avem atâta timp să râdem
să iubim
să ne-ndrăgostim,
şi de fiecare dată-l irosim.

şi-o să treacă şi viaţa asta,
am să revin
să mă-ndrăgostesc
să iubesc
şi să râd,
dar nu mă crede căci n-am de gând.

îmi imaginez viaţa…
prins în calcule, îmi părăsesc corpul.
uită marginile,
post post modernism în fost post mortem
văd un punct forte-n ochii mortului.
când văd uniforme,
mintea îmi zboară la crime premeditate
dansăm trist şi fals valsul frunzelor murdare
e valsul văduvei vesele
când nu ştii nimic, totu-i o certitudine
ascute-mi limba, ascultă-ţi frica!

Continui filmul de mai înainte şi încerc să îmbin mai multe rupturi, mai multe fragmente pentru a realiza ceva. Am precizat şi în articolul anterior că nu sunt de acord cu cei care nu te lasă să faci în viaţă ceea ce-ţi doreşti. Da, este posibil ca tu să o iei pe multe căi greşite în drumul tău spre nimic, însă atâta timp cât tu eşti în deplinătatea facultăţilor mintale, eu nu văd absolut nicio problemă aici. Sunt de părere că fiecare om trebuie lăsat să experimenteze, să greşească şi să înveţe, să aleagă singur ce e bine, ce e rău. Nimeni nu ştie cu adevărat ce este binele şi ce este răul. Doar noi îl putem alege pe fiecare în parte.
Şi până la urmă, ce e viaţa? Ce reprezintă ea? Încotro se îndreaptă viaţa mea? Dar a ta? Voi chiar nu aveţi vise? Chiar nu aveţi principii de viaţă, reguli după care vă ghidaţi? De ce toată lumea îşi doreşte să aibă un loc de muncă, un copil, o casă, o maşină şi restul să fie la întâmplare? Toate astea sunt nimic pentru noi. Unii visează mai departe de atât.

Cel mai mult mă disperă când văd că unii părinţi le impun copiilor ce să facă în viaţă, începând de la alegerea liceului şi continuând cu foarte multe chestii. NU suport să aud chestia asta: ei îşi doresc pentru tine ceea ce n-au putut ei să ajungă. Păi du-te-n morţii tăi, mie chiar nu-mi pasă! Dacă tu ai vrut să fii doctor, e treaba ta, pe mine nu mă priveşte! Ai dat rateu din nu ştiu care cauză, asta e. Mai ai zile de trăit? Dacă da, atunci du-te frate la facultate şi devino doctor dacă tu asta ţi-ai dorit când erai ţânc. Poate că mie nu-mi place să fiu ceea ce vrei tu să fiu, poate că nu mă pasionează, poate că sunt diferit de tine şi pentru mine altceva contează pe lumea asta!

Nu-i mai credeţi pe cei mai mari ca voi, încercaţi să gândiţi şi singuri! Acum îmi aduc aminte de ce zicea teo într-un show, de proverbul acela cu: cine nu are bătrâni să-şi cumpere. De ce toată lumea are impresia că bătrânii, automat, sunt mai deştepţi şi mai înţelepţi? Uitaţi-vă în jurul vostru! Chiar nu vedeţi că sunt atâţia oameni care TRĂIESC DEGEABA? Chiar nu vedeţi că în ţara asta puţini au citit Mioriţa, însă toţi se ghidează după efectul de turmă?! Dacă tu la 20 de ani eşti prost, cu siguranţă la vârsta de 60 nu o să fii vreun filosof. Nu e chiar aşa. Normal, evoluţia are loc în tine în fiecare zi, însă regula asta nu se respectă mereu pentru că d-aia au fost inventate regulile, să fie încălcate!

Citeste mai multe »

Vă prezentam teaser-ul videoclipului pe aici, însă iată că acum a venit ziua când videoclipul a fost lansat. Exact cum trebuia să iasă a ieşit. Nimic de reproşat, plus că, aşa cum zicea şi Cumicu: facem muzică nu cinematografie! Deci dacă vreţi videoclipuri d-alea drăguţe cu multe fete dezbrăcate, maşini decapotabile, bling-bling-uri şi alte căcaturi care n-au ABSOLUT nicio valoare, schimbaţi canalul!

Despre melodie sau despre mesajul ei, nimic de zis. Nu mă simt în măsura să dau sfaturi şi să vă zic ce să faceţi cu viaţa voastră pentru că eu am înţeles chestia asta: am înţeles că trebuie ca fiecare din noi să-şi vadă de viaţa lui, fără să-i sfătuiască pe ceilalţi ce să facă, să-i oblige să nu facă X sau Y şi alte lucruri de genul ăsta.

// p.s. a început numărătoarea inversă până la lansarea albumului.

Lumină moale şi pufoasă în odaie. O prinţesă se ridică să-mi răstoarne în farfurie o bucată de materie organică. Simţeam cum albuşurile înserau în ouă iar lampa de deasupra capului îmi sugea din suflet.

Primăvara, îngerii săgetează cu raze şi flori. Plin de alb şi mov în jur, de parcă Vezuviu ar erupe cu fluvii de levănţică în acest labirint numit război. Un ceiuts îmi aduce aminte de firul faptelor şi al întâmplărilor, făcându-ma să readuc echilibrul în mintea şi fiinţa mea.

Un cocor cu aripi de ceară îmi taie c-un fierăstrău din fosfor roua dimineţii de pe geamul camerei mele. Trag către el cu ochiul dar şi cu gloanţe oarbe. Deschid geamul şi-l învit la un pahar de absint şi la un joc de şah doar cu două piese: viaţă şi moarte.

Se opreşte buimac şi nu înţelege. Cade lat. Anti-inima a încetat să-i mai bată…

N-avem nevoie de batiste. Poate că este doar o poveste tristă de viaţă, însă şi acum refuzăm să credem că suntem o dramă. Nici lacrimile nu ne curg, căci le-am vărsat în alte dăţi şi în alte împrejurări. Ele au fost uitate pe diferite trupuri, iar acum chiar sunt sărac. Viaţa mi-a luat tot, până şi lacrimile. Când va veni momentul, atât îmi mai doresc: sora ei să mi le dea înapoi! Măcar atât să las în urma mea pe acest pământ.

Mici picături cristaline. Apă şi sare. Situaţia însă nu le cere. Am învăţat din momentele prin care am trecut. Acum, la sfârşit nu există regrete. Am spus-o de sute de ori, acum ar fi a mia oară. De-a lungul timpului, am învăţat să avem tărie şi în suflet, nu doar în pahar. Să nu ne lăsăm sufletele de fier să fie mâncate de rugină! În tot timpu’ ăsta, am învăţat un lucru bă, dacă iubeşti ceea ce faci, atunci continuă!

Urmează Adio, nu plânge… nimeni nu moare.

Azi cum tot schimbam programele la televizor în căutarea unei emisiuni la care să mă uit şi care să-mi placă… am dat de o emisiune cu tatuaje pe Discovery Chanel. Emisiunea se numeşte “LA Ink” şi în principal e cu o tipă, Kat Von D, care are un din cele mai tari saloane din SUA. Mi-am zis să-i las acolo şi să mă uit că poate o să-mi placă, deodată ce mi-am făcut şi eu un tatuaj. Am uitat să vă spun despre asta acum câteva luni, însă poate o să vă povestesc odată cum s-a întâmplat totul şi cum mi-a venit ideea asta.

În fine. M-am uitat câteva minute şi chiar a început să-mi placă. La un moment dat, la salon, s-a dus o tipă şi şi-a tatuat pe coaste un cocor, iar sub el numele celei mai bune prietene ale ei. De fapt, cocorul era pasărea iubită de prietena ei cea mă bună.

După ce şi-a făcut tatuajul, i-a spus tipei care a tatuat-o de ce a ales acel tatuaj şi ce semnificaţie are. Prietena ei a fost diagnosticată cu cancer de două ori. Prima oară a încercat să lupte cu boala şi să se trateze însă a fost degeaba. Acum, a două oară, a ales să nu mai încerce o vindecare căci e în zadar. În semn de respect şi să-i arate cât de mult o iubeşte şi-a făcut tatuajul acela. Şi-a dat seamă că îşi poate pierde cea mai bună prietenă în orice clipă şi a vrut să o aibă cât mai aproape, pentru totdeauna. Tatuajul era făcut pe coastele din partea stângă, deoarece acolo e inima, iar prietena ei să fie mereu lângă inima ei.

Citeste mai multe »

Pur şi simplu unul din cele mai tari albume ieşite în 2010. Sigur la sfârşitul anului acesta o să fie unul din top 5 ale mele. Un album foarte tare ca sound dar şi ca lirică. Mesajul e grav, plăteşti pe conţinut nu pe ambalaj! Chiar voi plăti pentru acest album deoarece merită, merită, merită. CreTzu a făcut o treabă foarte bună, iar asta se vede din orice punct de vedere ai privi albumul Echilibru, iar că tot vorbeam mai sus de ‘ambalaj’, coperta e superbă. Simbolistică la maxim. Mai jos, am scris câteva versuri luate din melodii care mie îmi plac foarte mult:

Citeste mai multe »

Oamenii care au idei sau păreri care se bat cap în cap, mi se par de-a dreptu idioţi. Chiar nu pot să înţeleg cum nu poţi să stai drept, să ai şi tu o personalitate, nişte idei şi nişte principii pe care să te bazezi. Chiar nu ştiţi ce vreţi de la viaţa voastră şi … să vă hotărâţi odată?

La această categorie îi putem include foarte uşor pe utilizatorii hi5 şi unii telespectatori de-ai lui Mircea Badea. Cred că am văzut milioane de poze pe hi5 care la descriere aveau ceva de geul ăsta:

• “hi5 suge”
• “hi5 strică pozele”
• “hi5 e de căcat”

Trecând peste explicaţiile de dat, precum că hi5 are hostate miliarde de poze pe servere lor, vine întrebarea: de ce dracu îl mai folosiţi dacă nu vă place? Mie personal când nu-mi place o chestie -> nu o fac, când nu-mi place un lucru -> nu-l fac şi aşa mai departe. Vrei să ai poze pe un site şi să primeşti comentarii? Păi cumpără-ţi un site (domeniu + host) – dai 50 – 100 de dolari lunar şi o să ai mii şi mii de poze la super claritate şi bonus: sub poze poţi băga şi manelele preferate ale lui Guţă. Să vedem dacă atunci o să ţi se mai pară de căcat hi5-ul când o să trebuiască să plăteşti ca să-ţi expui pozele făcute pe canapeaua lu’ bunica, crăcita şi cu o tonă de ruj glossy roz.

Ziceam ceva mai sus de telespectatorii lui Mircea Badea? Exact. Sun unii (şi cei mai mulţi dintre ei sunt bloggeri) în aceaşi situaţie ca ăştia de pe hi5. Peste tot pe unde au şi ei o părticică de libertate, refulează şi îl fac pe ăla idiot, cretin şi alte d-astea. Nu asta contează, însă … mereu se iau de el cu ceva nou. Sunt fan Mircea Badea deşi nu sunt în totalitate de acord cu ideile şi părerile lui, dar per total mi se pare ok. Revenind la subiect, dacă Mircea zice sau face ceva azi în emisiune, mâine, bloggerasii au şi scris despre asta, însă îl critică şi îl fac de căcat. Bă … de unde ştiţi voi de chestia pe care a zis-o dacă nu v-aţi uitat la emisiune? Aţi vorbit cu Carmen Hara sau cu Iliuţă de la OTV? Nu pot să înţeleg cum poţi să-l faci pe un om idiot să-i spui că nu are nici opt clase, să-i aduci multe alte injurii s.a.m.d. dar să te uiţi la emisiunea pe care o prezintă. DE CE TE MAI UIŢI? Nu este o emisiune despre ştiinţă, în care să zici că îl ignori pe prezentatorul ăla idiot şi te uiţi doar ca să mai aflii 2-3 chestii pe care poate o să le reţii şi o să te ajute în viaţă. NU, emisiunea este un pamflet unde 110 % din timpul acordat ei, Badea vorbeşte neîntrerupt, ba chiar uneori e nervos că îl presează pauza, el neterminand să spună ce are de spus.

Încercaţi frate să vă formaţi nişte principii după care să trăiţi, astfel, dacă un lucru nu vă place … nu-l mai faceţi! Dacă hi5-ul e de căcat … renunţaţi la el! Şi … get a life, pls!

În sidebar, au apărut mai multe link-uri. Unele sunt către cei care îmi sunt prieteni şi pe care îi citesc, iar altele sunt spre blogurile unde mai scriu eu din când în când. Printre acestea se numără şi “Voci de oracole“. Am ales acest titlu, deoarece are legătură cu ceea ce scriu eu acolo. Diferite povestioare, sau mai bine zis seriale, pe care eu “le văd“. Nu mă întrebaţi unde! Niciuna nu este copiată după o altă poveste sau .. cum îmi zicea cineva: frate, astea sunt după filme. Da mă, că pe pământu’ ăsta sunt doar 150 de oameni care creează, noi, Ceilalţi .. copiem totul după acei 150 de oameni. Noi nu putem să creem nimic. Nu ne duce capul şi suntem prea idioţi ca să facem aşa ceva, precum a inventa o povestioară. Mă rog, nu pe asta vroiam să dau focus.

Vineri, printre alte ore, am avut şi limba română. Era penultima oră. Ultima oră defapt, că la muzică a plecat toată clasa. Au plecat ogrămadă de elevi, am mai rămas vreo şapte, dar am zis să rămân chiar dacă nu aveam tema. A venit profesoara, a întrebat de temă, de lecţia pe care o studiem dar .. nimeni nu prea ştia mare lucru. M-a întrebat de temă, i-am zis că n-o am, iar mai apoi m-a întrebat dacă vreau să răspund. Bineînteles, la lecţia următoare nu am fost atent că am citit o carte (ce nu avea legătura cu lecţia) . Am văzut că nimeni nu vroia să zică nimic, aşa că m-am hotărât să răspund. La final, ultimul exerciţiu pe care îl aveam de făcut, era să fac o poveste (să scriu dintr-un film, dintr-o carte sau ceva din mintea mea – o poveste fantastică, cu elemente fantastice). Fix în momentul ăla, mi-am adus aminte ca odată am văzut nişte voci de oracole. Bineînteles, după cum aţi ghicit, i-am scris articolul ală, cu Amintiri din Infern (I) de pe “Voci de oracole”. Aceaşi poveste, doar că puţin mai pe scurt că n-am avut timp în 20 de minute. Profesoara la exerciţiul ăsta mi-a dat 9! Faza mai nasoală a fost că n-aveam tema facută. Am luat un 7 la răspunsurile pe care le-am dat (am reţinut alea în timp ce citeam cartea mea cu o oră înainte), un 9 pe ultimul exerciţiu şi .. 2 pentru temă. Rezultă nota 6. Nu mă simt nasol că am luat o notă aşa mică, deşi puteam să iau 8-9 dacă îmi făceam tema. Însă asta e, să dea nenea de sus să rămân eu cu circumvolunţiunile populate şi să rămână cu notele … aia care mi-au zis: “ce prost ai fost! cum să iei mă 6?” Am şi un răspuns pentru ăştia: măcar eu îmi conduc viaţa, nu doar picioarele!

P.S: uneori e bine să debitezi unele chestii, nici nu ştii când o să-ţi folosească!