Îmi place TWILIGHT. Recunosc că, după ce m-am prins că o parte din acţiune se întâmplă într-un liceu, m-am întrebat dacă n-o fi prea mare pentru poveşti cu adolescenţi. Am 33 de ani, iar erorii seriei au… 17 ani? Sau 100 şi ceva, depinde cum numeri. O mulţime de doamne de-o generaţie cu mine m-au asigurat însă că nu suntem niciodată prea mari pentru poveşti frumoase.

De fapt, dacă mă gândesc bine, am trăit cu voluptate fenomenul mai degravă alături de ele decât de cele de-o vârstă cu Bella. La noi în agenţie sunt prima care a citit cartea, deşi sunt înconjurată de colege de 20 de ani, mult mai aproape de “target”. Am auzit de Twilight de la sora mea, care are 35 de ani. Am citit sincron toată seria cu prietena mea Dana, care are 37. Despre film am împărtăşit impresii cu Elena, care a trecut de 40 de ani şi a citit cartea la sfatul Adrianei, care are în jur de 35. Acum toate aşteptăm cu nerăbdare lansarea New Moon.

De ce vă plac vampirii? Mie personal îmi plac, nu ştiu de ce însă îmi plac. Totuşi, nu-mi plac toate cărţile/filmele cu ei. A, şi era să uit: cum am mai zis, detest twilight, nu-mi place filmul, cărţile nu o să le citesc, iar fragmentul de mai sus apare aici doar pentru că-mi place cum a scris Gabriela Lungu articolul din DoR.  Twilight nu mi se pare un film excepţional, poate doar un film ok, să zicem, însă nimic mai mult. E un film ca oricare altu, şi a primit prea multă atenţie şi nu înţeleg de ce. De Roberţel ăla, sau cum îl cheamă, nu a auzit nimeni de el până la twilight. Acum, e cel mai zeu, cel mai adevarat, cel mai mare actor. ŞI sincer, sunt scârbit de persoana lui şi de toate căcaturile care apar peste tot despre el.

Cât despre alte poveşti cu vampiri…

• am văzut primul sezon The Vampire Diaries
• sunt la zi cu serialul True Blood (sezonul 3, episodul 10) + am reuşit să citesc primele două volum din colecţia Vampirii Sudului: Morţi până la apus, Moartea la Dallas. După această colecţie a fost făcut serialul True Blood.

The Vampire Diares (2009)

Acest serial mi-a fost recomandat de un coleg din clasa. La început m-am gândit că o sa fie gen Twilight, dar am zis să descarc primul episod şi să văd cum e şi apoi mai vedem. Ca să vă zic o scurtă descriere:

Este vorba despre Stefan, “tipul cel nou” ce se mută la şcoala din oraşul Mystic Falls. El, atrage priviri atât din partea fetelor cât şi a băieţilor deoarece pare foarte misterios. Uşor uşor, între el şi Elena se leagă o prietenie foarte frumoasă. Totul este bine şi frumos, până când .. în oraş se întoarce şi Damon, fratele lui Stefan. Acesta se întoarce pentru a-i plăti o poliţă mai veche lui Stefan.

Eu acum, v-am zis rezumatul rezumatului, însă povestea este mult mai mare şi mai frumoasă. Şi da, totul e normal, fără ca ei să sclipească în soare, de parcă ar fi jucărioare picate în pungile de pufuleţi, cumpăraţi cu 5 lei baxu de la Nea Costică, de la magazinul din colţ. Serialul este o ecranizare a unor cărţi, scrise de către Lisa Jane Smith, şi publicate prin anul 1991 parcă. Asta .. am precizat ca să nu mă abordeze copilele de care vorbeam în postul anterior, cu chestii de genul că ar fi copiat după Twilight.

Criminal Minds (2005)

În acest serial, este vorba despre o echipă de elită de criminalişti, detectivi şi poliţişti ce fac parte din FBI, ce traversează toata USA pentru a-i prinde pe cei mai răi criminali în serie. Prima oara, ei încearcă să îşi dea seama cum acţionează aceşti criminali, iar mai apoi încearcă să-i prindă înainte să mai facă victime.

Un serial foarte interesant pentru cei pasionaţi, însă este puţin cam greoi. Adică, daca vrei să rămâi cu ceva în minte şi pe viitor (ceva folositor) ar fi bine să ţii şi DEX-ul lângă tine, căci mai ai nevoie la unele cuvinte. Bineînţeles, poţi opta şi pentru varianta fără DEX, dar .. o să rămâi doar cu povestea, şi atât.

Zilele trecute, cineva mi-a zis: “bă, să citeşti cărţile că sunt mult prea tari! merită!”. E nu zău? Bă, sunt atâţia scriitori pe lume, începând de la Dostoievski, Twain, Clavell, Verne, Tolstoi, Shakespeare, Alighieri, Balzac iar lista poate continua .. şi voi aţi ales s-o citiţi pe Stephenie Meyer? Care până mai ieri era un nimeni? Şi ce poţi învăţa dintr-o asemenea carte? Nu zic că nu e bine să o citeşti, doar că, mi se pare mult mai ok să citesc o carte scrisă de Balzac din care pot învăţa mult mult mult mai multe lucruri decât dintr-o carte insipirata după alte poveşti. Da, poate că acuma o să ziceţi că ceea ce spun eu este o aberaţie, dar chiar aşa este! Apucaţi-vă şi citiţi Charlaine Harris – “Vampirii Sudului”! O să vedeţi. După aceste cărţi, a fost făcut serialul True Blood şi pe lângă Twilight .. este ca Mircea Diaconu, mare actor în faţa lui De Niro! Şi că tot suntem la povestea din Twilight, de ce nu e originală? Vampirii mai nou au Volvo? Pot sta la lumina? Tâmpenii schimbate doar ca să nu pară chiar atât de sugestiv că sunt copiate.

Şi ca să vă mai dau o veste, să vă dărâm acoperişul viselor fix deasupra capului: cartea “Zori de zi” a fost ce-a mai furată carte din librării în anul 2009. De ce? Păi acuma, o să ziceţi: “păi vezi, e o carte bună!” Da .. şi ce public minunat are! Dacă mă duc să fur cartea ca să o citesc, e egal cu zero! Înseamnă că e prima carte citită, căci altfel aveam lecţia învăţată: nu se face aşa ceva indiferent de motiv, atâta timp cât există biblioteci şi internet!