1. Iubire – aici, depinde foarte mult de tipul de iubire. O să trecem în revistă doar punctul: a) din partea unei fete – în această situaţie, iubirea vine de la sine. Tu nu trebuie decât să ai câteva lucruri, iar iubirea o să vină valuri-valuri din toate părţile. Îţi poţi alege din sute de iubiri, pe care o doreşti. Bineînteles, iubirea e disponibilă în mai multe culori: roşcat, blond, brunet, şaten şi combinaţiile lor. Mai există şi ediţii limitate de roz şi verde, însă acelea necesită alte condiţii.

Ziceam mai sus că trebuie să ai unele lucruri. Păi, dacă ai o “casă” pe la munte, o cabanaă în deltă şi un bmw seria 5 nou-nouţ, deja problema este ca şi rezolvată. Cu cheia aia poţi deschide multe inimi. Dacă mai e şi rosu, iar pe lângă asta mai are şi ceva îmbunătăţiri .. deja te poţi considera un terorist la suflete.

2. Prietenie (NEcondiţionată) – aici situaţia e puţin mai dificilă. Nu se ştie dacă încă mai există aşa ceva. Ultimele urme ale prieteniei necondiţionate au fost văzute acum 20 de ani, prin România .. însă din cauza “braconierilor”, această specie este pe cale de dispariţie, dacă chiar nu a dispărut. Mulţi dintre noi, au crescut la bloc. Când eram mici, aveam foarte mulţi prieteni. De la blocul tău şi de la blocurile de alături. Eram peste 30-40. Toţi, prieteni până la moarte şi dincolo de ea. Cu timpul .. ajungi să nu mai ai niciun prieten. Toţi uită de unde au plecat. Nu că ai vrea să staţi 24/24 unul lângă altul, dar măcar câteva întrebări pe messenger puse la două luni:  (“ce mai faci? eşti bine?), înafară de: (“bă, unde găsesc melodia …? ; “cum fac să modific în photoshop ..?) şi altele de genul ăsta.

Când ajungi în momentul ăsta, îţi dai seama că viaţa ta este o dramă şi că prietenii mai vorbesc cu tine .. doar ca să facă minute! Nu merită să mai discuţi cu ei! Da`, doare să le spui direct în faţă şi sincer că nu prea mai aveţi ce să vă spuneţi, dar asta e realitatea. Nu trebuie să ai 20 de prieteni falşi, când .. te ai pe tine!

3. Respectul – ăsta e ca levelul maxim la Diablo. Cel mai greu de obţinut, căci trebuie să ai foarte multă materie cenuşie ca să ştii cum să acţionezi în unele cazuri şi să nu cazi în plasa pe care ţi-o întinde viaţa. Când prietenii trec printr-o pasă proastă, te gândeşti că e bine să fii alături de ei, să le oferi un umăr unde să plangă şi să se descarce. Consideri că asta le face bine şi în felul ăsta îi ajuţi. Defapt, nu faci nimic decât să fii preşul de la intrare pe care ei se şterg plini de noroi. Stai liniştit, o să uite de tot ce ai făcut pentru ei. Peste două zile, când o să greşeşti cu ceva, o să-ţi zică că eşti un fiţos, care se crede deştept şi care defapt nu  eşţi atât de inteligent pe cât te crezi tu. Au dreptate! Nu eşti deloc inteligent! Şi nu ai fost nici în momentul în care ai fost alături de ei.

În ziua de azi, ca să primeşti respect, trebuie să stai în banca ta, să-ţi vezi numai şi numai de problemele tale, să fii rece şi impasibil la problemele celor de lângă tine. Dacă laşi garda jos şi o să-ţi pese, o să te considere un alt fraier care oferă sentimente pe lacrimi de crocodil.