Și-mi vine să plâng, să râd,
M-opresc… înghit senil în sec,
Observ cât sunt de prost, de hâd
Și-aleg alt drum pe care să merg…

Și-mi vine să râd, să plâng,
Și mă întreb de unde până unde,
Încerc s-aleg un alter-ego sfânt
Dar fuge de mine, se-ascunde…

Și-mi vine să râd, să plâng
Dar le-am uitat pe amândouă
Și m-am trezit singur și nud
Din lumea veche-ntr-una nouă…

Și-mi vine să râd, să plâng,
Să sparg tot ce-ntalnesc în cale
Și-apoi să cad oftând adânc
Pe catifeaua bluzei tale…

Citeste mai multe »

ţine minte că e dinte pentru dinte
şi iubirea există din păcate numai în cuvinte!

Uneori mi se întâmplă să găsesc chestii care pur şi simplu se îmbină foarte bine cu alte chestii găsite de mine. Nu pot să zic exact despre ce e vorba deoarece diferă de la caz la caz, dar sunt ca nişte piese de lego care se îmbină perfect. De exemplu, ultima oară am găsit nişte versuri ce se îmbină perfect cu o poză de pe facebook.

Povestea e relativ simplă. De fapt, nu e nicio poveste. Acum o lună sau şi mai bine, ascultam Borgore din ce în ce mai mult, şi chiar trebuia să merg la concertul ce a avut loc în Fabrica doar că din lipsă de prieteni, n-am mai mers. În fine, cea mai mare parte a muzicii lor am ascultat-o pe Grooveshark, pentru că îmi place cum rulează programul care e la bază şi e foarte inteligent. E de 10x mai rapid ca Youtube, Trilulilu sau orice altceva vreţi voi + ca are un restore care mereu îşi face treaba. De multe ori mi s-a întâmplat, ba să crape browser-ul, ba să se restarteze calculatorul, iar restore-ul m-a dus exact unde eram, cu aceleaşi melodii. Vă las cu nişte versuri din Borgore – “Love”:

I love the way you look
I love the way you cook
I spend all the time watching your pictures on the facebook

Sau cum am văzut sărăcia în adevăratul sens al cuvântului. În fiecare zi suntem nemulţumiţi că nu avem telefonul X care are sute de aplicaţii, că nu ne permitem să ieşim când vrem noi cu prietenii în oraş, că nu avem o plasmă de un metru în dormitor, că nu avem jeanşi nu-ştiu-de-care şi aşa mai departe. Toate astea doar nimicuri. Ne spunem că este vina parlamentărilor şi a celor de la putere pentru situaţia noastră. Ne spunem că suntem săraci, însă noi nici nu ştim ce înseamnă SĂRĂCIA. Hai să vă dau nişte versuri din melodia creTzu & Horia – Andrei, să reflectaţi puţin asupra lor:

Jucând fotbal pe teren, râde cu ochii pierduţi
cu pantalonii cusuţi şi tenişi lui rupţi.
E fericit în sărăcie, numai copii poate s-o facă
şi n-a mâncat o ciocolată întreagă niciodată.

Acum aproape o lună, am avut o deplasare cu fotbalul, undeva într-un orăşel din apropierea Făgăraşului, iar dacă nu mă înşel, acela a fost orăşelul Victoria. Mă rog, contează mai puţin numele exact al oraşului. Înainte să avem meciul propriu-zis am stat şi ne-am uitat la alte două echipe ce se disputau pe teren. La un moment dat, în apropierea autocarului nostru şi-au făcut apariţia doi copii: unul cred că avea undeva pe la 10 ani, iar celălalt era ceva mai mic, cam 7 ani. Erau murdărei, îmbrăcaţi cu nişte zdrenţe iar ca încălţăminte aveau propria piele.

Bineînţeles că cei care nu judecă au început să râdă de ei şi de situaţia lor, însă mi s-a făcut milă de ei şi m-am gândit să le ofer o ciocolată, pe care o primisem de la club. M-am dus şi le-am dat acea ciocolată (d-aia Poiana – cu ambalaj nou -> d-ăla care se lipeşte la loc dacă doreşti). Când i-am dat ciocolata băieţelului mai mare mi-a zis: mulţumesc. Am rămas pur şi simplu stupefiat. La cât de timid era nu credeam că ştie să vorbească, însă am rămas foarte şocat de gestul lui. Nu mă aşteptam să-mi spună mulţumesc. În ziua de azi, dacă mă duc şi îi dau unui prieten bun de-al meu o ciocolată şi îi zic că aşa vreau eu, să-i dau o ciocolată, fără nicio ocazie, o s-o accepte însă slabe şanse să-mi spună Mulţumesc. După acestea, mi-a cerut 1 leu, ca el şi prietenul lui să-şi cumpere o pâine, să mănânce.

Câteva minute nu le-am mai dat atenţie, şi nici bani nu le dădusem deoarece nu aveam la mine. După cinci minute de când le-am dat acea ciocolată, am văzut că încă nu o desfăcuseră. M-am întrebat de ce oare. Era simplu: nu ştiau cum s-o desfacă, iar cel mai mare, de ruşine, i-o dăduse băieţelului mai mic iar acela o mânca cu tot cu ambalaj. Îmi dăduseră lacrimile când am văzut. M-am dus şi le-am desfăcut ciocolata şi le-am rupt-o în bucăţi.

Citeste mai multe »

Pur şi simplu unul din cele mai tari albume ieşite în 2010. Sigur la sfârşitul anului acesta o să fie unul din top 5 ale mele. Un album foarte tare ca sound dar şi ca lirică. Mesajul e grav, plăteşti pe conţinut nu pe ambalaj! Chiar voi plăti pentru acest album deoarece merită, merită, merită. CreTzu a făcut o treabă foarte bună, iar asta se vede din orice punct de vedere ai privi albumul Echilibru, iar că tot vorbeam mai sus de ‘ambalaj’, coperta e superbă. Simbolistică la maxim. Mai jos, am scris câteva versuri luate din melodii care mie îmi plac foarte mult:

Citeste mai multe »