Îmi aduc aminte că acum ceva timp am văzut un episod, în care criminalul îşi găsea victimele pe internet, prin intermediul site-urilor de socializare. Vă sună cunoscut? Da, fix alea pe care le folosim mulţi dintre noi: Facebook, Twitter, Tumblr, Hi5, Myspace… nici nu le mai ştiu! Pe mine mă stresează ăştia care zic pe twitter sau facebook chiar TOT ce fac ei, unde sunt, cu cine sunt, de ce sunt, ce mănâncă etc. etc. + alte 10.000 de căcaturi despre viaţa lor personală care pe mine chiar nu mă interesează (să mai zic de retarzii adolescenţi care-şi pun acolo la relaţii prietenul/prietena?) – îi mai şi schimbă de la săptămână la săptămână. Ăia mi se par cei mai proşti! Level maxim! Chiar nu vă mai suportaţi de aţi ajuns să faceţi aşa ceva?

Deci dacă sunteţi unul din aceste specimene, şi fără să vă jignesc, poate ar trebui să vă uitaţi la episodul de mai jos şi veţi avea ceva de învăţat, mai ales că tot serialul e inspirat din cazuri reale. Viitorul e incert, aveţi grijă! Nu fabulez, nu vreau să mă credeţi pe cuvânt, eu doar vă zic că aşa ceva s-a întâmplat şi se întâmplă, este alegerea voastră cum vă conduceţi viaţa, însă sunteţi să dispuşi să riscaţi totul pentru nimic? În fiecare persoană din jurul tău zace cel puţin un demon letargic, adormit şi leneş… şi nu se ştie când acesta va fi trezit la viaţă. Cel mai bine ar fi să nu-i dai motive să se trezească!

Ideea episodului era bazată pe actele sadice făcute de un criminal psihopat, care omora oameni pentru că avea impresia că aşa îi scapă de ce e rău în această viaţă, că îi eliberează. La sfârşit, fetiţa unui poliţist a rămas fără nicio rudă, acestea fiind ucise de către acel om. Pur şi simplu nu înţeleg unele lucruri de pe lumea asta. Şi cu siguranţă nu voi reuşi să le înţeleg niciodată.

Mereu când văd, aud, astfel de poveşti şi conştientizez că sunt reale, în minte am doar un gând şi doar o speranţă: că persoanele ca Dexter chiar există pe această lume. Şi ştiu că există, şi mă bucur pentru asta. Gândul acela, nu o să-l spun, bănuind că vă daţi seama şi singuri. Există un singur motiv pentru a ucide pe această lume, şi ţinând cont de el, aş…

Am zis mai devreme de cele două bannere. Primul banner are legătură cu Lecturi Urbane, iar al doilea cu azicitesc.com. Azi Citesc este un fel de bibliotecă virtuală. Mulţi dintre noi petrec foarte mult timp în faţa calculatorului sau a laptopului, poate chiar mai mult decât ar trebui şi bineînţeles că pentru noi este foarte greu să ne punem în pat şi să ne apucăm de citit o carte. Ne e mult mai uşor să citim ceva digital, astfel că s-au invendat ebooks-urile care prin traducere ar veni cărţile digitale ce se găsesc în diferite formate: pdf, doc., docx. Aceste cărţi se pot citi şi pe ereadere (dacă deţineţi unul) dar şi pe telefoanele mai avansate, gen smartphone, astfel le puteţi savura şi în mijlocul de transport, la servici, cât aşteptaţi metroul etc.

Pe blog a apărut o nouă pagină, şi anume “Criminal Minds“. Ce conţine această pagină? Păi e simplu. În primul rând, titul ei vine de la binecunoscutul serial de care v-am povestit aici şi conţine toate citatele din serial până la momentul de faţă. Fiecare episod din serial începe şi se termină cu un citat celebru.  Einstein, Nietzsche, Shakespeare, Confucius, Lincoln, Luther, toţi şi-au dat mâna şi au pus bazele acestui serial psihologic fantastic. Pe lângă această pagină, o să urmeze în scurt timp o categorie nouă, numită “Scrieri”. Ce fel de scrieri? Scrierile mele aşternute pe foaie ce m-am gândit să le dau viaţă într-o anume stare sau anumit punct al vieţii. Până acum am făcut acest lucru pe Voci De Oracole. Acela era un mic blog ce concentra scrierile unor tineri adolescenţi cu vise şi speranţe mari.  Am ajuns la concluzia că e mai bine să abandonez acel proiect, astfel că mi-am şters toate posturile de acolo şi le voi publica iar aici, pe blogul personal, urmând ca mai apoi să continui seria.

The Vampire Diares (2009)

Acest serial mi-a fost recomandat de un coleg din clasa. La început m-am gândit că o sa fie gen Twilight, dar am zis să descarc primul episod şi să văd cum e şi apoi mai vedem. Ca să vă zic o scurtă descriere:

Este vorba despre Stefan, “tipul cel nou” ce se mută la şcoala din oraşul Mystic Falls. El, atrage priviri atât din partea fetelor cât şi a băieţilor deoarece pare foarte misterios. Uşor uşor, între el şi Elena se leagă o prietenie foarte frumoasă. Totul este bine şi frumos, până când .. în oraş se întoarce şi Damon, fratele lui Stefan. Acesta se întoarce pentru a-i plăti o poliţă mai veche lui Stefan.

Eu acum, v-am zis rezumatul rezumatului, însă povestea este mult mai mare şi mai frumoasă. Şi da, totul e normal, fără ca ei să sclipească în soare, de parcă ar fi jucărioare picate în pungile de pufuleţi, cumpăraţi cu 5 lei baxu de la Nea Costică, de la magazinul din colţ. Serialul este o ecranizare a unor cărţi, scrise de către Lisa Jane Smith, şi publicate prin anul 1991 parcă. Asta .. am precizat ca să nu mă abordeze copilele de care vorbeam în postul anterior, cu chestii de genul că ar fi copiat după Twilight.

Criminal Minds (2005)

În acest serial, este vorba despre o echipă de elită de criminalişti, detectivi şi poliţişti ce fac parte din FBI, ce traversează toata USA pentru a-i prinde pe cei mai răi criminali în serie. Prima oara, ei încearcă să îşi dea seama cum acţionează aceşti criminali, iar mai apoi încearcă să-i prindă înainte să mai facă victime.

Un serial foarte interesant pentru cei pasionaţi, însă este puţin cam greoi. Adică, daca vrei să rămâi cu ceva în minte şi pe viitor (ceva folositor) ar fi bine să ţii şi DEX-ul lângă tine, căci mai ai nevoie la unele cuvinte. Bineînţeles, poţi opta şi pentru varianta fără DEX, dar .. o să rămâi doar cu povestea, şi atât.