Commercial for EF (Education First) Language Schools a început acum ceva timp o campanie ce îmbină perfect şi armonios imaginea cu tipografia şi muzica pentru a transmite un anumit mesaj. Ce mesaj? Cred că este destul de clar, iar numele campaniei a fost ales foarte bine: cel mai bine, o limbă se învaţă în ţara ei. Şi da, este normal, înveţi mult mai uşor pentru că intrii în contact cu mult mai multe chestii, mult mai multe persoane şi eşti nevoit să înveţi pentru că altfel nu te descurci.

Toate aceste clipuri au fost realizate sub producţia Camp David Film, cu Gustav Johansson pe post de regizor,  Niklas Johansson (d.o.p), Albin Holmqvist (typographer), iar de muzică s-a ocupat Magnus Lidehäl. Locaţiile superbe alese: Paris, Barcelona, Londra, Beijing. Recomand vizionarea full HD:

Şi parcă-mi doresc un autobuz fantastic, al dorinţelor, ca în Harry Potter, care mă va transporta exact acolo unde-mi doresc eu. Să ajung în cinci minute şi să nu ştie nimeni unde am plecat. Să nu le pese că nu mai sunt, nici măcar să nu observe dispariţia mea, să-şi vadă în continuare de viaţa lor. Des, destinele-s vapoare, şi ne poartă fiecare acolo unde poate ne e drumul, unde ne este gara. Eu nu cred totuşi că au ele dreptate. Ne putem eschiva, să fugim, să ajungem acolo unde vrem noi să ajungem. Noi să fim la comanda! Şi mă fascinează persoanele astea două, unul în partea dreaptă, unul în partea stângă. Unul o ramură, celălalt cealaltă. Câteva sute de ani între ei, însă parcă inspiraţia unuia e reîncarnată în celălalt şi viceversa.

Mai e puţin şi o să plec şi n-ai să mă mai vezi nicicând! Şi chiar a mai rămas puţin timp, câteva luni până când totul va dispărea într-o negură sau într-o ceaţă deasă, rămânând în urmă doar scrum şi câteva haine pe jos pătate de sânge. Până atunci, promit să ies din bar, când vor simţi măcar piesele pe care apar!

Dacă nu ştiţi cine este 1Leu şi vreţi să aflaţi mai multe despre el, puteţi accesa blogul lui oficial şi puteţi citit un interviu cu el pe amdoar18ani.ro. Tot de pe blogul lui puteţi downloada legal şi gratuit albumul său de debut, iar dacă v-a plăcut, puteţi face un efort să comandaţi CD-ul original care costă doar 20 de lei.

Tracklist:

1. 1Leu – Some Sensimillia
2. 1Leu – Reggae pur
3. 1Leu – Nu te lupta cu Babilonia feat. Mr. Levy
4. 1Leu – Dem a call (Mă fac mincinos)
5. 1Leu – Ceartă
6. 1Leu – Drumu
7. 1Leu – Record negativ
8. 1Leu – Stranger feat. Jahmmi Youth
9. 1Leu – Mai mult
10. 1Leu – Actor
11. 1Leu – Un nou început
12. 1Leu – Criminal
13. 1Leu – Alege

Mie personal cel mai mult îmi plac piesele “Ceartă“, “Record negativ“, “Nu te lupta cu Babilonia“,  dar şi piesa “Dem a call (Mă fac mincinos)” – pe care o ştiam de câteva luni bune, dar nici celelalte piese nu-mi displac. Câteva versuri foarte tari:

în trecut te-ai întrecut şi acum tot te întreci
lasă religie, bani, duşmani sau colegi
acestea sunt criteriile în funcţie de care alegi
uneori ajungi să respingi, uneori te ataşezi.

când păstorii nu-s destui,
cazi destul de uşor în plasa pr-ului

mozaic colorat de direcţii,
haiterii aceştia trebuie supuşi la lecţii,
să-i ajute să aibă introspecţii,
să facă singuri selecţii.
e rău să ascundem în buzunare ura,
ale tale, ale lui, aleluia…
aşa se va distruge toată cultura!

Cine o să asculte albumul, vă rog să reveniţi cu feedback să-mi spuneţi dacă vă place sau nu. Mulţumesc

eu mă plimb pe străzi cu căştile mele
te văd pe tine, pe ei, pe ele.
mă văd zâmbind din plin sub acelaşi cer senin, la stele
oraşul meu îl împart cu cei cu care împart gândurile mele.

Hm, cred că versurile astea îi plac lu’ Sara atât de mult pe cât îmi plac şi mie. De abia aştept să înceapă şcoala şi să merg pe drum cu Veritasaga, Specii, Cumicu sau Zeppelin în căşti, râzând şi cântând. E magistral să vezi cum oraşul se trezeşte la viaţă, în unele zile mai greu, în altele mai rapid.

Asta-i pentru punkeri şi pentru ai mei,
Şi pentru cei ce stau în căşti cu Pendulum…

(Butch)

I-am respectat mereu p-ăştia care au ajuns undeva pe munca lor: fără stuff-uri în spate, fără pr, fără impresar ş.a.m.d.

Noul album semnat Kazi Ploae, intitulat “Hârtie de împăturit muntele“ conține 17 piese și este cel de-al doilea album solo al artistului. Mie cel mai mult îmi plac “Nimic Nu E Concluzie” şi “Ziua Anei”. Contribuţiile lui SS sunt magistrale iar Kazi se pare că a început să înveţe din ce în ce mai mult de la el şi ale lui influenţe de trip hop (doar proştii spun că e dub sau dubstep). Un mare avans faţă de Gorgone din punct de vedere al beat-urilor. În fine, nu-mi place că are prea puţine creaţii lirice pe album, însă e bine şi aşa, ţinând cont de celelalte proiecte la care lucrează. Să nu uităm că trebuie să iasă “Subcarpaţi” iar “Uşile” să ne spargă uşile!

Tracklist:

01. Biki Biki Biki (cu Silent Strike)
02. Nimic Nu E Concluzie (cu Silent Strike)
03. Sex Cu Un Cuib De Viespi (prod. de Kazi Ploae)
04. Hârtie de împăturit muntele (prod. de Kazi Ploae)
05. Zoia (prod. de Kazi Ploae)
06. Project 13 (prod. de Kazi Ploae)
07. Presiune (prod. de Mr. Tweaks / Kazi Ploae)
08. Nu Mai Sunt La Modă (prod. de Phossilah)
09. Boschetari De Lux (prod. de Kazi Ploae)
10. Șapte Ceruri (prod. de Kazi Ploae)
11. Noapte Permanentă (prod de Mr. Tweaks)
12. Neti Sandu (prod. de Mr Tweaks)
13. Ce A Mai Rămas (prod. de Phossilah)
14. Abandon (prod. de Kazi Ploae)
15. Ziua Anei (cu Silent Strike)
16. Hybris (prod. de Kazi Ploae)
17. Ploaia potrivita (prod. matze)

[box type="download"]Puteţi descărca albumul “Hârtie de împăturit muntele“ (free download) de aici.[/box]

Mie personal îmi plac barurile/pub-urile şi cafenele mai… ferite de gherţoi, dacă le pot zice aşa. Localurile unde nu se difuzează orice gen de muzică, care este ascultat în prostie acum pe la radiouri, unde nu tai fumul cu securea şi care au angajaţi după care nu trebuie să strigi de trei ori ca să se prindă că vrei să-ţi facă notă de plată. Când vine vorba de muzică, o prefer mai în surdină, astfel că dacă sunt cu un prieten/o prietenă să pot vorbi liniştit şi să nu trebuiască să ţip la el/ea că să mă audă, sau viceversa. De asemenea, îmi plac pub-urile şi cafenelele unde poţi merge cu laptopul la tine să lucrezi, sau în timp ce-ţi savurezi cafeaua sau ceaiul de dimineaţă să poţi citi o carte.

Din Braşov îmi plac următoarele pub-uri şi cafenele, respectiv o ceainărie:

• Schwarz Pub – mi-a lăsat impresia că e puţin mai comercial. Am fost de câteva ori şi am prins nişte tipi făcând karaoke. Cântau foarte fain, iar distracţia era pe primul plan.
• Britania Arms – cel mai frecventat, din cauza şcolii. E mult mai fain acolo decât într-o încăpere insalubră înconjurat de proşti mulţi, şi de încă o proastă care se crede superioară doar pentru faptul ca ea e mai în vârstă şi a apucat să-şi ia alea trei diplome de căcat, care-i dau statutul de ‘profesoara’. Dimineaţa e foarte liber, plus că rulează în boxe de la Paraziţii la Nightwish, de la Bob Marley la Michael Jackson sau Elthon John.
• Vogue Pub – eh, încă nu m-am hotărât ce am de zis aici. De la participări la BlogMeet-uri la chiuluri şi… foarte altele, care nu merită spuse.
• Cafeteca – mi-a plăcut la început atmosfera şi muzica jazz & chill out, însă cu timpul a început să fie frecventată din ce în ce mai mult de gherţoi. Păcat de decor şi de sortimentele de cafea magistrală.
• Cafe Central – o cafenea aşa şi aşa, bună de mers în ea când nu ai bani de Cafeteca.
• Il Cafe – ha, asta da cafenea. Stilul scaunelor îmi aduce aminte de nişte vechi cafenele din Stockholm, foarte frumoase de altfel.
• Ceaietc - singura ceainărie pe care o ştiu din Braşov, dar cred că nici nu o să mai caut alta atâta timp cât există Ceaietc. Au tot ce vrei: sute de sortimente de ceai, muzică bună, cărţi, atmosferă călduroasă, diferite jocuri. Apropo: ceaiul negru cu miere şi câteva prăjiturele te ţine treaz toată noaptea! Nimic mai bun pe lume.

Mi-au mai plăcut foarte mult: El Bario, Rossingroll, Turabo, însă acestea nu cred că mai există. El Bario a fost înlocuit, Turabo a fost desfiinţat, iar Rossingroll este în renovare, dar aşa e de ceva vreme bună şi nu prea cred că o să mai fie vreodată deschis.

Regret că nu am ajuns până acum în: Gott Pub, Festival ’39, Crew Pub. De afară mi-au lăsat o impresie frumoasă, mai ales Gott unde vreau să ajung neapărat. Am auzit că preţurile sunt puţin cam nasoale, iar acum totul se axează pe hotelul de deasupra (ăia chiar au preţuri nebune). Totuşi, cică sunt băuturi care nu le mai găseşti nicăieri în Braşov, deci merită încerat.

Din Bucureşti: cafenele Vintage Pub, MonKaff Roasting House, barul Shakespeare dar şi cafeneaua turcească Divan. Vouă ce baruri & cafenele vă plac din Braşov? Dar din alte oraşe?

*

nu regret anii de şcoală, nu i-am luat în serios
un morman de diplome şi tu poţi să fii un prost.

nu regret vreo domnişoară, probabil regretă ele
că mi-a luat mult prea mult să văd rostul vieţii mele!

nu regret nicio secundă petrecută în singurătate
îmi rup bucăţi din suflet când se pierde câte un frate.

nu regret copilăria cu paltalonii rupţi în fund
şi-au mai ars-o mulţi aşa, dar majoritatea se ascund.

**

acum totul e fals şi sec
protestez mâncând la Mall un măr în faţă la Mc!

***

Ceilalţi pentru Noii Golani şi tinerii ce cresc
în spirit naţional, basarabean – pământ românesc.

Ceilalţi e pentru memoria lui Ţuţea
şi a veteranilor de război, Ceilalţi e pentru voi!

****

nu-ţi lăsa copilul singur că strada educă monştrii
banii n-o să compenseze lipsa alor noştrii

Un album care mi-a adus aminte ce înseamnă viaţă, cum ar trebui să  trăim, ce ar trebui să ne preocupe şi cum să fim fericiţi regăsindu-ne pe noi făcând şi iubind lucruri simple. Momentan, cele mai tari piese mi se pare “N-am să regret“, “Din alte vremuri“, “Ultimele resurse“, “Gri” – piesă pe care a reuşit să intre şi Dan Bordeianu cu câteva chestii din filmul de scurt metraj Despărţire.

(Download/Comanda/Ascultare)

A început Guess Who cu piesa “Noi în anul 2000″ – piesă originală scrisă de Horia Moculescu. Mai apoi, a urmat Zeppelin – “Doină de Barbados” cu Tudor Gheorge pe fundal pe ici pe colo, iar acum, mai nou: Bug Mafia – “Bag Pula-n Lume Şi V-o Fac Cadou”. Mda, nu-mi place nici refrenul cântat de Villy dar nici strofele lor. Piesa “Natural” a fost de 3x mai tare, ca Tatu.

Nu am înţeles deocamdată de ce au ales să folosească refrenul piesei “Amintire cu haiduci”. Totuşi, e de remarcat că Tataee a zis ceva despre Sterian la finalul piesei. Măcar atât, că poate aşa mai caută câţiva pe google să afle cine e ăla, că cine ştie ce dracu or mai crede ăştia, că e vreun şmecher de prin Pantelimon.

Unele sunt “irlandeze” altele “x” altele “y”, însă… toate sunt la fel! Din multe puncte de vedere, şi mai ales al muzicii. Am fost într-un bar irlandez acum ceva timp şi în boxe se auzea clar: Inna. Poftim? Păi cum adică e bar irlandez, cu câteva zeci de tablouri cu diferite personalităţi (chestii, cultură) iar la boxele de lângă acele tablouri se aude Inna? E bine totuşi că nu îl auzim pe Nicolae cu “duşmanii, duşmanii”.

În altă ordine de idei, am văzut că în aceste baruri se mai organizează şi diferite concerte, dacă le pot spune aşa. În special de blues şi jazz. Bun, invităm nişte artişti, să cânte la noi în bar, dar este pe aceaşi nişă cu noi? De ce căcat îl inviţi pe unu care cântă jazz să dea o reprezentaţie la tine în bar dacă tu ai barul plin de luminiţe albastre şi mobilă modernă? Nu o să înţeleg niciodată de ce sunt unii atât de proşti, când e foarte clar cum stau lucrurile.