După cum ziceam uneori, unele lucruri n-au nevoie de cuvinte, n-au nevoie de introducere sau de prezentări. Trebuiesc luate ca atare, iar mai apoi gândurile cu siguranţă îţi vor zbura acolo unde trebuie. Aşa se întâmplă şi cu aceste filmuleţe, însă vă voi da nişte detalii:

Commercial for EF (Education First) Language Schools a început acum ceva timp o campanie ce îmbină perfect şi armonios imaginea cu tipografia şi muzica pentru a transmite un anumit mesaj. Ce mesaj? Cred că este destul de clar, iar numele campaniei a fost ales foarte bine: cel mai bine, o limbă se învaţă în ţara ei. Şi da, este normal, înveţi mult mai uşor pentru că intrii în contact cu mult mai multe chestii, mult mai multe persoane şi eşti nevoit să înveţi pentru că altfel nu te descurci.

Toate aceste clipuri au fost realizate sub producţia Camp David Film, cu Gustav Johansson pe post de regizor,  Niklas Johansson (d.o.p), Albin Holmqvist (typographer), iar de muzică s-a ocupat Magnus Lidehäl. Locaţiile superbe alese: Paris, Barcelona, Londra, Beijing. Recomand vizionarea full HD:

E un prim stop, din suflet scot tot! Am ascultat zilele astea tot mai mult albumele pe care le-am iubit acum ceva timp, precum fiul risipitor, fără paraşute şi încă câteva, marea majoritate de la hades, şi pot spune că am re-devenit fan, mai ales din cauza vremii de afară care merge perfect cu aceste albume. Au ceva între ele, se leagă perfect.

Şi parcă-mi doresc un autobuz fantastic, al dorinţelor, ca în Harry Potter, care mă va transporta exact acolo unde-mi doresc eu. Să ajung în cinci minute şi să nu ştie nimeni unde am plecat. Să nu le pese că nu mai sunt, nici măcar să nu observe dispariţia mea, să-şi vadă în continuare de viaţa lor. Des, destinele-s vapoare, şi ne poartă fiecare acolo unde poate ne e drumul, unde ne este gara. Eu nu cred totuşi că au ele dreptate. Ne putem eschiva, să fugim, să ajungem acolo unde vrem noi să ajungem. Noi să fim la comanda! Şi mă fascinează persoanele astea două, unul în partea dreaptă, unul în partea stângă. Unul o ramură, celălalt cealaltă. Câteva sute de ani între ei, însă parcă inspiraţia unuia e reîncarnată în celălalt şi viceversa.

Mai e puţin şi o să plec şi n-ai să mă mai vezi nicicând! Şi chiar a mai rămas puţin timp, câteva luni până când totul va dispărea într-o negură sau într-o ceaţă deasă, rămânând în urmă doar scrum şi câteva haine pe jos pătate de sânge. Până atunci, promit să ies din bar, când vor simţi măcar piesele pe care apar!

De când am venit în Braşov mi-am luat un album muzical pe care am ajuns să-l iubesc foarte mult. Îl ascult în prostie, zi şi noapte. 1Leu – Reggae pur este albumul acesta şi după cum îi zice numele, conţine doar reggae pur! Despre reggae şi rastafarai puteţi citi mai multe pe Wikipedia şi pe Jah Army HQ.

Dacă nu ştiţi cine este 1Leu şi vreţi să aflaţi mai multe despre el, puteţi accesa blogul lui oficial şi puteţi citit un interviu cu el pe amdoar18ani.ro. Tot de pe blogul lui puteţi downloada legal şi gratuit albumul său de debut, iar dacă v-a plăcut, puteţi face un efort să comandaţi CD-ul original care costă doar 20 de lei.

Citeste mai multe »

Cred că o să promovez muzica care-mi place mult mai mult decât am facut-o până acum, poate doar din simplul fapt că eu chiar cred că aceşti oameni merită să fie apreciaţi pentru munca pe care o depun. Acum câteva minute băieţii de la Hades au dat drumul videoclipului piesei Praetor – Eu, Oraşul şi căştile. Pentru mai multe detalii apelaţi la BlackSheepSound.

eu mă plimb pe străzi cu căştile mele
te văd pe tine, pe ei, pe ele.
mă văd zâmbind din plin sub acelaşi cer senin, la stele
oraşul meu îl împart cu cei cu care împart gândurile mele.

Hm, cred că versurile astea îi plac lu’ Sara atât de mult pe cât îmi plac şi mie. De abia aştept să înceapă şcoala şi să merg pe drum cu Veritasaga, Specii, Cumicu sau Zeppelin în căşti, râzând şi cântând. E magistral să vezi cum oraşul se trezeşte la viaţă, în unele zile mai greu, în altele mai rapid.

Asta-i pentru punkeri şi pentru ai mei,
Şi pentru cei ce stau în căşti cu Pendulum…

(Butch)

Mi-am dorit mult să pun aici nişte versuri foarte tari de pe album, însă mi-am dat seama că nu aş avea de ce. De ce să înceapă toţi inculţii din Romană să-l asculte pe Kazi cu Z de la mizerie. Până la urmă, nu asculta asta, Kazi Ploae e un bastard! Vă rog din tot sufletul meu, râmâneţi la Guess Who şi Graxu XXL. E şi aşa de ajuns. Vă rog, nu pângăriţi underground-ul! Artiştii adevăraţi nu o fac. Nu pozează şi dau interviuri în fiecare zi pentru monden.info, ca să fie puşi în aceaşi oală cu Andreea Bălan şi clipurile ei de prostituată.

I-am respectat mereu p-ăştia care au ajuns undeva pe munca lor: fără stuff-uri în spate, fără pr, fără impresar ş.a.m.d.

Noul album semnat Kazi Ploae, intitulat “Hârtie de împăturit muntele“ conține 17 piese și este cel de-al doilea album solo al artistului. Mie cel mai mult îmi plac “Nimic Nu E Concluzie” şi “Ziua Anei”. Contribuţiile lui SS sunt magistrale iar Kazi se pare că a început să înveţe din ce în ce mai mult de la el şi ale lui influenţe de trip hop (doar proştii spun că e dub sau dubstep). Un mare avans faţă de Gorgone din punct de vedere al beat-urilor. În fine, nu-mi place că are prea puţine creaţii lirice pe album, însă e bine şi aşa, ţinând cont de celelalte proiecte la care lucrează. Să nu uităm că trebuie să iasă “Subcarpaţi” iar “Uşile” să ne spargă uşile!

Tracklist:

01. Biki Biki Biki (cu Silent Strike)
02. Nimic Nu E Concluzie (cu Silent Strike)
03. Sex Cu Un Cuib De Viespi (prod. de Kazi Ploae)
04. Hârtie de împăturit muntele (prod. de Kazi Ploae)
05. Zoia (prod. de Kazi Ploae)
06. Project 13 (prod. de Kazi Ploae)
07. Presiune (prod. de Mr. Tweaks / Kazi Ploae)
08. Nu Mai Sunt La Modă (prod. de Phossilah)
09. Boschetari De Lux (prod. de Kazi Ploae)
10. Șapte Ceruri (prod. de Kazi Ploae)
11. Noapte Permanentă (prod de Mr. Tweaks)
12. Neti Sandu (prod. de Mr Tweaks)
13. Ce A Mai Rămas (prod. de Phossilah)
14. Abandon (prod. de Kazi Ploae)
15. Ziua Anei (cu Silent Strike)
16. Hybris (prod. de Kazi Ploae)
17. Ploaia potrivita (prod. matze)

[box type="download"]Puteţi descărca albumul “Hârtie de împăturit muntele“ (free download) de aici.[/box]

Am mai discutat noi şi pe aici putin despre baruri/pub-uri iar daca noi este impropriu spus, atunci: am mai discutat eu pe acolo. Însă, hai să revenim puţin asupra subiectului pentru că sunt sigur că nu sunt singurul care caută să afle cât mai multe baruri faine din oraş, iar dacă nu neapărat din Braşov, din alte oraşe. Nu am vizitatori doar din Braşov, deci în caz că cineva ajunge la acest articol în căutarea unor baruri sau pub-uri faine din oraşul său, hai să-l ajutăm cu cât putem.

Mie personal îmi plac barurile/pub-urile şi cafenele mai… ferite de gherţoi, dacă le pot zice aşa. Localurile unde nu se difuzează orice gen de muzică, care este ascultat în prostie acum pe la radiouri, unde nu tai fumul cu securea şi care au angajaţi după care nu trebuie să strigi de trei ori ca să se prindă că vrei să-ţi facă notă de plată. Când vine vorba de muzică, o prefer mai în surdină, astfel că dacă sunt cu un prieten/o prietenă să pot vorbi liniştit şi să nu trebuiască să ţip la el/ea că să mă audă, sau viceversa. De asemenea, îmi plac pub-urile şi cafenelele unde poţi merge cu laptopul la tine să lucrezi, sau în timp ce-ţi savurezi cafeaua sau ceaiul de dimineaţă să poţi citi o carte.

Din Braşov îmi plac următoarele pub-uri şi cafenele, respectiv o ceainărie:

• Schwarz Pub – mi-a lăsat impresia că e puţin mai comercial. Am fost de câteva ori şi am prins nişte tipi făcând karaoke. Cântau foarte fain, iar distracţia era pe primul plan.
• Britania Arms – cel mai frecventat, din cauza şcolii. E mult mai fain acolo decât într-o încăpere insalubră înconjurat de proşti mulţi, şi de încă o proastă care se crede superioară doar pentru faptul ca ea e mai în vârstă şi a apucat să-şi ia alea trei diplome de căcat, care-i dau statutul de ‘profesoara’. Dimineaţa e foarte liber, plus că rulează în boxe de la Paraziţii la Nightwish, de la Bob Marley la Michael Jackson sau Elthon John.
• Vogue Pub – eh, încă nu m-am hotărât ce am de zis aici. De la participări la BlogMeet-uri la chiuluri şi… foarte altele, care nu merită spuse.
• Cafeteca – mi-a plăcut la început atmosfera şi muzica jazz & chill out, însă cu timpul a început să fie frecventată din ce în ce mai mult de gherţoi. Păcat de decor şi de sortimentele de cafea magistrală.

  Citeste mai multe »

100 % natural fără adaos, fără zahăr în plus, fără zaharină… ARMADA e de vină!

Pur şi simplu unul din cele mai tari albume ieşite în 2010. Sigur la sfârşitul anului acesta o să fie unul din top 5 ale mele. Un album foarte tare ca sound dar şi ca lirică. Mesajul e grav, plăteşti pe conţinut nu pe ambalaj! Chiar voi plăti pentru acest album deoarece merită, merită, merită. CreTzu a făcut o treabă foarte bună, iar asta se vede din orice punct de vedere ai privi albumul Echilibru, iar că tot vorbeam mai sus de ‘ambalaj’, coperta e superbă. Simbolistică la maxim. Mai jos, am scris câteva versuri luate din melodii care mie îmi plac foarte mult:

Citeste mai multe »

De Valeriu Sterian cred că ştiu foarte puţini tineri din ziua de azi. Îl ştiu pe acest artist de 2-3 ani şi l-am descoperit din greşeală, căutând o piesă semnată Codu’ Penal şi am descărcat o piesă de a lui cu acelaşi nume. În fine, se pare că mai nou e regulă în hip-hop ca artiştii să scoată câte o piesă care conţine un refren sau nişte versuri ce îi aparţin altui artist, român şi care la momentul de faţă să spunem că e puţin mai… şters (sau chiar nu mai e).

A început Guess Who cu piesa “Noi în anul 2000″ – piesă originală scrisă de Horia Moculescu. Mai apoi, a urmat Zeppelin – “Doină de Barbados” cu Tudor Gheorge pe fundal pe ici pe colo, iar acum, mai nou: Bug Mafia – “Bag Pula-n Lume Şi V-o Fac Cadou”. Mda, nu-mi place nici refrenul cântat de Villy dar nici strofele lor. Piesa “Natural” a fost de 3x mai tare, ca Tatu.

Nu am înţeles deocamdată de ce au ales să folosească refrenul piesei “Amintire cu haiduci”. Totuşi, e de remarcat că Tataee a zis ceva despre Sterian la finalul piesei. Măcar atât, că poate aşa mai caută câţiva pe google să afle cine e ăla, că cine ştie ce dracu or mai crede ăştia, că e vreun şmecher de prin Pantelimon.

Când merg în centrul vechi al oraşului, mai ales pe strada Republicii, pe stânga şi pe dreapta… nu vezi mai nimic altceva decât baruri, baruri şi baruri. Pe ici pe colo se mai streacoara câte un restaurant, magazin de haine şi câte un coffee shop. Eh, din multitudinea asta de baruri, căci sunt unele lângă altele, toate parcă sunt la fel, însă, îţi vei da seama de asta doar dacă stai să le studiezi mai atent.

Unele sunt “irlandeze” altele “x” altele “y”, însă… toate sunt la fel! Din multe puncte de vedere, şi mai ales al muzicii. Am fost într-un bar irlandez acum ceva timp şi în boxe se auzea clar: Inna. Poftim? Păi cum adică e bar irlandez, cu câteva zeci de tablouri cu diferite personalităţi (chestii, cultură) iar la boxele de lângă acele tablouri se aude Inna? E bine totuşi că nu îl auzim pe Nicolae cu “duşmanii, duşmanii”.

În altă ordine de idei, am văzut că în aceste baruri se mai organizează şi diferite concerte, dacă le pot spune aşa. În special de blues şi jazz. Bun, invităm nişte artişti, să cânte la noi în bar, dar este pe aceaşi nişă cu noi? De ce căcat îl inviţi pe unu care cântă jazz să dea o reprezentaţie la tine în bar dacă tu ai barul plin de luminiţe albastre şi mobilă modernă? Nu o să înţeleg niciodată de ce sunt unii atât de proşti, când e foarte clar cum stau lucrurile.

De câteva săptămâni a început nebunia asta cu balul bobocilor. Care mai de care se lupta să câştige sponsori, să invite şi ei pe cineva la bal să le cânte şi aşa mai departe. Umblă în fiecare zi timp de câteva săptămâni, ca să facă rost de: artişti, dj, local etc. Nici nu-i înteleg p-ăştia de ce se agită atâta. Oricum, e un căcat de bal şi chiar nu-i înteleg rostul acestui eveniment.

Anul trecut, n-am mers la niciun bal şi anul ăsta .. am de gând să rescriu istoria, însă nu se ştie niciodată. Mulţi m-au criticat şi au început să mă ia cu chestii: “cum mă? n-ai fost la bal? ce prost eşti!”. Da ştiu, sunt un prost, că n-am fost la nişte baluri de căcat, să văd cum nişte maimuţoi se zbenguie suiţi pe nişte cuburi. OK.

Azi, am stat şi m-am gândit la motivele care sunt pentru a merge şi pentru a nu merge la un bal. Cele pentru care să mergi:

• dansezi
• cânţi
• bei ca prostu
• asculţi muzică
• râzi

Atenţie, astea .. sunt auzite de prin jurul meu, de la colegi şi d-ăştia de vârsta mea. Sunt motivele pentru care merg ei la un bal. Să le luăm pe rând:

De dansat, pot să dansez şi prin casă.  De cântat, chiar cânt în fiecare zi. De ascultat muzică .. nu se mai pune problema. Calculatorul meu stă aprins 24/24 timp de două-trei luni. Winamp-ul nu stă închis niciodată! Chiar dacă mă uit la un film sau fac ceva ce îmi necesită atenţia, nu-l închid. Îl pun pe stop. Deci .. de muzică nu duc lipsă absolut deloc. Şi plus .. de ce as vrea să merg, să-l ascult pe Florin Salam sau mai ştiu eu pe care DJ  de house pa-Pagal lansat de câteva zile iar acum se crede mare şi tare-n ţară. Nu mersi!
De băut, pot să beau cu un prieten acasă, sau într-un bar bine ales, unde chiar ne simţim bine, iar muzica şi ambientul sunt pe placul nostru. De râs, dacă chiar vreau să râd, intru pe youtube şi îl pun pe Teo de la Deko să-mi zică câteva şi chiar o să râd cu poftă.

Motive pentru care să nu merg? Astea cred că sunt infinite şi nici nu le pot găsi pe toate. În primul rând, o sa dau de aceiaşi proşti cu care mă cert în fiecare zi, în clasă sau pe holurile şcolii. Şi să nu-mi ziceţi că nu e aşa .. În fiecare zi vă certaţi cu unu, pentru că e prost, dar nu .. la bal trebuie să mergeti, ca să beţi, râdeţi şi să vă simţiţi bine cu colegii! Sunteţi chiar de-a dreptul ipocriţi!