şi colegii sau prietenii care uneori te fac să citeşti o anumită carte. Bine, aceştia sunt într-un număr mai mare sau mai mic (depinde de fiecare), că cititul e sport extrem în ziua de azi în România şi, cum îmi place mie să zic, nu e bine să citeşti pentru că îţi strici ochii!

Trecând peste chestiile astea, care sunt o nimica toată, cel mai mult mă enervează când termin o carte şi… urmează aşa, o pauză. De fapt, pauze. Pauze care uneori ajung să dureze şi câteva luni. Nu suport. Am liste întregi de cărţi pe care trebuie să le citesc şi mă enervează la culme când mă opresc brusc din citit. Ştiu că nu e bine, ştiu că timpul trece rapid şi că vremea nu o să se mai întoarcă. La 30 de ani o să am mai puţin timp de citit cărţi, iar cu cât înaintez în vârstă o să fie mai puţin, mai puţin şi mai puţin…

De exemplu: mi-am făcut o listă cu cărţile pe care trebuie să le citesc. Cam toate sunt din literatura universală şi vreau să citesc TOT, până la ultima virgulă. Acum, mai rămâne de văzut dacă o să mă ţin de treabă.

Voi aveţi asemenea perioade? Ce carte aţi citit ultima oară? Ce urmează să citiţi?

Lecturi Urbane Braşov ediţia a-III-a

Stefan Oancea — Wed, 09 Jun 2010 11:49:16 +0000

Iată că a venit timpu şi ediţie cu numărul III să-şi facă apariţia în cadrul evenimentului Lecturi Urbane Braşov. Dacă nu ştiţi ce înseamnă Lecturi Urbane Braşov şi vreţi să vedeţi impresiile mele de la cele două ediţii, cum a fost la prima şi a doua, ca să vă faceţi o părere, accesaţi link-urile de mai sus.

Lecturi Urbane Braşov ediţia a-III-a va avea loc pe data de 19 iunie 2010, în Piaţa Sfatului, începând cu ora 18:00. Cei care participă la eveniment sunt aşteptaţi în faţa Bibliotecii Judeţene la ora 12:00.

De asemenea, dacă vreţi să mai donaţi cărţi, o puteţi face la următoarele centre de colectare:

Librăria Şt.O. Iosif
Librăria Carturesti
sediul central al Bibliotecii Judeţene
Anticariatul Aldus (lângă Biserica Neagră)

De asemenea, dacă vreţi să aflaţi mai multe detalii + poze, puteţi vizita blogul oficial, pagina de facebook sau hashtag-ul #lecturiurbane de pe twitter.

Comunitatea oamenilor pasionaţi de cărţi şi ceai

Stefan Oancea — Tue, 08 Jun 2010 10:30:32 +0000

Cei care mai frecventează blogurile de cultură sau cu şi despre cărţi, sigur au aflat până acum de Teacup. Dacă nu, nicio problemă, aflaţi acum. Teacup este un proiect lansat de către cei de la Bookblog ce îşi doreşte să unească într-un singur loc pasionaţii de cărţi şi ceai. Chiar aşa şi este descris proiectul într-un articol de-al lui Andrei Roşca: “comunitatea oamenilor pasionaţi de cărţi şi ceai“.

Ce poţi să faci pe Teacup.ro ?

îţi creezi profilul tău de “cititor feroce”
ţii evidenţa cărţilor pe care le-ai citit sau vrei să le citeşti
cunoşti oameni care au preferinţe similare
îţi spui părerea despre cărţile pe care le citeşti
primeşti recomandări de la alţi cititori
vezi topuri cu cele mai populare şi apreciate cărţi
recomanzi cărţi prietenilor
publici poezii, povestiri, articole, eseuri…
afli ce citesc prietenii tăi şi care sunt cărţile pe care le preferă

Eu mi-am făcut un cont acum ceva vreme şi am început să-mi editez listele cu cărţile pe care le-am citit, le citesc în prezent sau pe care vreau să le citesc. Din păcate nu sunt complete pentru că site-ul nu are extrem de multe cărţi adăugate şi nu prea am timp să le adaug singur (poză + toate detaliile şi descriere). Am cunoscut şi foarte multe persoane care au citit aceleaşi cărţi ca mine şi e chiar fain să discuţi cu cineva despre un interes comun. Pentru mine, teacup este un altfel de site de socializare, cel puţin eu aşa îl văd.

Ceea ce nu-mi place, deocamdată, este faptul că site-ul are mari probleme la design şi usability, dar încă e în beta deci mai există o şansă ca acesta să scape rapid de aceste probleme.

Discutăm puţin despre pub-urile din Braşov?

Stefan Oancea — Sat, 05 Jun 2010 20:38:14 +0000

Am mai discutat noi şi pe aici putin despre baruri/pub-uri iar daca noi este impropriu spus, atunci: am mai discutat eu pe acolo. Însă, hai să revenim puţin asupra subiectului pentru că sunt sigur că nu sunt singurul care caută să afle cât mai multe baruri faine din oraş, iar dacă nu neapărat din Braşov, din alte oraşe. Nu am vizitatori doar din Braşov, deci în caz că cineva ajunge la acest articol în căutarea unor baruri sau pub-uri faine din oraşul său, hai să-l ajutăm cu cât putem.

Mie personal îmi plac barurile/pub-urile şi cafenele mai… ferite de gherţoi, dacă le pot zice aşa. Localurile unde nu se difuzează orice gen de muzică, care este ascultat în prostie acum pe la radiouri, unde nu tai fumul cu securea şi care au angajaţi după care nu trebuie să strigi de trei ori ca să se prindă că vrei să-ţi facă notă de plată. Când vine vorba de muzică, o prefer mai în surdină, astfel că dacă sunt cu un prieten/o prietenă să pot vorbi liniştit şi să nu trebuiască să ţip la el/ea că să mă audă, sau viceversa. De asemenea, îmi plac pub-urile şi cafenelele unde poţi merge cu laptopul la tine să lucrezi, sau în timp ce-ţi savurezi cafeaua sau ceaiul de dimineaţă să poţi citi o carte.

Din Braşov îmi plac următoarele pub-uri şi cafenele, respectiv o ceainărie:

Schwarz Pub – mi-a lăsat impresia că e puţin mai comercial. Am fost de câteva ori şi am prins nişte tipi făcând karaoke. Cântau foarte fain, iar distracţia era pe primul plan.
Britania Arms – cel mai frecventat, din cauza şcolii. E mult mai fain acolo decât într-o încăpere insalubră înconjurat de proşti mulţi, şi de încă o proastă care se crede superioară doar pentru faptul ca ea e mai în vârstă şi a apucat să-şi ia alea trei diplome de căcat, care-i dau statutul de ‘profesoara’. Dimineaţa e foarte liber, plus că rulează în boxe de la Paraziţii la Nightwish, de la Bob Marley la Michael Jackson sau Elthon John.
Vogue Pub – eh, încă nu m-am hotărât ce am de zis aici. De la participări la BlogMeet-uri la chiuluri şi… foarte altele, care nu merită spuse.
Cafeteca – mi-a plăcut la început atmosfera şi muzica jazz & chill out, însă cu timpul a început să fie frecventată din ce în ce mai mult de gherţoi. Păcat de decor şi de sortimentele de cafea magistrală.
Cafe Central – o cafenea aşa şi aşa, bună de mers în ea când nu ai bani de Cafeteca.
Il Cafe – ha, asta da cafenea. Stilul scaunelor îmi aduce aminte de nişte vechi cafenele din Stockholm, foarte frumoase de altfel.
Ceaietc - singura ceainărie pe care o ştiu din Braşov, dar cred că nici nu o să mai caut alta atâta timp cât există Ceaietc. Au tot ce vrei: sute de sortimente de ceai, muzică bună, cărţi, atmosferă călduroasă, diferite jocuri. Apropo: ceaiul negru cu miere şi câteva prăjiturele te ţine treaz toată noaptea! Nimic mai bun pe lume.

Mi-au mai plăcut foarte mult: El Bario, Rossingroll, Turabo, însă acestea nu cred că mai există. El Bario a fost înlocuit, Turabo a fost desfiinţat, iar Rossingroll este în renovare, dar aşa e de ceva vreme bună şi nu prea cred că o să mai fie vreodată deschis.

Regret că nu am ajuns până acum în: Gott Pub, Festival ’39, Crew Pub. De afară mi-au lăsat o impresie frumoasă, mai ales Gott unde vreau să ajung neapărat. Am auzit că preţurile sunt puţin cam nasoale, iar acum totul se axează pe hotelul de deasupra (ăia chiar au preţuri nebune). Totuşi, cică sunt băuturi care nu le mai găseşti nicăieri în Braşov, deci merită încerat.

Din Bucureşti: cafenele Vintage Pub, MonKaff Roasting House, barul Shakespeare dar şi cafeneaua turcească Divan. Vouă ce baruri & cafenele vă plac din Braşov? Dar din alte oraşe?

Iubim cu un creier de copil – Mircea Cărtărescu

Stefan Oancea — Sun, 30 May 2010 19:23:12 +0000

Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi cea pe care-o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puşti zăluzi şi frustraţi care dădeau note ,,gagicilor” şi vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenţi erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta… Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât nişte obiecte de lux, ca automobilele lustruite din vitrinele magazinelor ,,Volvo” sau ,, Maseratti”: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea şi noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniţi: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund şi ce mijloc subţire, ce ţoale pe ea, ce plete de sârmă roşie, răsucită în mii de feluri…Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem şi din faţă: cum putea avea aşa pereche de ţâţe, aşa de perfecte cum numai în albumele de artă – care pe-atunci ţineau loc de Penthouse – mai văzuserăm? Pentru cine era o astfel de fiinţă, cum putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am aşezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi şi fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveştilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea şi el la coadă, mâncând seminţe, înaintea noastră: ,,E bună paraşuta asta, nu? V-ar place şi vouă, ciutanilor…Da’ ascultaţi-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeţi de futeşă, să ştiţi că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’ să fie cea mai mişto din lume, poa’ să fie şi Brijibardo, că tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevastă-mea…”

Am fost mult mai şocat de remarcile astea decât mi-aş fi imaginat. Cum să te plictiseşti de frumuseţea însăşi, de neatins şi de neconceput? De cea pentru care ţi-ai da şi pielea de pe tine? Ce-şi putea dori un bărbat mai mult decât să-şi poată trece braţul în jurul mijlocului ei, să poată privi minute-n şir în ochii ei, să o întindă încetişor pe pat…Să o scoată din învelişul ei de dantelă mătăsoasă…De-aici încolo imaginaţia mea se bloca, nu-mi puteam închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsuceşte asupra ta şi te sufocă…

Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din cărţi, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. Fiecare altfel şi fiecare cu altceva de oferit. M-am îndrăgostit de câteva şi de fiecare dată a fost la fel: primul semn că aş putea-o iubi a fost mereu că nu m-am putut gândi, văzând-o, ,,cât de futeşă e”. Chiar dacă era. Bărbaţii au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, până şi el, la orice vârstă, îşi imaginează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoşti cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poţi iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici ,, balcoanele” nu se mai văd, de parcă hormonii sexului şi-ai agresivităţii s-ar retrage din creierul tău tumefiat şi l-ar lăsa inocent ca un creier de copil şi translucid ca o corniţă de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da şi de a primi afecţiune. Femeile minunate din viaţa mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat şi care-au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experienţă pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă şi epuizantă a minţii.

Pentru mine nu există, deci, ,,cea mai minunată” în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roşcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit ,,cuplul nostru”, ,,dragostea noastră”.

Civilizaţia cărţii se scufundă

Stefan Oancea — Sat, 29 May 2010 19:58:36 +0000

Vreau o zi mondială. Vreau… nu mă, nu vreau o zi mondială a mea, n-am nevoie şi nici nu o să am. O zi mondială a “Recunoaştenii” sau ceva de genul ăsta căci acum nu ştiu cum să-i zic mai exact. Despre ce e vorba? Păi, să fie o zi în care oamenii să recunoască. Să recunoască că mint, că distrug fără să construiască, că critică fără să înţeleagă, că nu ştiu să simtă, că nu ştiu să se bucure la lucruri simple, că nu citesc ci doar mimeaza cititul, că o ard cu pace dar toţi vor razboi, că se uita la televizor fiind intoxicati de media, şi ar mai fi…

Ce vreme, dar mai ales ce vremuri! Vremuri de derută şi schimbări rapide, în care toate valorile par să se fi întors cu capun jos. Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Măcar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: studenţi de la filologie, din ultimul an, nu cunoşteau măcar un nume de scriitor român sub cincizeci de ani! Şi vă asigur că nu e vorba de nişte loaze, ci de copii buni, dornici să înveţe.

Numai că lumea lor nu mai seamănă cu lumea noastră. Civilizaţia cărţii se scufundă sub ochii noştri, tragic ca o mare corabie care-a lovit un recif. Televiziunea, computerul cu posibilităţile lui multimedia şi virtuale, iPodul şi iPhone-ul au erodat şi ruinat în ultimul timp lumea bibliotecilor, atât de greu şi migălos construită de zeci de generaţii încoace, de când există scrierea.

(Mircea Cărtărescu)

Bineînţeles că acum o să săra toţi trolli zicând că nu-i adevărat, că ei citesc, că X şi că Y şi că adevărata cultură chiar există şi câte şi mai câte. Vă zic eu: citatul de mai sus emană cel mai pur adevăr! Nu mai există aşa ceva. Locul bibliotecilor şi al chestiilor culturale a fost luat de altele. V-am mai zis eu cum e şi cu unii oameni şi Lecturi Urbane. Un eveniment foarte ok, era oarecum nevoie de el, dar hai să nu ne limităm la câteva pagini citite acolo. Dacă ai participat şi te-ai dat cititor, păi du-te acasă şi continuă cartea. Nu o laşi să se pună praful pe ea, în raft, până la următoarea ediţie de lecturi urbane.

Toţi ăia de sus îşi doresc nişte generaţii cât mai idioate şi mai îndobitocite. Oare chiar nu realizăm asta, sau dacă realizăm, de ce nu facem nimic? E simplu: cu cât masele sunt mai idioate, cu atât le manipulezi mai uşor. Chestia asta e simplă şi a fost înţeleasă de mulţi iar acum este pusă în practică.

Dacă nu realizăm că educaţia este primul loc în care trebuie să investim suntem morţi. Pentru că prezentul e greu de schimbat. Nu în ultimul rând, educaţia atrage după sine mentalitatea. Iar educaţia înseamnă mai mult decât asumarea unor cursuri şi absolvirea unei şcoli.

(Tudor Chirilă)

Mulţi proşti au înţeles chestia asta şi impasul prin care trece Educaţia din România aşa că au ales să-şi trimia copiii, undeva în străinătate, să primească o educaţie aleasă:

Mihnea Năstase învaţă la o şcoală din Elveţia, iar Andrei Năstase (fiul cel mare al lui Adrian Năstase) frecventează cursurile Universităţii Bocconi, din Milano. Costurile pe un an la universitatea milaneză sunt de 50.000 euro.
Diana şi Andrei Videanu, copii lui Adrian Videanu, învaţă într-o şcoală din Elveţia, colegiul Le Rosey, aflat la 30 de km de Geneva. Costurile pentru un an de studiu se ridică la 58.000 de euro pentru fiecare elev.
Fiul lui Theodor Stolojan a absolvit Universitatea Cambridge.
Fiica fostului premier Victor Ciorbea a ales să studieze la Harvard, după ce a făcut liceul în statul american Massachusetts.
Cele trei fete ale lui George Becali, Theodora, Alexandra şi Cristina urmează atât cursurile Şcolii Americane din Bucureşti, dar şi meditaţiile pe care aceia le oferă, iar tatăl lor plăteşte 60.000 de euro în fiecare an pentru aceste cursuri şi meditaţii.

Sunt doar nişte exemple, nume şi sume, că să vă faceţi o părere şi să vă daţi seama de importanţa educaţiei. E drept că noi nu avem atâţia bani de aruncat pe educaţie, dar hai să nu ne minţim singuri, ok? Dacă am fi învăţat tot ce ne era predat la şcoală, ştiam foarte multe. Nu cred că nu am învăţat engleză şi/sau franceză – germană la perfecţie pentru că nu a plătit mama 60.000 de euro pentru acele ore. Nu realizăm ce se întâmplă în jurul nostru, iar dacă realizăm, nu luăm atitudine şi nu ne impunem să ne schimbăm. Asta e cel mai trist: ştim ce trebuie făcut, dar nu facem!

Noul logo Lecturi Urbane

Stefan Oancea — Tue, 18 May 2010 05:54:01 +0000

Azi, marţi 18 mai, la ora 00:01 organizatorii evenimentului Lecturi Urbane au lansat noul logo. Părerea mea încă nu pot s-o zic în legătură cu logo-urile că nu m-am hotărât care îmi place mai mult, prima variantă (logo-ul vechi) sau acesta nou. Fiecare are plusuri şi minusuri, poate că în timp o să realizez unele chestii şi o să mă hotărăsc care-mi place mai mult. Ei declară pe blogul oficial:

Este icon (ne lipsea unul).
Este universal.
Este al comunității.
Este semnal și este atenționare.
Este neobișnuit și parcă totuși îl știi dintotdeauna.
Este urban.
Este permisiune și încurajare într-un singur simbol.
Merge declinat pe plan local (culori diferite).
Merge stencil, pe tricouri, pe semne de carte.
Merge încercat in variante contextuale: întins pe iarba, rezemat de perete, din profil sau la geamul unui autobuz.
Este stare de fapt.
Este obiectiv de atins.

În partea de mai sus l-am pus şi eu ca să-l puteţi vedea. Acela este logo-ul pentru Lecturi Urbane Braşov. Au fost realizate mai multe, atât cel al evenimentului propriu-zis dar şi unele locale pentru oraşele unde s-a organizat Lecturi Urbane ori urmează să se organizeze. Le puteţi admira pe toate aici.

The Vampire Diaries

Stefan Oancea — Mon, 17 May 2010 18:00:38 +0000

Acum câteva zile, tocmai ce-am terminat ultimul episod din primul sezon The Vampire Diaries. Nu ştiu câţi vă uitaţi la el sau la câţi vă plac poveştile astea cu vampiri & stuff, însă mie ăsta şi cu True Blood îmi plac foarte mult. Deci a se înţelege că îmi plac cărţile & filmele cu vampiri, însă cele făcute calumea şi cu actori ok (aici excluzând filmul ăla pentru copile neîmplinite sexual).

Serialul The Vampire Diaries este făcut după trilogia cu acelaşi nume. Prima carte a trilogiei a fost lansată în anul 1991, cu 10 ani înainte de primul volum din True Blood/Vampirii Sudului şi cu vreo 15 înainte de Twilight/Amurg. Lisa Jane Smith este o autoare de science-fiction/fantasy, horror şi romance pentru publicul aflat la vârsta adolescenţei. Toată povestea începe în Italia renascentistă când fraţii Salvadore, Ştefan şi Damon se îndrăgostesc nebuneşte de o frumoasă vampiriţa numită Katherine. Iubindu-i pe amândoi, Katherine alege să se sinucidă, iar cei doi rămân neconsolaţi şi duşmani pe veci, căci şi ei au devenit nemuritori.

Câteva secole mai târziu, povestea se repetă. Cei doi fraţi ajung în micul orăşel Fella’s Church, Virginia, unde se îndrăgostesc de Elena Gilbert, cea mai frumoasă şi populară fată din liceu care seamănă izbitor cu Katherine…

The Awakening, The Struggle și The Fury sau Trezirea, Lupta și Furia sunt cărțile ce prezintă iubirea adolescentină dintre o muritoare și un vampir. Acest subiect a fost pentru prima dată spus în cărțile cu vampiri. Trilogia a devenit în scurt timp un adevărat bestseller, iar în anul 1992 a apărut și a patra carte – Dark Reunion. După o pauză destul de mare, L.J. Smith a anunțat continuarea seriei cu o nouă trilogie The Vampire Diaries – The Return. Prima carte din această continuare, Nightfall, a fost deja publicată în 2009 și va fi urmată de Shadows Souls în 2010 și Midnight în 2011.

Îmi place foarte mult să văd un serial/film iar mai apoi să citesc și cartea deși au fost și cazuri viceversa. Până acum am reușit să-mi cumpăr cartea Morți până la apus de Charlaine Harris (stă la baza serialului True Blood) și mi-a plăcut foarte mult iar acum aștept să fac rost de a-II-a carte din serie: Moartea la Dallas. Până atunci am zis că o să-mi rog un coleg de clasă să-mi împrumute cărțile Trezirea și Lupta să le citesc, însă mai durează puțin până scap de cele pe care le am începute acum. Vouă vă plac cărțile cu vampiri? Ce cărți de acest tip ați citit (sau ce seriale/filme ați văzut)?