Cei care mai frecventează blogurile de cultură sau cu şi despre cărţi, sigur au aflat până acum de Teacup. Dacă nu, nicio problemă, aflaţi acum. Teacup este un proiect lansat de către cei de la Bookblog ce îşi doreşte să unească într-un singur loc pasionaţii de cărţi şi ceai. Chiar aşa şi este descris proiectul într-un articol de-al lui Andrei Roşca: “comunitatea oamenilor pasionaţi de cărţi şi ceai“.

Ce poţi să faci pe Teacup.ro ?

• îţi creezi profilul tău de “cititor feroce”
• ţii evidenţa cărţilor pe care le-ai citit sau vrei să le citeşti
• cunoşti oameni care au preferinţe similare
• îţi spui părerea despre cărţile pe care le citeşti
• primeşti recomandări de la alţi cititori
• vezi topuri cu cele mai populare şi apreciate cărţi
• recomanzi cărţi prietenilor
• publici poezii, povestiri, articole, eseuri…
• afli ce citesc prietenii tăi şi care sunt cărţile pe care le preferă

Citeste mai multe »

Vreau o zi mondială. Vreau… nu mă, nu vreau o zi mondială a mea, n-am nevoie şi nici nu o să am. O zi mondială a “Recunoaştenii” sau ceva de genul ăsta căci acum nu ştiu cum să-i zic mai exact. Despre ce e vorba? Păi, să fie o zi în care oamenii să recunoască. Să recunoască că mint, că distrug fără să construiască, că critică fără să înţeleagă, că nu ştiu să simtă, că nu ştiu să se bucure la lucruri simple, că nu citesc ci doar mimeaza cititul, că o ard cu pace dar toţi vor razboi, că se uita la televizor fiind intoxicati de media, şi ar mai fi…

Ce vreme, dar mai ales ce vremuri! Vremuri de derută şi schimbări rapide, în care toate valorile par să se fi întors cu capun jos. Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Măcar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: studenţi de la filologie, din ultimul an, nu cunoşteau măcar un nume de scriitor român sub cincizeci de ani! Şi vă asigur că nu e vorba de nişte loaze, ci de copii buni, dornici să înveţe.

Numai că lumea lor nu mai seamănă cu lumea noastră. Civilizaţia cărţii se scufundă sub ochii noştri, tragic ca o mare corabie care-a lovit un recif. Televiziunea, computerul cu posibilităţile lui multimedia şi virtuale, iPodul şi iPhone-ul au erodat şi ruinat în ultimul timp lumea bibliotecilor, atât de greu şi migălos construită de zeci de generaţii încoace, de când există scrierea.

(Mircea Cărtărescu)

Bineînţeles că acum o să săra toţi trolli zicând că nu-i adevărat, că ei citesc, că X şi că Y şi că adevărata cultură chiar există şi câte şi mai câte. Vă zic eu: citatul de mai sus emană cel mai pur adevăr! Nu mai există aşa ceva. Locul bibliotecilor şi al chestiilor culturale a fost luat de altele. V-am mai zis eu cum e şi cu unii oameni şi Lecturi Urbane. Un eveniment foarte ok, era oarecum nevoie de el, dar hai să nu ne limităm la câteva pagini citite acolo. Dacă ai participat şi te-ai dat cititor, păi du-te acasă şi continuă cartea. Nu o laşi să se pună praful pe ea, în raft, până la următoarea ediţie de lecturi urbane.

Citeste mai multe »

Îmi este dor, şi ale tale lacrimi mă dor
Căci mi-ai spus că mă iubeşti dar acum stai întinsă pe un alt covor.
Îmi pare rău, dar nu-mi pare de tot ce-a fost
Totul s-a sfârşit, nimic nu mai are rost.
Despărţire; totul e greu,
Căci din noi am devenit doar tuşi eu.

Maşina de vis – Enigma – alături de nişte sunete brute marca SS imputate pe o melodie ca Words Kill People. Toate piesele se îmbină perfect, eu sunt cel mai bun arhitect. Pure secreţii apocaliptice, astea-s mesaje criptice!

În principal, m-am apucat să scriu alt post, despre sex şi adolescenţii din ziua de azi care ştiu ce e sex-ul dar de fapt nu ştiu nimic. Marea lor majoritate. Nu că aş fi vreun specialist, vreun Bebe sexologu` sau ceva de genul ăsta dar … unele sunt chestii elementare şi nu pot să-mi dau seama cum de nu ai aflat de ele până acuma. Nu vreau să intru mai mult în detalii despre acest subiect, aşa că, vorba unuia: ţineţi aproape!

Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi, dar îmi plac foarte mult filmele, iar mai nou serialele. Pe lângă filmele normale, îmi mai plac şi filmele de scurt metraj, deoarece îmi place când cineva reuşeşte să spună foarte multe într-un timp scurt sau, mai bine zis, să spună într-o frază câte zic alţii în zece. Revenind la filme, ce trece de două ore – două ore şi jumătate deja plictiseşte şi chiar şi o idee bună îşi pierde farmecul.

Mai jos, am pus un film de scurt metraj, denumit “Despărţire“, pe care prima oară l-am văzut la PiticStyle. Acest film este în regia lui Bogdan Dumitrescu, iar în rolul principal este Dan Bordeianu pe care probabil îl ştiţi de la telenovelele de pe AcasăTV. Filmul mi-a plăcut de când l-am văzut prima oară, este foarte frumos atât ca idee de bază dar şi din punctul de vedere al realizării lui. Sper să vă placă, iar la sfârşit să rămâneţi cu câteva lecţii învăţate.

Căscatul e la fel de nociv ca şi:

- “ca supermarketul cu 15 case din care merge una singură”
- “ca idioţii care aruncă gunoaie de la balcon”
- “ca ăia care claxonează la stop când e roşu şi când oricum nu ai unde să te duci”
- “ca şoferii de taxi care nu te iau în cursă că e prea scurtă”
- “ca “badigarzii” care se îmbracă într-o uniformă şi gata: sunt Rambo”
- “ca vânzătoarele care te trimit la colţ să schimbi că nu au să îţi schimbe ele”
- “ca târfele care fac m##e pe bonuri de masă”

Oamenii care au idei sau păreri care se bat cap în cap, mi se par de-a dreptu idioţi. Chiar nu pot să înţeleg cum nu poţi să stai drept, să ai şi tu o personalitate, nişte idei şi nişte principii pe care să te bazezi. Chiar nu ştiţi ce vreţi de la viaţa voastră şi … să vă hotărâţi odată?

La această categorie îi putem include foarte uşor pe utilizatorii hi5 şi unii telespectatori de-ai lui Mircea Badea. Cred că am văzut milioane de poze pe hi5 care la descriere aveau ceva de geul ăsta:

• “hi5 suge”
• “hi5 strică pozele”
• “hi5 e de căcat”

Trecând peste explicaţiile de dat, precum că hi5 are hostate miliarde de poze pe servere lor, vine întrebarea: de ce dracu îl mai folosiţi dacă nu vă place? Mie personal când nu-mi place o chestie -> nu o fac, când nu-mi place un lucru -> nu-l fac şi aşa mai departe. Vrei să ai poze pe un site şi să primeşti comentarii? Păi cumpără-ţi un site (domeniu + host) – dai 50 – 100 de dolari lunar şi o să ai mii şi mii de poze la super claritate şi bonus: sub poze poţi băga şi manelele preferate ale lui Guţă. Să vedem dacă atunci o să ţi se mai pară de căcat hi5-ul când o să trebuiască să plăteşti ca să-ţi expui pozele făcute pe canapeaua lu’ bunica, crăcita şi cu o tonă de ruj glossy roz.

Ziceam ceva mai sus de telespectatorii lui Mircea Badea? Exact. Sun unii (şi cei mai mulţi dintre ei sunt bloggeri) în aceaşi situaţie ca ăştia de pe hi5. Peste tot pe unde au şi ei o părticică de libertate, refulează şi îl fac pe ăla idiot, cretin şi alte d-astea. Nu asta contează, însă … mereu se iau de el cu ceva nou. Sunt fan Mircea Badea deşi nu sunt în totalitate de acord cu ideile şi părerile lui, dar per total mi se pare ok. Revenind la subiect, dacă Mircea zice sau face ceva azi în emisiune, mâine, bloggerasii au şi scris despre asta, însă îl critică şi îl fac de căcat. Bă … de unde ştiţi voi de chestia pe care a zis-o dacă nu v-aţi uitat la emisiune? Aţi vorbit cu Carmen Hara sau cu Iliuţă de la OTV? Nu pot să înţeleg cum poţi să-l faci pe un om idiot să-i spui că nu are nici opt clase, să-i aduci multe alte injurii s.a.m.d. dar să te uiţi la emisiunea pe care o prezintă. DE CE TE MAI UIŢI? Nu este o emisiune despre ştiinţă, în care să zici că îl ignori pe prezentatorul ăla idiot şi te uiţi doar ca să mai aflii 2-3 chestii pe care poate o să le reţii şi o să te ajute în viaţă. NU, emisiunea este un pamflet unde 110 % din timpul acordat ei, Badea vorbeşte neîntrerupt, ba chiar uneori e nervos că îl presează pauza, el neterminand să spună ce are de spus.

Încercaţi frate să vă formaţi nişte principii după care să trăiţi, astfel, dacă un lucru nu vă place … nu-l mai faceţi! Dacă hi5-ul e de căcat … renunţaţi la el! Şi … get a life, pls!