Cu siguranţă v-aţi dat seama că eu urmăresc serialul Criminal Minds sau Minţi Criminale, căruia i-am dedicat şi o pagină întreagă cu toate citatele din serial. Adunate, fiecare citat – fiecare autor, din fiecare episod. Îmi place foarte mult pentru că e diferit de foate multe seriale/filme de acest gen deoarece se pune accent pe gândirea omului, ci nu pe acţiunile mascaţilor, forţă şi alte chestii. Totul se bazează pe profilul psihologic al fiecărui autor necunoscut. De acolo începe adevăratul caz, şi adevărata cursă contra-cronometru împotriva acestuia. După aceasta urmează toate chestiile ce ţin de criminalistică & poliţie.

Îmi aduc aminte că acum ceva timp am văzut un episod, în care criminalul îşi găsea victimele pe internet, prin intermediul site-urilor de socializare. Vă sună cunoscut? Da, fix alea pe care le folosim mulţi dintre noi: Facebook, Twitter, Tumblr, Hi5, Myspace… nici nu le mai ştiu! Pe mine mă stresează ăştia care zic pe twitter sau facebook chiar TOT ce fac ei, unde sunt, cu cine sunt, de ce sunt, ce mănâncă etc. etc. + alte 10.000 de căcaturi despre viaţa lor personală care pe mine chiar nu mă interesează (să mai zic de retarzii adolescenţi care-şi pun acolo la relaţii prietenul/prietena?) – îi mai şi schimbă de la săptămână la săptămână. Ăia mi se par cei mai proşti! Level maxim! Chiar nu vă mai suportaţi de aţi ajuns să faceţi aşa ceva?

Citeste mai multe »

Aş avea nevoie de un fundal negru pentru acest articol, însă din păcate nu-l am. Înainte de a citi textul, aş prefera să daţi play melodiei. Nu ştiu dacă voi putea să fiu coerent în textul ăsta, şi nici nu urmăresc să fiu. Tocmai ce-am terminat de vizionat primul episod din sezonul şase al serialului Criminal Minds.

Ideea episodului era bazată pe actele sadice făcute de un criminal psihopat, care omora oameni pentru că avea impresia că aşa îi scapă de ce e rău în această viaţă, că îi eliberează. La sfârşit, fetiţa unui poliţist a rămas fără nicio rudă, acestea fiind ucise de către acel om. Pur şi simplu nu înţeleg unele lucruri de pe lumea asta. Şi cu siguranţă nu voi reuşi să le înţeleg niciodată.

Mereu când văd, aud, astfel de poveşti şi conştientizez că sunt reale, în minte am doar un gând şi doar o speranţă: că persoanele ca Dexter chiar există pe această lume. Şi ştiu că există, şi mă bucur pentru asta. Gândul acela, nu o să-l spun, bănuind că vă daţi seama şi singuri. Există un singur motiv pentru a ucide pe această lume, şi ţinând cont de el, aş…

De mult timp nu m-am mai uitat la un film, un film în adevăratul sens al cuvântului. De câteva luni, poate chiar un an şi ceva nu mă mai uit la filme. La început serialele mi se păreau idioate, acum, mă uit doar la seriale. Azi mi-am zis să mai încerc totuşi să mă uit la un film, căci nu am mai făcut-o de ceva vreme. Am ales să mă uit la The Dreamers, Visătorii în limba română sau Les Innocents în franceză.

Filmul regizat de Bertolucci ecranizează povestea unui roman scris de Gilbert Adair ce are ca subiect trezirea la viaţă a celor trei personaje principale, trei tineri din Paris,  totul întâmplându-se undeva prin anul 1968. Acest film a fost făcut pentru tinerii din acele vremuri dar şi pentru tinerii de azi, care au uitat de evenimentele pentrecute în ’68.

Cei doi gemeni, Isabelle şi Théo, îl întâlnesc pe Matthew în mijlocul unei reprezentaţii de protest la care participau, un american venit în oraş la studii. După ce Matthew îi cunoaşte pe părinţii celor doi gemeni este invitat de către aceştia să locuiască pentru ceva timp împreună cu ei datorită plecării părinţilor lor în vacanţa de vară.
În luxosul apartament labirintic parizian (se pare că regizorul a găsit un apartament care chiar aşa este, nu este doar un studio) al familiei, cei trei îşi omoară timpul jucând diferite jocuri pe teme cinematografice, dar şi pe unele cu tentă sexual-erotică bazate pe pedepse. Regulile sunt stabilite de către ei, iar fiecare din ei îşi experimentează reciproc emoţiile şi sexualitate, jucând o serie de farse din ce în ce mai elaborate.

Citeste mai multe »

Acum câteva zile, tocmai ce-am terminat ultimul episod din primul sezon The Vampire Diaries. Nu ştiu câţi vă uitaţi la el sau la câţi vă plac poveştile astea cu vampiri & stuff, însă mie ăsta şi cu True Blood îmi plac foarte mult. Deci a se înţelege că îmi plac cărţile & filmele cu vampiri, însă cele făcute calumea şi cu actori ok (aici excluzând filmul ăla pentru copile neîmplinite sexual).

Serialul The Vampire Diaries este făcut după trilogia cu acelaşi nume. Prima carte a trilogiei a fost lansată în anul 1991, cu 10 ani înainte de primul volum din True Blood/Vampirii Sudului şi cu vreo 15 înainte de Twilight/Amurg. Lisa Jane Smith este o autoare de science-fiction/fantasy, horror şi romance pentru publicul aflat la vârsta adolescenţei. Toată povestea începe în Italia renascentistă când fraţii Salvadore, Ştefan şi Damon se îndrăgostesc nebuneşte de o frumoasă vampiriţa numită Katherine. Iubindu-i pe amândoi, Katherine alege să se sinucidă, iar cei doi rămân neconsolaţi şi duşmani pe veci, căci şi ei au devenit nemuritori.

Citeste mai multe »

Chiar dacă cu blogul am luat o mică pauză, să-i zic aşa, la seriale am continuat să mă uit, ba chiar m-am apucat şi de altele noi. Serialele la care mă uit în prezent sunt: Dexter, True Blood, Medium, The Vampire Diares şi Criminal Minds. Partea cea mai urâtă e că nu notez la fiecare serial în parte la ce episod am ajuns, şi la unele .. le mai uit din când în când.

The Vampire Diares (2009)

Acest serial mi-a fost recomandat de un coleg din clasa. La început m-am gândit că o sa fie gen Twilight, dar am zis să descarc primul episod şi să văd cum e şi apoi mai vedem. Ca să vă zic o scurtă descriere:

Este vorba despre Stefan, “tipul cel nou” ce se mută la şcoala din oraşul Mystic Falls. El, atrage priviri atât din partea fetelor cât şi a băieţilor deoarece pare foarte misterios. Uşor uşor, între el şi Elena se leagă o prietenie foarte frumoasă. Totul este bine şi frumos, până când .. în oraş se întoarce şi Damon, fratele lui Stefan. Acesta se întoarce pentru a-i plăti o poliţă mai veche lui Stefan.

Eu acum, v-am zis rezumatul rezumatului, însă povestea este mult mai mare şi mai frumoasă. Şi da, totul e normal, fără ca ei să sclipească în soare, de parcă ar fi jucărioare picate în pungile de pufuleţi, cumpăraţi cu 5 lei baxu de la Nea Costică, de la magazinul din colţ. Serialul este o ecranizare a unor cărţi, scrise de către Lisa Jane Smith, şi publicate prin anul 1991 parcă. Asta .. am precizat ca să nu mă abordeze copilele de care vorbeam în postul anterior, cu chestii de genul că ar fi copiat după Twilight.

Citeste mai multe »