V-am mai zis de Lecturi Urbane aici, unde v-am explicat cam ce se întâmplă la acest eveniment, unde se întâmplă şi ce şi cum, iar aici v-am zis unde puteţi dona cărţile pe care nu le mai folosiţi iar noi le putem dărui oamenilor. De câteva zile au apărut noi informaţii despre acest eveniment. Cel mai important ar fi faptul că a apărut şi afişul, care în curând sperăm să-l regăsim şi prin liceele din Braşov. Dacă vreţi să aflaţi mai multe, vă invit să citiţi articolul acesta scris de Adriana.

Pe lângă partenerii mai vechi precum Librăria Carturesti, Librăria St. O. Iosif, Bibliotecă Judeţeană “George Bariţiu” le mulţumim şi celor de la Magic Fm şi Libris. Nu uitaţi, oriunde v-aţi afla, în parc, autobuz, tren sau fast-food, o pagină de carte este binevenită!

P.S.: la Lecturi Urbane Braşov vor veni şi 30 de voluntari din Bucureşti împreună cu Adrian Ciubotaru, omul care poate transforma România într-un loc mai bun.

P.S.2: mai multe despre Lecturi Urbane pe blogul oficial, twitter şi facebook.

V-am zis zilele trecute într-un post despre Lecturi Urbane, ce înseamnă acest eveniment, ce se întâmplă acolo şi cam tot ceea ce ţine de asta, cu indicaţia că voi reveni cu detalii pe parcurs ce ne apropiem de data de 18 aprilie 2010. Ieri, pe blogul oficial al lecturilor urbane Braşov a fost publicat un nou articol ce conţine informaţii referitoare la locurile unde puteţi face donaţii de cărţi.

Astfel, puteţi dona cărţile pe care nu le mai folosiţi la următoarele puncte din Braşov:

• Librăria Cărtureşti
• Librăria St. O. Iosif
• Biblioteca Judeţeană “George Bariţiu”
• Anticariatul Aldus – este lângă Biserica Neagră
• Căminul 8, camera 103, Memo

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre Lecturi Urbane Braşov, puteţi intra pe facebook sau pe twitter.

Statisticile prostesc, în statistic dacă vorbesc / Aflii că 2 % din români citesc / Fără ziare sau versuri de manele / Prospecte de prezervative, subtitrări la telenovele.

Deşi pare dur şi mulţi ar spune că nu este adevărat, Bitza doar zice pur şi simplu adevărul. Unii dintre voi poate că aţi auzit de ceva timp de Lecturi Urbane, din diferite locuri: twitter, bloguri, tv. Pentru cei care nu au auzit până acum,  treaba stă în felul următor:

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general.

Prima oară acest eveniment, un fel de flashmob, a fost organizat în Bucureşti, iar toată acţiunea s-a petrecut în metrou. Obiectivul principal al evenimentului era încurajarea lecturii şi cultivarea interesului pentru cărţi în rândul bucureştenilor, însă, în diferite oraşe din ţară s-a creat efectul: “foarte tare, şi noi trebuie să avem aşa ceva!” aşa că uşor uşor, acest eveniment a început să fie promovat şi în Cluj şi Târgu Mureş.

Iată că a venit rândul Braşovului, iar prima ediţia de Lecturi Urbane are loc în data de 18 aprilie 2010, în Piaţa Sfatului, la ora 13 cel mai probabil, însă ora se poate modifica pe parcurs pentru a le permite şi voluntarilor din Bucureşti să ajungă la timp. Daca vrei să participi, tot ceea ce trebuie să faci este să te înscrii prin formularul acesta.

În ce constă de fapt acest eveniment (mai pe româneşte)? Mai mulţi oameni se întâlnesc într-un loc public, îşi deschid cărţile şi se apucă să citească. Simplu şi la obiect. Totul se va sfârşi cu participanţii în calitate de Moş Crăciun, astfel, ei împărţind diferite cărţi tuturor celor care le primesc cu braţele deschise şi promit că le vor citi. Deocamdată, fiind la început, acest eveniment nu este susţinut îndeajuns de mult de către cei care ar trebui s-o facă, astfel neexistând nici sponsori, deci cărţile vor fi într-un număr destul de mic. Organizatorii au găsit şi o soluţie: la librăria Cărtureşti (Braşov) a fost amplasată o cutie, unde braşovenii care au cărţi şi nu le mai folosesc le pot dona. Această cutie se află chiar la intrare, lângă casa de marcat a librăriei.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre lecturi urbane în Braşov, puteţi intra pe subdomeniul oficial brasov.orasulciteste.ro sau dacă aveţi cont pe facebook aici. De asemenea, dacă folosiţi twitter-ul puteţi urmări discuţiile despre acest subiect folosind hashtag-ul: #lecturiurbane.

P.S. În curând, mai multe detalii.

Mereu stau şi mă gândesc la chestia asta şi nu îmi pot da seama ce prefer mai mult: ceaiul sau cafeaua? Amândouă îmi plac foarte mult şi nu mă pot decide care e mai ok. Adică, oricum, decât să beau un suc sau ceva alcoolic, prefer un ceai sau o cafea, asta depinzând şi de situaţia în care mă aflu, de starea de spirit sau de compania pe care o am.

Cred că este destul de clar, că oriunde ai fi, aroma de ceai sau de cafea o simţi imediat şi te îmbie instantaneu, însă care pe care? Există tabere şi tabere. Unii susţin cafeaua, iar alţii, ceaiul. Există preferinţe şi preferinţe, aşa cum există şi argumente pro şi contra în fiecare din exemplele de mai sus. Acum, încerc să vă dau nişte mici detalii despre fiecare, nici pe de parte să încep un război între fanii celor două tabere.

Citeste mai multe »

Ce frumoasă e şcoala uneori, dacă ştii s-o faci frumoasă. Astăzi, după primele două ore (de sport), aveam Fizică. O materie care niciodata nu mi-a plăcut. În generală am avut diriga de fizică, însă numa Fizică nu făceam noi la ore, aşa că niciodata nu am reuţit să înţeleg materia asta cum trebuie. Nici ea nu mă place, dar nici eu nu o plac.

Am intrat frumos în clasă şi am întrebat ce temă am avut, gândindu-mă că trebuia să facem în prealabil vreo problemă sau două. Na, faza mai nasoală a fost când am aflat ce aveam. Erau două pagini de caiet studenţesc, pline cu definiţii. Bineînteles, când îţi zica, francfaci o temă, trebuie să şi ştii ce ai scris, astfel vei pica de prost. De scris, puteam să scriu până venea profa, însă .. să şi învăţ, era totuşi prea mult pentru puterile mele de om normal :d. Bineînteles, am luat un coleg ok cu mine şi am plecat de la şcoală. Am mai sunat un coleg care tocmai plecase de la şcoala (prin împrejurimi) şi ne-am întâlnit pe o străduţă din centru.

Bă, ce facem? dacă tot nu mergem la oră .. (doar nu stăm în ploaie!)

Soluţia a venit rapid: barul preferat ne aşteaptă! Am coborât pe Republicii, am ajuns la gangul potrivit, am făcut stânga, apoi dreapta şi … eram la finalul cursei. Cum afară era frig şi urât, iar ploaia îţi tot dădea bătăi de cap, ne-am hotărât să ne luăm câte o cană cu vin fiert. O idee excelentă, căci de cafea mă plictisisem deja, iar berea .. nu o ador pe vremea asta. Faza cea mai tare a fost după ce ne-au venit cănile. Fiecare, pe rând, ne-am scos cartea pe care o citim în momentul de faţă şi ne-am pus pe treabă. Un peisaj extraordinar după părerea mea. Adică, am chiulit de la şcoală, ne-am luat ceva să ne încălzim şi .. nu am pierdut chiar aiurea timpul. Ne-am apucat de citit, un lucru pe care chiar îl facem cu plăcere. Însă, citim ce ne place nouă .. nu zeci de mii de romane băgate pe gât de către profesorii de română despre ţăranii români de pe vremurile demult apuse. Încet-încet, am început să dăm pagină cu pagină din “Memoriile unei gheişe“, “Codul lui Da Vinci” şi “Cronicile din Narnia“. Faza mai nasoală a fost că acele cărţi, împreună cu mirosul puternic de vin fiert cu scorţişoara ne-a ţinut pe loc şi nu am mers nici la ora următoare, franceză, însă nu ne-am supărat, iar la sfârşit am promis că o să mai repetăm experienţa. Sincer .. prefer să merg într-un bar, să beau ceva şi să citesc, decât să stau la şcoală, să-mi povestească profesoara despre cum i-a murit soacra, călcată de un Jeep, chiar dacă ea era pe trotuar. Nici după 1-2 săptămâni nu-mi pot da seama de ce a ţinut morţiş să ne zică chestia asta, căci chiar nu ne interesa, dar .. aştia sunt profesorii din ziua de azi. Iar dacă îndrăzneam să vorbesc cu un coleg, îmi mai şi atrăgea atenţia că .. nu sunt atent şi deranjez ora. Defapt, singura care o deranja, era chiar ea.

Da, şi nu mă refer la Cioran, Eliade, Bacovia sau mai ştiu eu ce filozof sau autor de proză cunoscut. Noi chiar ne-am născut să scriem cărţi. Suntem un popor de creatori, de gânditori, şi parcă ne-am născut pentru a scrie cărţi. Da, poate unii dintre voi aţi ghicit. Mă refer la toate aşa-zisele vedete autohtone ce ne înconjoară. Nu mai suport să aud că şi-a mai lansat încă cineva o carte. Aşa e la modă acuma? Chiar dacă eşti un semidoct cu aceleaşi clase ca şi trenul personal de pe ruta Braşov-Sinaia-Bucureşti .. aşa e la modă? Să scrii şi tu o carte?

Uşor uşor, librăriile de prin ţară s-au pricopsit cu cărţi semnate de: Laura Andreşan, Loredana Groza, Andreea Marin, Mihaela Rădulescu iar lista poate continua. În primul rând, vreau să precizez că accept democraţia iar ăsta e un drept, dar unii parcă prea şi-au luat-o în cap.

Laura Andreşan

Mi-amintesc că descoperisem o ciudată legătură între Sorin Vântu şi Nicolae Văcăroiu. I-o prezentasem lui Iacob (fost patron al ziarului Curentul – n.r.). Câteva ore mai târziu mă aflam în studioul lui Dan Diaconescu de la OTV, expunând public descoperirea. A doua zi, am băut altă cafea cu Iacob. Câteva zile mai târziu i-am spus că am fost hărţuită sexual de un politician. După câteva ore, acelaşi studio, acelaşi Dan Diaconescu, tot OTV. Demonstrăm hărţuirea cu o casetă. Mihai Iacob intră în emisie prin telefon şi mă concediază”.

Iniţial nu am vrut să scriu această poveste în carte. Eu încă aştept scuze. Îl cunoscusem pe acest politician. Urechile îmi ascultaseră propunerile deloc decente pentru un politician sau, de fapt, de ce nu? Era burlac, nu?

Un organ sexual masculin păros (…), scos prin sliţ

Nici nu ştiu cu ce să încep exact aici. Laura, scrie despre .. nimic. În cartea asta bănuiesc că sunt prezentate cuceririle şi aventurile de noapte pe care le-a avut. Per total, despre viaţa ei de curvă de Bucureşti. Printr-o simplă ecuaţie făcută la cele spuse mai sus, rezultă că viaţa ei este un nimic, iar despre asta a scris şi ea: despre nimicul ei. Numai bun de publicat într-o carte şi de scos pe tarabe. Şi sincer acuma .. de ce aş vrea să aflu cu cine şi-a mai pus-o Laurica?

Citeste mai multe »