Pe data de 5 mai ruşii (dar şi alte naţii) au aniversat 65 de ani de la Victoria în cel de-Al Doilea Război Mondial. Printre ăştia cu coifuri în cap şi steguleţe în mână, ne-am numărat şi noi, românii. Că doar am fost nişte adevăraţi, implicându-ne într-un război care nu era al nostru şi după ce am realizat că suntem de partea nefavorabilă, am tirat rapid şi ne-am dat prieteni cu duşmanul. Mai apoi, a trebui să suferim ogramada de timp că am luptat împotriva lor, fiind singurii care am reuşit să plătit unui imperiu daune de război + că ne controlau când aveau ei chef. Securitatea împărţea dreptatea, dreptatea pe care o vroiau ei. Mulţi au suferit ani şi ani prin închisorile comuniste, iar alţii n-au apucat să sufere. Au fost omorâţi rapid.

Miercuri, am participat la un eveniment unde s-au depus coroane în cinstea acelor eroi căzuţi la datorie, români şi ruşi. Nu m-a impresionat foarte mult evenimentul, doar un singur lucru a reuşit să mă mişte foarte tare. La eveniment, pe lângă cei de la poliţie, aviaţie, poliţia comunitară, armată, oficialităţi, ambasadorul Rusiei în România ş.a.m.d. au participat şi câţiva veterani de război. Înainte de ceremonialul religios, a fost cântat imnul Rusiei şi al României. Când ascultam imnul cântat de fanfara militară şi mă uităm la acei bătrânei, pur şi simplu mi se făcea pielea de găină. Am reuşit să mă pun în locul lor în acel timp, cu ajutorul cunoştinţelor pe care le am şi al filmelor pe care le-am văzut bazate pe acest subiect. Mă întrebam oare ce simt acei oameni când se uită în jur, gândindu-se la acele vremuri. S-au dus voluntari (cei mai mulţi) la război gândindu-se că-şi apăra ţara şi neamul, şi-au îngropat camarazii lângă ei, au îndurat ogramada de lucruri, au fugit de securitate şi acum… ce văd în jurul lor, în ziua de azi? Îşi trăiesc ultimele clipe în mizerie şi săraci ca vai de ei.Doar generaţii de distruşi, care nici măcar nu-şi cunosc trecutul, iar de apreciat munca lor… nici nu mai vorbim. Şi-au sacrificat tot ce aveau, pentru noi, generaţiile de acum şi cele de vor mai veni. A meritat oare?

Aici, o foarte mică parte de istorie magistrală. Doar respect pentru acei oameni! Îmi pare rău…

… în legătură cu prostia omenească şi cu faptul că aceasta este nemărginită. Acum ceva timp, în timp ce mergeam la antrenament, mi-am adus aminte că atunci când mă întorc trebuie să-i cumpăr ceva unei persoane dragi. Ea nu ajunsese să-şi cumpere acel lucru, aşa că m-a rugat pe mine să îl cumpăr căci eu aveam drum prin partea aceea a oraşului. Zis şi făcut. Mi-am adus aminte că aveam ceva bani la mine, însă îi aveam aşa … ba aveam zece bacnote de 1 RON, ba 5 RON, şi nu vroiam să merg la magazinul respectiv şi să-i înşir vânzătoarei nu-ştiu-câte-mii de bancnote mici, să stea să le numere pe toate. Mi-am zis că ar fi mai bine să mă duc la un chioşc, d-ăsta de colţ, alimentar (mixt) sau cum dracule le mai zice şi s-o rog frumos p-aia să-mi schimbe banii, că nu-i cad mâinile.

Zis şi făcut, m-am dus, m-am adresat politicos şi aia mi-a zis: Îmi pare rău, nu am să-ţi schimb. Cum adică? Eşti proastă? Cum adică nu ai să-mi schimbi? M-am dus la alta, însă am primit acelaşi răspuns. Ţin să precizez că le-am explicat proastelor că nu vreau mărunt, ci le ofer mărunt (să aibe, să le dea clienţilor)! Nici în ziua de azi nu pot să-mi dau seama de ce nu au vrut să-mi schimbe.

Odată, când o rog pe o vânzătoare să-mi schimbe din bani mari în mărunt şi-mi spune că nu are, o să-i fac o fază de genul: Nu aveţi? a, ok, atunci vreau să-mi daţi o cutie de chibrite. Cât costă?  50 de bani? Îmi pare rău, nu am decât o bancnotă de 5 – 10 lei.

deci asta fara dar si poate e un film facut special pentru romani. mai nou, am vazut ca  incep sa am o obsesie pentru filmele de scurt metraj si sa urmaresc diferite site-uri si bloguri despre asa ceva. ziceam putin mai sus ca e facut special pentru romani. de ce? pentru ca m-a dus direct cu gandul la un furt de acum 2-3 ani (ceva de genul) cand un muncitor de la o banca (parca) – oricum, era un muncisor, mai precis sofer, pe o masina d-aia de valori si transporta vreo sase miliarde de dolari. e, faza e ca asta s-a suparat si a plecat direct cu banii. nu i-a mai pasat nici unde trebuia sa-i duca, nici ce o sa se faca aia care au fost pagubiti, nimic nimic. e, pana aici a gandit-o. adica, e logic: te-ai saturat sa ai un salariu de cacat si sa depui in schimb sute si sute de munca grea? simplu: fugi cu masina de valori ce e doldora de bani.

na, si a fugit el cum a fugit, doar ca … nu cred ca avea mai mult de opt clase asa ca a luat banii si s-a ascuns intr-un alt judet din romania. eu, cu sase miliarde de dolari, plecam direct la henri coanda iar de acolo luam destinatia maldive sau oricum vreo insula exotica, departe departe de romania. trebuie sa fii prea prost ca sa fugi cu sase miliarde dolari si sa te ascunzi la cativa kilometrii de la locul de unde ai disparut. va dati seama ca politistilor nu le-a fost foarte greu sa-l gaseasca. mi se pare ca in ziua respectiva, daca nu a-2-a zi l-au gasit. cand a fost intrebat de ce a fugit cu banii, soferul a declarat ca asa a vrut. oricum, nu a cheltuit mai deloc din acei bani iar paguba era una foarte mica.

Citeste mai multe »

De câte ori am auzit acest clişeu .. deja m-am plictisit. Dacă îmi dădea cineva un euro pentru fiecare dată când am auzit acest clişeu, acum eram pe locul întâi în topul forbes (nu România). Însă, dacă stăm şi judecăm, într-un fel are dreptate. Nu pot să afirm acum că nu este aşa, deoarece chiar aşa este tânăra (de)-generaţie. Trăiesc printre proşti şi mă întâlnesc cu ei în fiecare loc. Pe stradă, la scoală, la alte activităţi de ale mele, îi găsesc peste tot! Şi chiar m-am săturat până peste cap.

Însă .. dacă privim partea cealaltă a paharului, n-are dreptate. Tânăra generaţie este proastă, dar “vechea” cum este? Nu e tot la fel? Hai să ne convingem:

Citeste mai multe »