V-am mai povestit despre China în acest post, şi o să mai urmeze încă câteva, care deocamdată sunt în stadiul de procesare, însă de data aceasta vreau să vă las doar cu un video care este pur şi simplu magistral.

Cred că este destul de clar, că oriunde ai fi, aroma de ceai sau de cafea o simţi imediat şi te îmbie instantaneu, însă care pe care? Există tabere şi tabere. Unii susţin cafeaua, iar alţii, ceaiul. Există preferinţe şi preferinţe, aşa cum există şi argumente pro şi contra în fiecare din exemplele de mai sus. Acum, încerc să vă dau nişte mici detalii despre fiecare, nici pe de parte să încep un război între fanii celor două tabere.

1. Cafeaua – PRO – Este dovedit de către cercetători faptul că prin cosumul de cofeină starea de alertă creşte, se intensifică activitatea creierului, memoria este îmbunătăţită şi ne fereşte şi de “Bună ziua domnule Castor” (aka stomatologul). Nişte cercetători din Italia au aflat că o cană de cafea pe zi, te fereşte de acest individ, deoarece există nişte chimicale în cafea care previn ataşarea bacteriilor pe dinţi. Tot cu o ceaşca de cafea mai putem scăpa de Parkinson, de cancerul de piele şi cancerul la stomac.

Contra – Păi, nu prea ştiu cu ce să încep. Cafeaua se pare că ajută la creşterea nivelului de colesterol care la rândul său ajută la creşterea riscului de a ne îmbolnăvi de diferite boli cardiace. A, şi bineînţeles, dacă bem o ceaşcă de cafea înainte de culcare cu o oră putem să avem insomnii. Chestia asta am realizat-o cel mai bine serile trecute, când am băut pe la ora 6-7 un Capuccino Italian, iar mai pe seară, pe la ora 8-9 o cafea Origini la FrenchPress, made by Cafeteca. Ştiu sigur că după acestea două, nici măcar nu am căscat până pe la ora 5 a.m.

2. Ceaiul – PRO – Este bine să-l bei fără zahăr sau orice alt îndulcitor deoarece îşi pierde din proprietăţi. Cel mai bun ceai, este ceaiul verde, da` ăla original … de la mama lui, din China. Nu ce găsim noi prin magazinele de la colţu` străzii şi e 5 lei – 5 kg. Cu o ceaşca de ceai pe zi, creierul o să ‘proceseze’ mult mai bine şi nici probleme cu inima nu vom avea. Faţă de cafea, ceaiul nu produce hipertensiune. Ceaiul conţine teină care previne apariţia creşterii tensiunii.

Contra – Dacă preferaţi ceaiul în stil englezesc ţineţi cont de faptul că prea mult lapte poate afecta antioxidanţii din ceai, susţin cercetătorii germani. S-a demonstrat că de pigmentarea dinţilor este responsabil şi pliculeţul de ceai.
Adu-ţi aminte de urmele vizibile lăsate peste tot de pliculeţele de ceai pentru a înţelege mai uşor ce se întâmplă cu dinţii tăi. Dacă-l bei în timp ce mănânci atunci rişti să împiedici absorbţia fierului de către organism, aşa că încearcă să-l savurezi doar după ce mănânci.

Voi ce preferaţi? Eu prefer o cafea în cazul în care ies undeva în oraş, într-un pub sau o cafenea şi un ceai acasă, deoarece merge mai bine cu cititul unei cărţi.

După cum probabil aţi învăţat (sper)  … China se află în Asia, mai precis în Asia de Est. China, o ţară cu 1 miliard 300 de milioane şi ceva de locuitori, pe departe cea mai populată ţara din lume. are capitala la Beijing, acolo unde s-a ţinut ultima ediţie a jocurilor olimpice moderne, însă cel mai mare oraş este Shanghai. China este împărţită în 22 de provincii (fără Taiwan) şi 2 regiuni cu status special (Hong-Kong şi Macao).
De ajuns cu datele generale, mai multe puteţi afla şi de pe google, căci nu vreau să fac din postul ăsta unul de copy-paste de pe Wikipedia sau mai ştiu eu de prin ce părţi.

Deoarece îmi plac foarte mult peisajele de acolo, căci am văzut câteva sute de poze pe internet, mi-am zis să caut câteva locuri pe care merită să le vizitezi dacă ajungi în ţara lui Mao Zedong. Dacă nu ştiţi cine a fost acesta, el a fost cel care a făcut din China o mare forţă mondială, chiar dacă a dus o politică sângeroasă şi mulţi oameni au fost ucişi în timpul său. Vorbăria multă, sărăcia omului, deci …

1. Cheile Yangtze

Yangtze, sau “Chang Jiang” (“Răul Lung”) este cel de-al treilea fluviu ca lungime din lume şi se avântă prin trei defilee pitoreşti, în inima Chinei. Du Fu, un poet chinez din timpul dinastiei Tang, din secolul al VII-lea descria intrarea în cheile Qutang ca fiind: poarta prin care toate apele din provincia Sichuan se luptă să pătrundă. Apa clocoteşte şi se umflă când fluviul Yangtze intră în cheile înguste (sub 100 m lăţime), formate între faleze de calcar de două ori mai înalte decât Turnul Eiffel.
Cheile Qutang, lungi de 8 km sunt cele mai scurte dintre cele trei defilee ale fluviului Yangtze. acestea acoperă aproximativ 190 km, între Fengjie şi Yichang, cam la jumătatea cursului de 6300 km al fluviului, din Tibet până în mare.

Cele trei chei au fost săpate de forţa fluviului, în curgerea sa prin masivul muntos din marele bazin Sichuan (“Roşu”). Pe alocuri falezele au forme ciudate, care în legendele chineze poartă nume pitoreşti, precum “Izvorul bunicii înţelepte” sau “Rinocerii care privesc spre Lună”. Pe ambele laţuri ale intrării în cheile Qutang se află stâlpi de fier vechi de 1000 de ani, încastraţi în rocă, de care erau prinse puternice lanţuri ce traversau fluviul:  mai întâi ca scop de apărare, apoi ca barieră pentru strângerea taxelor percepute barcagiilor.

2. Dealurile Guilin

Mănunchiurile de dealuri abrupte şi înguste din sud-vestul Chinei par modelul clasic al unei gravuri chinezeşti. Scorţişoara parfumează aerul din oraşul chinez Guilin, din august până în octombrie, când cassia, arborii de scorţişoară, sunt în floare. aceşti copaci tropicali cu flori galbene cresc aici din abundenţă, încât au dat oraşului numele lor: Guilin, care defapt în chineză înseamnă “pădurea de cassia”. Guilin, se află în sud-vestul Chinei şi este renumit în întreaga lume pentru zona din jurul lui, pentru peisajul ireal al dealurilor de calcar, ce dau locului o frumuseţe aparte, sursă de inspiraţie pentru numeroşi pictori şi poeţi de-a lungul secolelor.

Pe 120 km de-a lungul râului Li, dealurile se înaltă abrupt din mijlocul câmpurilor cultivate cu orez. poetul Han Yu descria răul ca o centură de turcoaz, iar dealurile ca pe nişte ornamente pentru păr din jad. Se pare că pe crestele dealurilor cresc copaci scunzi îmbrăcaţi în viţă de vie, adesea învăluite în ceaţă. pe râu, în bărci de bambus se înghesuie pescari şi cororanii care aceştia îi folosesc la prinsul peştelui.

Din cauza formelor ciudate, dealurile au fost botezate cu nume pitoreşti, precum “Cinci tigri prinzând o capră” sau “Ţestoasă căţărătoare”.

3. Valea Jiuzhaigou

Valea Jiuzhaigou este numită de mulţi “paradisul culorilor”. De ce? Cred că vă puteţi da seama şi singuri dacă priviţi poza de mai sus: datorită multitudinii de culori pe care le poţi găsi. din această cauză, Valea Jiuzhaigou este un paradis pentru fotografi şi un iad pentru pictori, căci aceştia nu pot reproduce aceleaşi culori pe care natura le-a creeat. Jiuzhaigou este o vale situată în nordul provinciei Sichuan din China, care a fost inclusă în partrimoniul Unesco datarita minunilor cu care natura delectează ochiul uman. Numele văii chineze vine de la cele noua sate care se regăsesc în zona, numărul total al locuitorilor fiind de aproximativ 1.000 de persoane. Numărul turiştilor, deşi în creştere, este relativ mic din cauza zonei greu accesibile. altitudinea variază de la 2000 la peste 4.700 de metri, dar posibilităţile de acces în zonă s-au diversificat în ultimii ani. cea mai mare metropolă situată în apropierea văii este oraşul Chengdu. În Jiuzhaigou se poate ajunge cu un autobuz din Chengdu, distanţa dintre cele două zone fiind de aproximativ 350 km. drumul durează aproape o zi, dar peisajele care ţi se descoperă pe drum merită să îndrumi ‘calvarul’ şoselei înguste care şerpuieşte prin Tibet.

P.S. deocamdată atâta, că apoi întrecem măsura şi oricum se plictiseşte lumea când o să vadă cât are de citit. De reţinut că acest post: “China – tărâmul făgăduinţei” este unul mai vechi, scris şi pe vechiul blog iar acum a fost re-editat şi re-publicat. Vor mai urma asemenea posturi cu locuri frumoase de vizitat din China, dar şi din întreaga lume.

Mulţumiri Wikipedia & Flickr