Iată că a venit timpu şi ediţie cu numărul III să-şi facă apariţia în cadrul evenimentului Lecturi Urbane Braşov. Dacă nu ştiţi ce înseamnă Lecturi Urbane Braşov şi vreţi să vedeţi impresiile mele de la cele două ediţii, cum a fost la prima şi a doua, ca să vă faceţi o părere, accesaţi link-urile de mai sus.

Lecturi Urbane Braşov ediţia a-III-a va avea loc pe data de 19 iunie 2010, în Piaţa Sfatului, începând cu ora 18:00.  Cei care participă la eveniment sunt aşteptaţi în faţa Bibliotecii Judeţene la ora 12:00.

De asemenea, dacă vreţi să mai donaţi cărţi, o puteţi face la următoarele centre de colectare:

• Librăria Şt.O. Iosif
• Librăria Carturesti
• sediul central al Bibliotecii Judeţene
• Anticariatul Aldus (lângă Biserica Neagră)

De asemenea, dacă vreţi să aflaţi mai multe detalii + poze, puteţi vizita blogul oficial, pagina de facebook sau hashtag-ul #lecturiurbane de pe twitter.

Cei care mai frecventează blogurile de cultură sau cu şi despre cărţi, sigur au aflat până acum de Teacup. Dacă nu, nicio problemă, aflaţi acum. Teacup este un proiect lansat de către cei de la Bookblog ce îşi doreşte să unească într-un singur loc pasionaţii de cărţi şi ceai. Chiar aşa şi este descris proiectul într-un articol de-al lui Andrei Roşca: “comunitatea oamenilor pasionaţi de cărţi şi ceai“.

Ce poţi să faci pe Teacup.ro ?

• îţi creezi profilul tău de “cititor feroce”
• ţii evidenţa cărţilor pe care le-ai citit sau vrei să le citeşti
• cunoşti oameni care au preferinţe similare
• îţi spui părerea despre cărţile pe care le citeşti
• primeşti recomandări de la alţi cititori
• vezi topuri cu cele mai populare şi apreciate cărţi
• recomanzi cărţi prietenilor
• publici poezii, povestiri, articole, eseuri…
• afli ce citesc prietenii tăi şi care sunt cărţile pe care le preferă

Citeste mai multe »

Am mai discutat noi şi pe aici putin despre baruri/pub-uri iar daca noi este impropriu spus, atunci: am mai discutat eu pe acolo. Însă, hai să revenim puţin asupra subiectului pentru că sunt sigur că nu sunt singurul care caută să afle cât mai multe baruri faine din oraş, iar dacă nu neapărat din Braşov, din alte oraşe. Nu am vizitatori doar din Braşov, deci în caz că cineva ajunge la acest articol în căutarea unor baruri sau pub-uri faine din oraşul său, hai să-l ajutăm cu cât putem.

Mie personal îmi plac barurile/pub-urile şi cafenele mai… ferite de gherţoi, dacă le pot zice aşa. Localurile unde nu se difuzează orice gen de muzică, care este ascultat în prostie acum pe la radiouri, unde nu tai fumul cu securea şi care au angajaţi după care nu trebuie să strigi de trei ori ca să se prindă că vrei să-ţi facă notă de plată. Când vine vorba de muzică, o prefer mai în surdină, astfel că dacă sunt cu un prieten/o prietenă să pot vorbi liniştit şi să nu trebuiască să ţip la el/ea că să mă audă, sau viceversa. De asemenea, îmi plac pub-urile şi cafenelele unde poţi merge cu laptopul la tine să lucrezi, sau în timp ce-ţi savurezi cafeaua sau ceaiul de dimineaţă să poţi citi o carte.

Din Braşov îmi plac următoarele pub-uri şi cafenele, respectiv o ceainărie:

• Schwarz Pub – mi-a lăsat impresia că e puţin mai comercial. Am fost de câteva ori şi am prins nişte tipi făcând karaoke. Cântau foarte fain, iar distracţia era pe primul plan.
• Britania Arms – cel mai frecventat, din cauza şcolii. E mult mai fain acolo decât într-o încăpere insalubră înconjurat de proşti mulţi, şi de încă o proastă care se crede superioară doar pentru faptul ca ea e mai în vârstă şi a apucat să-şi ia alea trei diplome de căcat, care-i dau statutul de ‘profesoara’. Dimineaţa e foarte liber, plus că rulează în boxe de la Paraziţii la Nightwish, de la Bob Marley la Michael Jackson sau Elthon John.
• Vogue Pub – eh, încă nu m-am hotărât ce am de zis aici. De la participări la BlogMeet-uri la chiuluri şi… foarte altele, care nu merită spuse.
• Cafeteca – mi-a plăcut la început atmosfera şi muzica jazz & chill out, însă cu timpul a început să fie frecventată din ce în ce mai mult de gherţoi. Păcat de decor şi de sortimentele de cafea magistrală.

  Citeste mai multe »

Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi cea pe care-o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puşti zăluzi şi frustraţi care dădeau note ,,gagicilor” şi vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenţi erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta… Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât nişte obiecte de lux, ca automobilele lustruite din vitrinele magazinelor ,,Volvo” sau ,, Maseratti”: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea şi noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniţi: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund şi ce mijloc subţire, ce ţoale pe ea, ce plete de sârmă roşie, răsucită în mii de feluri…Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem şi din faţă: cum putea avea aşa pereche de ţâţe, aşa de perfecte cum numai în albumele de artă – care pe-atunci ţineau loc de Penthouse – mai văzuserăm? Pentru cine era o astfel de fiinţă, cum putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am aşezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi şi fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveştilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea şi el la coadă, mâncând seminţe, înaintea noastră: ,,E bună paraşuta asta, nu? V-ar place şi vouă, ciutanilor…Da’ ascultaţi-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeţi de futeşă, să ştiţi că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’ să fie cea mai mişto din lume, poa’ să fie şi Brijibardo, că tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevastă-mea…”

Am fost mult mai şocat de remarcile astea decât mi-aş fi imaginat. Cum să te plictiseşti de frumuseţea însăşi, de neatins şi de neconceput? De cea pentru care ţi-ai da şi pielea de pe tine? Ce-şi putea dori un bărbat mai mult decât să-şi poată trece braţul în jurul mijlocului ei, să poată privi minute-n şir în ochii ei, să o întindă încetişor pe pat…Să o scoată din învelişul ei de dantelă mătăsoasă…De-aici încolo imaginaţia mea se bloca, nu-mi puteam închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsuceşte asupra ta şi te sufocă…

Citeste mai multe »

Vreau o zi mondială. Vreau… nu mă, nu vreau o zi mondială a mea, n-am nevoie şi nici nu o să am. O zi mondială a “Recunoaştenii” sau ceva de genul ăsta căci acum nu ştiu cum să-i zic mai exact. Despre ce e vorba? Păi, să fie o zi în care oamenii să recunoască. Să recunoască că mint, că distrug fără să construiască, că critică fără să înţeleagă, că nu ştiu să simtă, că nu ştiu să se bucure la lucruri simple, că nu citesc ci doar mimeaza cititul, că o ard cu pace dar toţi vor razboi, că se uita la televizor fiind intoxicati de media, şi ar mai fi…

Ce vreme, dar mai ales ce vremuri! Vremuri de derută şi schimbări rapide, în care toate valorile par să se fi întors cu capun jos. Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Măcar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: studenţi de la filologie, din ultimul an, nu cunoşteau măcar un nume de scriitor român sub cincizeci de ani! Şi vă asigur că nu e vorba de nişte loaze, ci de copii buni, dornici să înveţe.

Numai că lumea lor nu mai seamănă cu lumea noastră. Civilizaţia cărţii se scufundă sub ochii noştri, tragic ca o mare corabie care-a lovit un recif. Televiziunea, computerul cu posibilităţile lui multimedia şi virtuale, iPodul şi iPhone-ul au erodat şi ruinat în ultimul timp lumea bibliotecilor, atât de greu şi migălos construită de zeci de generaţii încoace, de când există scrierea.

(Mircea Cărtărescu)

Bineînţeles că acum o să săra toţi trolli zicând că nu-i adevărat, că ei citesc, că X şi că Y şi că adevărata cultură chiar există şi câte şi mai câte. Vă zic eu: citatul de mai sus emană cel mai pur adevăr! Nu mai există aşa ceva. Locul bibliotecilor şi al chestiilor culturale a fost luat de altele. V-am mai zis eu cum e şi cu unii oameni şi Lecturi Urbane. Un eveniment foarte ok, era oarecum nevoie de el, dar hai să nu ne limităm la câteva pagini citite acolo. Dacă ai participat şi te-ai dat cititor, păi du-te acasă şi continuă cartea. Nu o laşi să se pună praful pe ea, în raft, până la următoarea ediţie de lecturi urbane.

Citeste mai multe »

Azi, marţi 18 mai, la ora 00:01 organizatorii evenimentului Lecturi Urbane au lansat noul logo. Părerea mea încă nu pot s-o zic în legătură cu logo-urile că nu m-am hotărât care îmi place mai mult, prima variantă (logo-ul vechi) sau acesta nou. Fiecare are plusuri şi minusuri, poate că în timp o să realizez unele chestii şi o să mă hotărăsc care-mi place mai mult. Ei declară pe blogul oficial:

Este icon (ne lipsea unul).
Este universal.
Este al comunității.
Este semnal și este atenționare.
Este neobișnuit și parcă totuși îl știi dintotdeauna.
Este urban.
Este permisiune și încurajare într-un singur simbol.
Merge declinat pe plan local (culori diferite).
Merge stencil, pe tricouri, pe semne de carte.
Merge încercat in variante contextuale: întins pe iarba, rezemat de perete, din profil sau la geamul unui autobuz.
Este stare de fapt.
Este obiectiv de atins.

În partea de mai sus l-am pus şi eu ca să-l puteţi vedea. Acela este logo-ul pentru Lecturi Urbane Braşov. Au fost realizate mai multe, atât cel al evenimentului propriu-zis dar şi unele locale pentru oraşele unde s-a organizat Lecturi Urbane ori urmează să se organizeze. Le puteţi admira pe toate aici.

Acum câteva zile, tocmai ce-am terminat ultimul episod din primul sezon The Vampire Diaries. Nu ştiu câţi vă uitaţi la el sau la câţi vă plac poveştile astea cu vampiri & stuff, însă mie ăsta şi cu True Blood îmi plac foarte mult. Deci a se înţelege că îmi plac cărţile & filmele cu vampiri, însă cele făcute calumea şi cu actori ok (aici excluzând filmul ăla pentru copile neîmplinite sexual).

Serialul The Vampire Diaries este făcut după trilogia cu acelaşi nume. Prima carte a trilogiei a fost lansată în anul 1991, cu 10 ani înainte de primul volum din True Blood/Vampirii Sudului şi cu vreo 15 înainte de Twilight/Amurg. Lisa Jane Smith este o autoare de science-fiction/fantasy, horror şi romance pentru publicul aflat la vârsta adolescenţei. Toată povestea începe în Italia renascentistă când fraţii Salvadore, Ştefan şi Damon se îndrăgostesc nebuneşte de o frumoasă vampiriţa numită Katherine. Iubindu-i pe amândoi, Katherine alege să se sinucidă, iar cei doi rămân neconsolaţi şi duşmani pe veci, căci şi ei au devenit nemuritori.

Citeste mai multe »

A mai trecut o lună, a mai trecut o ediţie de Lecturi Urbane, iar totul e bine când se termină cu bine. Aşa-i? De această dată nu am mai fost ajutaţi de voluntarii de prin alte oraşe, cum a fost la prima ediţie când au venit 20-30 de voluntari de la Bucureşti. Ne-am descurcat şi singuri, şi zic eu că totul a decurs foarte bine.

Ne-am întâlnit pe la ora 12:30 în faţa Bibliotecii Judeţene şi am stabilit cum se va desfăşura evenimentul, împărţind sarcinile iar mai apoi fiecare având obligaţia să-şi aleagă două cărţi pe care ulterior le-a împărţit oamenilor. Ca şi la prima întâlnire, organizarea a fost foarte bună şi ţin să-i felicit pe cei din echipa lecturilor pentru toată munca depusă, chiar dacă au întâmpinat câteva chestii care ne-au dat planul peste cap: cum ar fi faptul că vântul era foarte puternic iar apa fântânii arteziene ajungea direct pe noi în caz că stăteam împrejurul ei sau pe băncile din apropiere. Toată problema a fost rezolvată cu 2-3 mutări la bancutele dinspre Biserica Neagră, iar mai apoi pe scările acelea micuţe din apropierea intrării pe strada Republicii.

După 30-40 de minute de citit efectiv, voluntarii au început să se ridice şi să se plimbe printre oameni făcând cunoscut proiectul Lecturi Urbane şi scopul acestuia. M-am simţit extraordinar când i-am spus unui bătrânel despre Lecturi Urbane şi despre ce înseamnă acest proiect, când i-am zis despre citit şi când i-am oferit o carte îndemnându-l să o citească iar mai apoi să o dea mai departe. Punctul culminant a fost când el s-a arătat interesat şi m-a întrebat dacă această acţiune se petrece doar la Braşov sau şi în alte oraşe, semn că oamenilor chiar le păsa de acest eveniment iar cititul chiar merită promovat.

Citeste mai multe »

A trecut aproape o lună de la prima ediţie de Lecturi Urbane Braşov, şi iată că a venit timpul să aibă loc şi cea de a doua întâlnire a cititorilor urbani, Lecturi Urbane Braşov #2:

Când? Unde? Cum?

Duminică, 16 mai, ora 13. Ca şi data trecută, evenimentul va avea loc în Piaţa Sfatului. Voluntarii care vor să participe la proiect sunt rugaţi să vină la ora 12:20 în faţa bibliotecii judeţene George Bariţiu din Livada Poştei. Acolo se va stabili exact cum se va desfăşura totul.

De asemnea, dacă cumva aţi uitat, sunteţi rugaţi să vă înscrieţi pe pagina Participă pentru a-i ajuta pe organizatori să ţină o evidenţă a numărului de participanţi. Nu este obligatoriu, însă este binevenită. În continuare, dacă vreţi să donaţi cărţi ce vor fi distribuite în cadrul evenimentului, o puteţi face la următoarele puncte:

* Librăria Şt.O. Iosif
* Librăria Carturesti
* sediul central al Bibliotecii Judeţene
* Anticariatul Aldus (lângă Biserica Neagră)

De preferat ar fi ca aceste cărţi donate să fie de beletristică, fără cărţi cu tente religioase sau alte asemenea. Dacă vreţi să aflaţi mai multe puteţi intra pe blogul oficial sau pe facebook.

Poate că postul ăsta vine puţin cam târziu, cam prea târziu, dar nu am avut absolut deloc timp să scriu, iar când am avut, nu am avut la ce. Deci după cum urmează, am zis să scriu acum câteva păreri despre ceea ce s-a întâmplat la Lecturi Urbane Braşov (prima ediţie). Dacă e să vorbim despre organizarea evenimentului & stuff… numai laude! Totul a decurs foarte bine din punctul meu de vedere, iar meritele sunt ale celor care s-au implicat activ în acest proiect. În primul rând Ionuţ Popescu a făcut o treabă foarte bună, dar şi restul echipei printre care îi enumăr pe: Adriana, Luana, Mihai, Andrei. Toţi şi-au dat silinţa şi interesul ca acest eveniment să iasă aşa cum ar trebui, şi pe bună dreptate, cred că a şi ieşit.

Prima ediţie a lecturilor urbane braşovene a fost nasoală din următoarele motive:

• unii din voluntarii din bucureşti au venit cu impresii de mari organizatori. Nu uitaţi că oamenii au venit la eveniment pentru că aşa au simţit ei, că fac chestia asta în primul rând pentru ei şi nu pentru că i-aţi chemat voi sau mai ştiu eu ce căcat, aşa că nu încercaţi să-i forţaţi să facă aşa sau invers.
• au fost oameni care “promovau cititul” cu căştile de la mp3 în urechi şi cu ochelarii de soare pe nas. Hai nu pe bune, cum aţi reuşit frate să citiţi cu ochelarii la ochi? O mică rugăminte adresată vouă: dacă faceţi chestia asta sau participaţi şi “susţineţi cititul” doar că să primiţi link-uri de la X sau Y blogger din bucureşti pe blogul lor sau să vă puneţi pozele făcute la eveniment pe hi5 sau facebook… n-aţi înţeles absolut nimic! (Apropo: care-i faza cu pozele de la LU pe facebook? Ce demonstraţi cu asta? Că sunteţi nişte inteligenţi?) Aş prefera să ştiu că au fost zece oameni în total la lecturi urbane braşov, dar care au citit, nu s-au uitat după curvele îmbrăcate în latex ce se învârt în jurul fântânii arteziene. Mulţumesc!

Ar mai fi câte ceva de zis legat de oamenii care au participat şi despre atitudinea lor dar chiar nu mai are rost. Consider că am atins punctele cele mai sensibile, dacă le pot numi aşa. Sper ca pe viitor oamenii să fie mai serioşi şi să participe cu cap. Degeaba vii şi participi la lecturi urbane, susţii cititul, dar în particular ai două cărţi citite într-un interval de 12 luni. N-aţi făcut nimic, doar vă minţiţi pe voi!

În primul rând ne bucurăm foarte mult căci evenimentul nu a rămas doar un ecou iar feedback-ul primit e foarte bun. Am primit donaţii importante de cărţi, iar de curând cei de la librăria online de limba engleză – Okian, ne-au oferit o serie importantă de cărţi în limba engleză. Puteţi vedea ce cărţi am primit în postul scris de Luana. Le puteţi lua direct de la noi duminică pe 18 aprilie, în Piaţa Sfatului la ora 13, sau de pe www.okian.ro

Alte noutăţi ar fi acelea că Lecturi Urbane Braşov a apărut în revista Zile şi Nopţi, atât în varianta offline dar şi cea online, iar despre eveniment puteţi citi aici la pagina 11. Mai mult, acest eveniment a început să fie promovat şi pe radio, iar Magic FM ne ajută din plin cu două spoturi. Le puteţi asculta mai jos:

Dacă vreţi să aflaţi mai multe puteţi vizita brasov.orasulciteste.ro sau pagina noastră de facebook. De asemenea, puteţi urmări discuţiile de pe twitter legate de Lecturi Urbane folosind hashtag-ul #lecturiurbane.

Sunt sigur că v-aţi uitat măcar o singură dată la un film care este făcut după o carte. Ceea ce mă interesează pe mine e: ce vă plac mai mult? Cărţile sau ecranizările? Care vă atrage mai mult şi simţiţi că a spus povestea mai bine?

Personal, prefer cărţile, deşi de multe ori mi s-a întâmplat să parcurg poveştile invers: adică mai întâi să văd filmele, iar de abia apoi să mă apuc să citesc cărţile. Prima experienţă de acest fel cred că am avut-o cu “P.S. I love you“. Mai întâi am văzut filmul, nu ştiu ce m-a făcut să mă uit la el căci nu prea mă uit la filme d-astea romantice, iar peste ceva timp am găsit şi cartea scrisă de Cecciclia Ahern într-o librărie şi mi-am cumpărat-o. Pe vremea când am văzut filmul nici nu ştiam că există şi o carte cu acelaşi nume (după care a fost făcut filmul) şi am fost foarte surprins când am găsit-o. Deoarece îmi plăcuse filmul foarte mult, mi-am cumpărat-o direct, iar cartea mi s-a părut şi mai bună.

Al doilea exemplu de acest fel ar fi “Codul lui Da Vinci“. M-am uitat la film deoarece auzisem foarte multe păreri despre el, atât bune cât şi rele, iar pe diferite site-uri acest film a creat discuţii aprinse de dimensiuni foarte mari. Mă întrebam de ce e atât de discutat + că auzisem că Vaticanul a avut ceva de comentat la adresa lui. După ce am văzut filmul, la câteva luni, am citit şi romanul scris de Dan Brown sub formă de e-book. Ambele mi s-au părut extrem de bune, însă pot să zic că romanul a fost de două ori peste. În primul rând, spaţiul de desfăşurare a acţiunii este mult mai mare iar detaliile nu sunt trecute cu vederea. Bineînţeles, un film nu poate cuprinde toată acţiunea unei cărţi pentru că astfel ar dura mai mult de patru ore, riscând să cadă în extrema cealaltă şi să plictisească publicul.

Citeste mai multe »