Am renunţat de mult să te mai critic… căci am înţeles că fără mine nu puteai să te ridici, şi te iubesc! Dar tu eşti slab şi răneşti ce iubeşti, c-aşa fac toţi. Deci negi, renegi cine eşti, c-aşa fac toţi!

A trecut aproximativ o lună de când am scris chestia aia, nu ştiu dacă ai văzut-o, şi mă gândeam că totul a revenit la cum a fost odată, însă… roata se întoarce. Sau mai bine zis: istoria se repetă mereu! Şi trebuia să nu ascult de nimeni, trebuia să plec, însă nicio problemă: de acum voi asculta doar de instict, fără personaje aferente.

Şi într-un timp, mi-a zis şi mie asta, şi n-am avut grijă de ea, tot partea ta am ţinut-o. Sunt imatur şi nihilist, dar să ştii şi tu: persoanele importante sunt cele cu care realizezi, cele pe care le ai în suflet, nu la friends pe facebook! În fine, consideră chestia asta un manifest, un adio pe vechie, un fel de fir întins! Nu mă voi mai uita în spate.

P.S. totuşi, nu plâng ca FRAIERII, sunt liniştit, fiindcă ştiu că M-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT!

Sunt tânăr doamnă…
Ati reuşit să distrugeţi o istorie de 2000 de ani în 20, înlăturând orice valoare, trăind într-o mare de ignoranţă, iar relaxare în zilele noastre înseamnă… o mare depravare în care curvele au loc de cinste, iar iubirea este denaturată, fiind doar o boală de o zi, la fel ca mahmureala. Este o lume a aparenţelor! Din care trebuie să scapi!

Încercând să aflii nişte chestii de la prietenii tăi, îţi vei da seama că te-ai înconjurat cu fel de fel de dobitoci, care mai de care, ce într-un final fiecare te va uimi prin prostia arătată. De cele mai multe ori aparenţele înşală! Ar mai fi multe de spus… însă cei care vor să o facă, nu au pentru cine să o facă. E mai bine să scrii pentru tine însuţi şi să nu ai public, decât să scrii pentru public şi să te pierzi pe tine însuţi.

Divina Comedie!

Îmi place să cred că undeva în cosmos fiecare om are o carte în care fiecare dintre noi scrie zilnic, oră de oră, minut de minut, secundă de secundă. Fiecare pas, fiecare respiraţie, fiecare faptă, fiecare prietenie legată, fiecare fată cunoscută, fiecare prieten uitat, fiecare moment plăcut şi viceversa e trecut acolo, pe vecie. Vom ajunge s-o citim doar atunci când vom trece în altă dimensiune, iar atunci vom afla de câte ori am făcut pe cineva să plângă, sau câte persoane am rănit, pe câte le-am făcut fericite, câţi kilometrii am parcus pe jos, câţi ani am lenevit, câţi ani mai aveam maxim de lenevit, câte ţigări am fumat, de câte ori am clipit, de câte ori am ascultat The Killers,  de câte ori am rostit cuvântul “te iubesc” şi multe altele.

Iar atunci vom afla totul, absolut tot. Fiecare adevăr în parte va ieşi la iveală ca atunci când scoţi o scrisoare din plicul ei. Exact aşa, vom afla ce gândeau cu adevărat prietenii despre noi, ce gândeam cu adevărat despre prieteni. Nu vom mai avea o conştiinţă, nici subconştient, iar totul va fi foarte limpede. Şi va fi plăcut să-ţi aduci aminte de vechile amintiri pe care nu le-ai avut niciodată. Să aflii ce persoane urma să cunoşti, dacă nu mureai.

Uneori retrăiesc clipele de mult apuse, dau timpul înapoi şi-mi aduc aminte de persoanele pierdute, sau pe jumătate pierdute. Mi-ar place să am puterea să re-scriu ceea ce am măzgălit până acum în viaţa mea. După erată, totul ar arăta altfel. Dar n-am obosit, încă mai scriu…

Citeste mai multe »

Deci, în primul rând asta vine pentru toţi ăia care intră din cinci în cinci minute pe blogul ăsta dar apoi nu recunosc că au aflat de nişte chestii de aici. Mă rog, sunteţi prea încuiaţi, prea limitaţi şi credeţi-mă… niciodată nu o să vă lărgiţi orizonturile! Voi sunteţi ca marea majoritate a naţiei, vă plângeţi de multe chestii, dar nu faceţi nimic ca să schimbaţi situaţia. Aşa şi cu voi. Vreţi să fiţi cei mai deştepţi şi mai adevăraţi copii din oraş, dar tot ce aţi făcut a fost să intraţi la un liceu bun (“bun” – şi, şi acolo aţi intrat ori pentru că n-aţi ieşit două luni din casă ori mai cine ştie cum dracu) şi apoi… atât. E de ajuns. Aşteptaţi să vi se bage pe gât toate informaţiile, dacă se poate să nu ridicaţi niciun deget. Bun, ăsta a fost 1.

2. Vă rog eu mult nu mă mai salutaţi, nu mă mai contactaţi pe mail şi messenger şi nu-mi mai daţi add pe facebook şi invitaţii pe cine-ştie-ce site-uri odioase. Nu am nevoie de prieteni şi anturaje! Nu sunt curios cine eşti, ce iubeşti, ce deteşti, ce te face să zâmbeşti sau ce te face să trăieşti! DELOC! Nu ne cunoaştem absolut deloc şi nici nu vom ajunge să ne cunoaştem vreodată.

4. Dacă-ţi place blogul, revino, citeşte ce-ţi place (dacă-ţi place ceva de pe aici) şi foloseşte informaţiile pe care le găseşti oriunde doreşti tu. Nu mă interesează că ai folosit tu nişte versuri de aici, o poză ş.a.m.d. pe alte site-uri sau bloguri. D-aia le-am şi pus aici. Nu vreau niciun merit asupra lor, nici surse, nici nimic, însă nu uita…

3. Aici apare doar rezumatul rezumaturilor. Am ales să nu public tot ce aveam de gând, doar pentru o categorie de oameni care mă mai vizitează şi pentru care n-am decât respect. Uneori uit că unele persoane mai importante mai aruncă mouse-ul şi pe url-ul acesta şi ajung să citească diverse. Nu merită să le expun talentul meu de a înjura zece minute în continuu fără să mă repet, ei neavând nicio vină. Mulţumesc

Nu credeam că o să ajung vreodată să zic că plimbările nocturne cu troleul pot fi mai mult decât interesante. În zilele ce abia au trecut am avut parte de o astfel de plimbare în compania unei prietene foarte bune. Ne-am plimbat de la un capăt la altul al oraşului. Bineînţeles că nu ne-am luat bilete iar abonamente nu aveam deoarece am vrut ca totul să fie mai fun, în caz că vom avea parte de companie. Din păcate, nu ne-a întrebat nimeni de sănătate şi alte treburi.

Am discutat de tot ce ne-a venit prin cap. De la subiectul de ce fetiţele se joacă cu barbie şi băieţeii cu batman până la unele ce implicau mai multe Sentimente. Despre relaţii, cărţi, tipuri de ceai, filme, dragoste, teatru, filosofie, Barbados, plimbări, mare, nopţi albe, vise, suferinţă, Dumnezeu, timiditate, drumeţii, fotografie, depresii, muzică, somn, spiritualism, furtuni, stele şi câte şi mai câte.

Citeste mai multe »

Da, poate că nu toată lumea caută să strângă doar bani. Alţii îşi doresc de la viaţă şi de la persoanele din jurul lor alte lucruri, înafară de bani. Cum ar fi: respect, prietenie (NEcondiţionată), iubire şi altele. Dar cum ajungem să le avem?

1. Iubire – aici, depinde foarte mult de tipul de iubire. O să trecem în revistă doar punctul: a) din partea unei fete – în această situaţie, iubirea vine de la sine. Tu nu trebuie decât să ai câteva lucruri, iar iubirea o să vină valuri-valuri din toate părţile. Îţi poţi alege din sute de iubiri, pe care o doreşti. Bineînteles, iubirea e disponibilă în mai multe culori: roşcat, blond, brunet, şaten şi combinaţiile lor. Mai există şi ediţii limitate de roz şi verde, însă acelea necesită alte condiţii.

Ziceam mai sus că trebuie să ai unele lucruri. Păi, dacă ai o “casă” pe la munte, o cabanaă în deltă şi un bmw seria 5 nou-nouţ, deja problema este ca şi rezolvată. Cu cheia aia poţi deschide multe inimi. Dacă mai e şi rosu, iar pe lângă asta mai are şi ceva îmbunătăţiri .. deja te poţi considera un terorist la suflete.

2. Prietenie (NEcondiţionată) – aici situaţia e puţin mai dificilă. Nu se ştie dacă încă mai există aşa ceva. Ultimele urme ale prieteniei necondiţionate au fost văzute acum 20 de ani, prin România .. însă din cauza “braconierilor”, această specie este pe cale de dispariţie, dacă chiar nu a dispărut. Mulţi dintre noi, au crescut la bloc. Când eram mici, aveam foarte mulţi prieteni. De la blocul tău şi de la blocurile de alături. Eram peste 30-40. Toţi, prieteni până la moarte şi dincolo de ea. Cu timpul .. ajungi să nu mai ai niciun prieten. Toţi uită de unde au plecat. Nu că ai vrea să staţi 24/24 unul lângă altul, dar măcar câteva întrebări pe messenger puse la două luni:  (“ce mai faci? eşti bine?), înafară de: (“bă, unde găsesc melodia …? ; “cum fac să modific în photoshop ..?) şi altele de genul ăsta.

Când ajungi în momentul ăsta, îţi dai seama că viaţa ta este o dramă şi că prietenii mai vorbesc cu tine .. doar ca să facă minute! Nu merită să mai discuţi cu ei! Da`, doare să le spui direct în faţă şi sincer că nu prea mai aveţi ce să vă spuneţi, dar asta e realitatea. Nu trebuie să ai 20 de prieteni falşi, când .. te ai pe tine!

Citeste mai multe »